shaman70

 

Sambata, Decembrie 23, 2006, 12:31 PM 

Craciun Fericit!
     media: 5.00 din 3 voturi

Fie ca spiritul Craciunului sa va lumineze gandul si sa va gaseasca aproape de familie si de prieteni, alaturi de care sa treceti fericiti si sanatosi pragul ANULUI NOU.
VA DORESC DIN TOATA INIMA UN CRACIUN FERICIT, LINISTE SI ARMONIE ALATURI DE CEI DRAGI.

LA MULTI ANI !

Luni, Decembrie 11, 2006, 11:50 PM 

Zodiile - Predictii pentru 2007
     media: 2.33 din 3 voturi

Berbec (21 martie-20 aprilie)

Inceputul anului 2007 ii va gasi pe Berbeci intr-o stare contemplativa, incercand sa puna lucrurile in perspectiva. Aceasta analiza va da si roade incepand cu luna aprilie cand vor face cateva schimbari inovatoare sau vor initia unele proiecte destul de creative in ceea ce priveste viata de familie, copiii, hobby-urile si vor avea apare chiar si de cateva aventuri amoroase. Inceputul anului va fi o perioada foarta buna pentru dezvoltarea personala. Se vor bucura din plin de noroc, entuziasm, motivare si distractie.
Pe cat sunt de incapatanati, pe atat anul 2007 le va demonstra Taurilor ca au nevoie de precautie si analiza. Daca vor tine cont de acestea, drumul spre succes va fi fara oprelisti.
Luna septembrie va aduce in prim-plan rutina zilnica, locul de munca si sanatatea - acestea fiind aspecte pe care Berbecii vor fi extrem de focusati. Isi vor stabili obiective pe termen lung si isi vor intoarce atentia catre reconstructia, stabilitatea si structurarea vietii profesionale. Va fi mult de munca si mult de invatat dar vor reusi sa-si dezvolte abilitatile de care au nevoie pe viitor.Trebuie sa aiba grija de asemenea de dieta si de starea lor psihica in acest timp, altfel risca sa se intoarca de unde au plecat, punandu-se astfel in situatii neplacute.
Nativii din zodia Berbecului trebuie sa indrazneasca sa-si faca planuri mari in 2007 pentru ca nimic nu le va sta in cale in a le realiza. Viata lor se va desfasura intr-un ritm alarmant iar orizontul se va largi. Vor avea sansa sa calatoreasca sau sa studieze in afara granitelor tarii si isi vor dezvolta noi abilitati ce ii vor conduce spre o cariera profitabila si foarte satisfacatoare.
Noi prieteni isi vor face aparitia in viata Berbecilor, prieteni ce le vor permite nativilor sa isi creeze o echipa pentru atingerea scopurilor. Berbecii ar trebui sa-si arunce o privire foarte lunga in oglinda, pentru ca pana la sfarsitul anului nu se vor mai recunoaste!
Schimbarile aduse de 2007 se pot referi si la gasirea unui alt loc de munca sau chiar la o schimbare de cariera.
Va trebui sa fie competitivi, eficienti si sa analizeze toate optiunile pentru 2007 este doar avanpremiera pentru anul 2008 in ceea ce-i priveste pe Berbeci.
Alte aspecte importante vor fi cele interioare. Latura emotionala a Berbecilor va fi dusa la extrema in acest an, in special in martie si august. In martie va fi vorba de activitatile de zi cu zi si de sanatate, iar luna august va scoate la iveala lucruri ascunse sau necunoscute pana acum.
Latura emotionala are legatura cu puterea interioara a Berbecilor, cu energii necunoscute, cu trecutul sau copilaria lor, cu institutii sau autoritati si chiar probleme spirituale. In caz extrem, o astfel de sensibilitate poate duce chiar la sfarsitul unei relatii. Berbecii vor descoperi in acest an o inclinatie spre solitudine, unitatate si sens, sacrificiu, resurse si energii ascunse, analiza personala si chiar secrete.

Dragoste
Anul 2007 ii gaseste pe Berbeci concentrati asupra responsabilitatii si dedicati problemelor familiale, mai ales in prima parte a anului, cand membrii familiei vor fi cel mai probabil copii. Nu totul va fi asa de usor precum pare iar confuzia si dezamagirea si-ar putea face intrarea.
De la inceputul lui mai si pana spre sfarsitul lui iunie Berbecii vor fi pasionali si vor trai intens, un lucru destul de bun dealtfel, care se va rasfrange si asupra vietii sexuale. In relatii vor fi mai agresivi si mai nerabdatori iar incapatanarea caracteristica isi va arata coarnele.
Pana spre mijlocul anului, latura amoroasa a vietii nativilor din zodia Berbec va atinge noi inaltimi.
Orice relatie inceputa in perioada februarie-iulie va fi pasionala si intensa. Totusi, aceste relatii se pot dezvolta in relatii destul de serioase. Pot lua forma logodnelor, a mariajelor sau pot consolida relatii de-o viata.
Putin mai multa atentie si precautie ar trebui acordata relatiilor cu prietenii, membrii echipei, organizatiilor sau membrilor comunitatii pentru ca s-ar putea ca Berbecii sa nu vada foarte clar si realist situatia in ceea ce-i priveste pe acestia. Vor trece prin situatii in care vor fi mintiti si se vor simti foarte vulnerabili.

Cariera
Combinatia de pasiune, abilitate si interese va fi inceputul unei schimbari in viata profesionala a Berbecilor. Aceste schimbari vor stabiliza venitul lor viitor. Vor fi condusi de energie, determinare, bun simt si logica. La inceputul anului vor fi foarte rabdatori in ceea ce priveste rutina zilnica dar acest lucru se va schimba o data cu venirea toamnei, cand ambitia lor isi va lua avant. 2007 este un an favorabil dezvoltarii profesionale si acumularii de cunostinte si experienta.
Pe parcursul anului vor avea constant senzatia ca se pregatesc pentru un eveniment important. Domeniile favorizate in acest sens sunt: juridic, turistic si cel educational. Berbecii vor avea sansa in acest an sa-si dezvolte aceste laturi profesionale. Spre sfarsitul anului vor fi fericitii posesori ai unei prime bine meritate sau li se va face o oferta greu de refuzat.
Va fi un an stabilizator pentru finantele Berbecilor, cu exceptia perioadei aprilie-august.In timpul perioadei mentionate se vor confrunta cu unele probleme pe care le-au considerat rezolvate. Lunile martie si aprilie sunt excelente atat pentru investitii cat si pentru economii. Nu este tocmai bine insa, sa practice imprumuturi catre alte persoane. Ambitia profesionala va creste pe zi ce trece iar 2007 va fi un an al muncii asidue, al responsabilitatii si al inteligentei. Vor avea nevoie de foarte multa energie. Trebuie sa se asigure ca sperantele si dorintele costisitoare sunt ancorate in realitate. Financiar, 2007 va fi pentru Berbeci un nou inceput. Se vor simti de parca o povoara imensa le-a fost ridicata de pe umeri si in sfarsit se pot bucura de munca lor.

Sanatate
In ceea ce priveste santatea, cea mai acerba lupta va fi cea pentru pastrarea greutatii. Trebuie sa aiba grija la dieta si probabil isi vor pune problema unui program de exercitii fizice. Vor avea si momente de deprimare pe parcursul anului dar luna decembrie le va pune capat pentru o perioada indelungata de timp. Cele mai importante zone ale corpului de care trebuie sa aiba grija in 2007 sunt plamanii, rinichii si stomacul. Incepand cu luna septembrie vor avea mai multa energie pentru a se lupta cu aceste probleme de sanatate ce ii vor bantui in timpul anului.


Taur (21 aprilie-21 mai)
In prima parte a anului 2007 (ianuarie-martie) Taurii vor prinde gustul calatoriilor. Lucru un pic cam neobisnuit pentru ei pentru ca sunt foarte rare momentele cand nativii acestei zodii simt nevoia sa lase totul in urma.
O data ce vor prinde microbul calatoriilor, sunt foarte mari sanse sa faca un tur de forta pentru a ajunge in toate locurile unde au vrut sa mearga si n-au avut ocazia. Este momentul sa isi impacheteze lucrurile (doar cateva) si sa plece la cumparaturi de experiente de neuitat.
Fiind unul dintre semnele zodiacului, ce este preocupat major de bogatia materiala, Taurii vor fi incantati sa afle ca 2007 le aduce noi oportunitati de a castiga aceasta bogatie. Si daca acest lucru nu este de ajuns, atunci ar trebui sa stie ca in acest an vor avea si ocazie sa-si cumpere o casa. Totusi, toate aceste binecuvantari au si o poanta: trebuie ca ei sa fie dispusi sa se adapteze schimbarilor din jur, ceea ce nu este foarte usor pentru naravasul Taur. Chiar daca este blocat intr-o relatie nesatisfacatoare sau intr-un loc de munca fara posibilitatea de avansare, Taurii vor continua sa sufere in continuare in tacere, decat sa faca anumite schimbari. Daca in 2007 vor indrazni sa isi asume unelwe riscuri, rasplata va veni fara intarziere.
Cei care au un partener de viata nu-l vor lasa pe acesta acasa pentru ca este o perioada propice cultivarii relatiei de suflet. Daca sunt singuri, s-ar putea ca norocul sa le surada si sa intalneasca in aceste calatorii o persoana de care se vor apropia foarte repede si care va fi dispusa ii urmeze. Va fi o perioada un pic confuza din punctul de vedere al vietii sentimentale, dar totul se va clarifica pe parcursul anului.
In acest an, cariera ta va suferi unele modificari majore in domeniul finantelor, investitiilor si posibililor parteneri de afaceri. Aceasta influenta benefica va fi alaturi de tine pentru un timp destul de indelungat.

Dragoste
In primele luni ale anului, Taurii vor fi fericiti doar prin simpla schimbare a decorului si prin noile experiente traite. Fie ca e vorba de ocheade si flirturi sau simpatii nevinovate, nativii zodiei vor descoperii lucruri noi despre ei, lucruri la care nu s-au gandit pana in acest moment. Iar apogeul acestei fericiri sentimentale va fi noua dimensiune a prieteniei sau a relatiei cu acea persoana speciala.
Daca vor fi nevoiti sa isi lase persoana iubita acasa, gandurile lor se vor intoarce necontenit catre aceasta, catre gesturile mici care fac relatia lor atat de speciala.
Vor realiza cat de dor le este de acea persoana, de felul cum pot comunica dintr-o simpla privire sau o strangere de mana. Ii vor scrie scrisori interminable si vor trimite nenumarate vedere de prin locurile din care au trecut, iar daca persoana iubita ii insoteste in aceste calatorii, se vor indragosti din nou de micile gesturi si obiceiuri de cuplu sau le vor sopti fraze pasionale la ureche.
Cei singuri nu vor reusi sa-si pastreze acest statut pentru mult timp in anul 2007. Din luna martie si pana in luna septembrie, oportunitatile romantice vor plana pe orbita lor. Vor fi fortati sa se adapteze noului ritm pe care viata lor personala il impune. Vor avea parte de surprize incantatoare din partea noii cuceriri, fie ca e vorba de o calatorie neasteptata sau un cadou ravnit.
Spre sfarsitul anului, trebuie sa fie pregatiti pentru cateva schimbari majore si binevenite in viata personala. A venit timpul sa aiba mai multa incredere in partenerul ales sau poate sa isi reinnoiasca juramintele de credinta. Anul Nou 2008 ii va gasi alaturi de un partener puternic si frumos.

Cariera
Primele luni ale lui 2007 ii vor gasi pe Tauri intr-o continua cautare pentru a-si schimba drumul de pana acum al carierei. S-ar putea sa nu fie vorba de un nou loc de munca ci doar de o relocare sau poate o calatorie de afaceri prelungita. Nu trebuie sa lase dorinta de stabilitate si securitate sa intervina in aceasta expansiune. Aceasta oportunitate trebuie fructificata. Pe de alta parte, daca au simtit vreodata nevoia sa porneasca o afacere pe cont propriu, acum este momentul.
Evenimentele din acest an vor scoate la iveala sentimente personale ingropate cu mult timp in urma si legate de munca sau de bani. Cei care sunt dedicati carierei pe care si-au ales-o vor avea ocazia sa isi intareasca cunostintele in acel domeniu.
Cei care au indoieli in privinta drumul pe care cariera lor il urmeaza, ar fi bine sa scape de ele pentru ca spre mijlocul lunii martie aceste indoieli vor atinge apogeul. Partea buna este ca vor fi mai deschisi cand va veni vorba de noi oportunitati.
La sfarsitul lunii august, Taurii vor trebui sa invete o lectie despre responsabilitate in ceea ce priveste viata personala si finantele.
August va fi si o luna propice pentru a-si spori credibilitatea in fata sefilor sau a clientilor importanti. Trebuie sa fie atenti la lucrurile spune de persoane cu mai mulota experienta in domeniul pe care si l-au ales.
Sfarsitul anului ii va gasi pe Tauri intre bugete si intalniri si vor fi nevoiti sa cizeleze relatiile cu partenerii pentru a putea merge inainte. O data ce isi vor stabili aceste obiective, nimic nu le mai poate sta in cale pentru o perioada destul de lunga de timp.

Sanatate
Din puctul de vedere al sanatatii nu vor exista probleme majore. Singurele care vor aparea in cadru vor fi cele legate de tensiunile mentale. Pentru a evita aceste situatii nativii zodiei trebuie sa aiba o alimentatie corespunzatoare si exercitii fizice in cursul diminetii. Zonq ceq mai afectatq de dureri trecatoare va fi cea a picioarelor.


Gemeni (22 mai-21 iunie)
Desi in mod normal este aproape imposibil sa opresti un nativ al zodiei Gemeni atunci cand vrea sa-si exprime opiniile, de-a lungul anilor trecuti ei au fost foarte tacuti, chiar ezitanti cand vine vorba de a spune ceea ce gandesc – in special atunci cand nu erau siguri de efectele pe care le vor avea cuvintele lor.
Asta nu este un lucru rau, este intelepciunea ce vine o data cu varsta si experienta de viata, iar 2007 le va mai arunca in ograda un pic din aceasta intelepciune.
Daca prietenii lor sunt confuzi de aceste schimbari, ar trebui ca Gemenii sa-i linisteasca in modul obisnuit: cu evenimente interesante sau seri petrecute impreuna cu gasca. Desi Gemenii au ganduri serioase pentru 2007, asta nu inseamna ca nu se pot distra.
Si daca tot veni vorba de ganduri serioase, perioada ianuarie-martie este una in care ar trebuie sa se gandeasca foarte bine la finante, fie ca e vorba de investii sau alte resurse. Daca vor intampina probleme din cauza imprumuturilor, a bancilor sau a taxelor, aceasta este o perioada propice sa le rezolve o data pentru totdeauna. Trebuie sa se gandeasca la viitor si ar fi bine sa isi puna si catova banuti de-o parte pentru zile negre.
Gemenii se vor simti ca un copil in magazinul cu dulciuri in 2007. Vor fi foarte fericita sa invete lucruri noi si sa le impartaseasca cu ceilalti. Vor avea multe oportunitati in acest an sa faca acest lucru si chiar s-ar putea sa se pricopseasca si cu anumite diplome pentru a le recunoaste meritele intelectuale.
Pe plan social, Gemenii vor intalni in acest an multi oameni asemanatori lor, si poate chiar si pe cel asteptat. Dar va trebui sa sarute multe broaste pentru a descoperi acea persoana speciala. Cei necasatoriti au sansa de a scapa de acest statut pana la sfarsitul anului.
S-ar putea sa fie nevoiti sa ia cateva decizii importante si in viata personala in cursul anului 2007. Schimbarile ce vor interveni in aprilie vor deschide acest drum – dar daca se gandesc sa transforme o relatie de amicitie intr-una de dragoste ar fi bine sa se asigure ca se pot intoarce la statutul de amic fara probleme in cazul in care varianta romantata nu va merge. Pe de alta parte, ar trebui sa acorde mai multa atentie unei persoane din familie care incearca sa le faca cunostinta cu un posibil pretendent. Poate are dreptate si chiar se potrivesc.

Dragoste
Viata sentimentala pentru Gemeni in prima parte a anului se va asemana foarte mult cu prognoza meteo pentru acea perioada. Vor fi ploi, furtuni dar si raze de soare. O perioada destul de agitata. Problema este cauzata de faptul ca nu isi vor putea explica lor insisi semnificatia unei anumite relatii sentimentale. Incapacitatea lor de a prevedea drumul acestei relatii ii va trimite intr-o zona foarte ambigua care ar putea sa aiba efecte si asupra altor aspecte ale vietii lor.
O data cu venirea primaverii vor simti o eliberare emotionala, isi vor da seama cum sa repare acea relatie sau cum sa-si continue drumul fara ea. Sincronizarea este perfecta pentru ca in aprilie ar putea sa inceapa sa vada o veche prietenie intr-o lumina cu totul diferita. Un zambet pastrat mai mult, o atingere fina vor fi primele semne ale unei luni in care ar putea inflori adevarata dragoste, atat timp cat si ei si-o doresc. Este o perioada buna pentru a incerca lucruri noi, cum ar fi acea plimbare romantica pe care o planuiau cu ceva timp in urma. Scepticismul si credinta lor vor fi elementele care vor intari aceasta noua relatie. Trebuie insa sa ia lucrurile usor si sa dezvolte si prietenia cu acea persoana, pe langa potentiala pasiune.
2007 va aduce si alte dezvoltari neasteptate pe frontul iubirii. Este anul perfect pentru a lasa toate furtunile in urma pentru ca Gemenii vor avea foarte multe optiuni insorite la orizont. Sugestiile venite din partea familiei ar putea sa fie o oportunitate pentru nativii zodiei si ar trebuie sa fie deschisi la orice astfel de sansa ce vine in directia lor.

Cariera
Gemenii si-au creat la locul de munca o reputatie – meritata sau nu – care isi catalogheaza drept oameni ce doar vorbesc si nu actioneaza. Anul ce-a trecut i-a pus in multe situatii de acest gen, dar 2007 le va aduce o noua credibilitate, asa cum sperau. Eforturile depuse pana acum nu vor trece neobservate iar rolul lor la locul de munca va deveni din ce in ce mai vital. Recompensele vor fi de asemenea pe masura. Este timpul sa se relaxeze un pic si sa revigoreze relatiile informale de la locul de munca – va avea nevoie de prieteni si de admiratori.
Dar mai intai, primele doua luni ale anului trebuie valorificate printr-o analiza serioasa a finantelor. Trebuie sa se asigure ca au sub control bugetele si restul bunurilor materiale aflate sub responsabilitatea lor. Investitiile trebuie facute cu mare atentie, dar nu trebuie refuzata o anumita oportunitate pentru simplul motiv ca ar putea aparea alt si mai buna. Actiunile hotaratoare vor fi recompensate.
Pentru ca profesional Gemenilor le merge din ce in ce mai bine, nu trebuie sa fie surprinsi daca vor primi si cateva oferte de recrutare. Prima va veni cel mai probabil in luna aprilie, dar vor mai fi si altele, asa ca nu trebuie sa se grabeasca sa accepte prima oferta decat in cazul in care este una care le poate schimba viata. Sfarsitul anului nu se lasa nici el mai prejos. Vor primi o informatie despre un loc de munca dintr-o sursa neasteptata.
Ar fi bine sa urmareasca aceasta informatie pentru ca le-ar putea aduce cateva relatii surprinzatoare si profitabile.

Sanatate
Anul trecut a fost un an cu variatii majore pentru sanatatea Gemenilor. In 2007 ar trebui sa acorde mai multa atentie zonei gatului, in special in lunile ianuarie, mai si octombrie.
In restul anului, starea sanatatii este una destul de buna in comparatie cu cea de anul trecut.


Rac (22 iunie-22 iulie)
Relatii, relatii, relatii.
Aceasta este zona pe care se vor focusa nativii zodiei Rac in prima jumatate a anului 2007, in special in ianuarie si februarie. Daca sunt singuri, ar trebui sa se pregateasca pentru o apropiere fata de o pesoana la care nu s-au gandit in mod romantic pana acum – o persoana care este gata sa isi ia angajamente si care spera ca si ei vor face la fel. Daca totusi, nu se vor simtiti in pregatiti pentru asa ceva, nu trebuie sa se lase fortati, manipulati sau convinsi.
Racii sunt in general deprimat la inceputul anului pentru ca sunt totusi, copii ai verii. Dar 2007 promite sa fie un an exceptional asa ca ar fi bine sa nu se ascunda in carapacea lor Inceputul anului le poate aduce o slujba minunata. Presiunea financiara din 2006 va disparea si vor avea ocazie sa isi faca economii simtitoare.
Racii care au deja un partener de viata, vor fi foarte mandrii de alegerea facuta si vor fi si mai apropiati de acea persoana pana la sfarsitul verii. In primele saptamani ale lui noiembrie, o veche dragoste isi va face aparitia in viata lor, cerand o a doua sansa. Daca nativii zodiei vor fi convinsi ca pot veni cu noi solutii la vechile probleme, si vor fi interesati atunci vor relua aceasta relatie. Daca nu, se vor retrage cu gratie si vor incerca sa ramana prieteni.
Pe tot parcursul anului 2007, Racii trebuie sa fie foarte atenti cu resusele lor financiare. Va fi foarte usor sa cheltuie foarte mult, dar vor avea timp sa fi regrete acest lucru. Pe langa achitarea datoriilor ar fi bine sa incerce sa isi puna si ceva bani de-o parte.
Vor avea nevoie de acesti bani spre sfarsitul lui martie, din motive profesionale. O veste buna este faptul ca vor avea ocazia sa-si transforme un hobby intr-o resursa financiara considerabila.
La inceputul iernii vor primi o vizita din partea unei persoane interesante, exotice si cu influenta, care vrea sa le faca o propunere – ganditi-va de doua ori inainte de a refuza din start. Poate fi exact sansa de care aveti nevoie. Trebuie sa aveti incredere in instinct.

Dragoste
Prima parte a anului va fi fantastica pentru mandria personala a Racilor, si nu ii va costa nimic. Se pare ca toata lumea din jurul lor ii lauda. Racii se vor desfata in recunoasterea neasteptata a meritelor si talentelor iar uverturile romantice s-ar putea sa insoteasca unele dintre complimente.
La capitolul relatii, situatia este exact asa cum si-au dorit-o. Daca sunt singuri, vor fi acrosati de o persoana destul de banala la prima vedere dar care ascunde o multime de lucruri interesante pentru Raci. Aceasta persoana s-ar putea sa fie un pic mai zeloasa in relatie decat nativii zodiei. Daca totusi, au deja un partener, Racii vor fi surprinsi de laude si semne materiale ale afectiunii partenerului. Lucru care va stimula relatia existenta. Trebuie sa fie atenti insa si sa stie sa accepte complimentele cu gratie, asigurand astfel o apropiere certa in cuplu de-a lungul anului.
In cursul anului 2007 Racii vor aduna o intreaga colectie de admiratori.In primele saptamani ale lui noiembrie, o iubire din trecut va iesi la suprafata. Chiar daca aceasta persoana nu cerseste o alta sansa, probabil testeaza terenul. Racii nu vor fi foarte incantati de reinvierea trecutului si cea mai buna cale pentru ei in acel moment este o retragere clara inainte de a fi prea tarziu.
La inceputul iernii o persoana noua va intra in peisaj. Conexiunea va fi imediata iar Racii isi vor urma instinctul atunci cand vor trebui sa ia decizii legat de viitor.

Cariera
Daca pe parcursul anului 2007 au existat momente in care Racii au stat cuminti in carapacea lor, Anul Nou le va oferi sansa sa explodeze.
Primele luni vor fi destul de intense pentru ca Racii vor intra in miscarea perpetua a retelelor de recrutare. Isi vor folosi bunul simt pentru a evalua promisiunile si ofertele primite, si cel putin una dintre ele va licita mai mult decat poate. Spre mijlocul toamnei Racii vor simti un val de nostalgie pentru un loc de munca din trecut, ce nu poate fi inlocuit nimic altceva.
Pe plan financiar Racii vor fi foarte concentrati sa-si analizeze cheltuielile, bugetele si sa economiseasca pe cat posibil. Surplusul de bani din ianuarie-februarie poate fi cheltuit in primavara. Dar fara a face excese prea mari pentru ca vei avea nevoie de niste rezerve si spre sfarsitul anului. In toamna, chiar ii bate gandul sa isi gaseasca un al doilea loc de munca int-un domeniu total diferit de cel actual.
Sfarsitul anului ii va gasi pe Raci intr-o pozitie contemplativa, amintindu-si ca de fiecare data cand au refuzat o oferta, au croit drum pentru altii, si de fiecare data cand au acceptat o oferta, au gasit ceva cu totul neasteptat.

Sanatate
Racii sunt interesati sa duca o viata cat de cat sanatoasa, si daca nu au obiceiuri nocive se vor putea pastra in forma maxima de-a lungul anului 2007. Dupa luna martie, emotiile vor juca un rol foarte important in viata Racilor, iar aceste emotii vor fi starnite de un membru al familiei. Din punct de vedere fizic, zonele la care trebuie sa aiba grija nativi din zodia Racului in 2007 sunt: inima si spatele.


Leu (23 iulie-22 august)
Anul 2007 va fi un an spiritual pentru nativii zodiei Leu. Latura emotionala va fi in capul listei cu prioritati.
Din fericire, cand vine vorba de posibili parteneri, Leii stiu din start ce le place si ce nu, iar in cursul acestui an perceptia lor va fi foarte ascutita. Cei care au deja un partener, vor realiza ca legaturile dintre ei vor deveni din ce in ce mai puternice, iar perioada octombrie-decembrie va fi una propice pentru aceasta revelatie. S-ar putea chiar sa-i pandeasca o logodna sau o casatorie spre sfarsitul anului.
Cei care inca nu si-au gasit sufletul pereche pana la inceputul anului 2007, vor fi foarte determinati sa si-l gaseasca si nu se vor opri decat atunci cand vor avea un partener de viata. “Interviurile” cu potentialii pretendenti vor fi foarte focusate, spre deosebire de trecut, datorita capacitatii extraordinare a Leilor de a trece direct la subiect in special in ianuarie-februarie. Cand vine vorba de intalniri, Leii vor reusi sa-si dea seama de un viitor posibil laturi de persoana din fata lor, in primele cinci minute. Nu vor lasa deoparte nici posibilitatea de a reaprinde flacara unei iubiri mai vechi. Daca, insa, se hotarasc asupra unei persoane noi, adevarata distractie va incepe in momentul in care vor realiza ca si persoana aleasa a simtit aceeasi conexiune fata de ei.
Leii au dus in spate o povara foarte grea pe parcursul anului 2006, si vor fi foarte fericiti sa afle ca acest moment a trecut. Obastacolele vor disparea ca prin farmec si vor avea mai mult timp si energie sa faca ceea ce vor cu adevarat, nu ceea ce se asteapta toata lumea de la ei. Anul 2007 le va aduce un noroc nesperat in dragoste.
In ceea ce priveste cariera, Leii vor munci din greu dar vor primi si recompense. Meritele le vor fi recunoscute pe la mijlocul luniii martie si apoi, in septembrie si vor fi urmate de o prima substantiala sau chiar o promovare pe care si-o doreau. N-ar trebui sa fie surprinsi daca vor incheia anul in postura de persoana cu autoritate.

Dragoste
Daca pana acum, Leii au au asteptat an dupa an orice semn de relatie romantica, iata ca rabdarea a dat roade. Au avut destul timp sa isi dea seama ce isi doresc cu adevarat la un partener de viata si vor profita de acest lucru in 2007.Cei implicati intr-o relatie au ocazia acum sa exploreze motivele si bazele pasiunii lor.
Se vor vedea foarte clar diferente dintre ei si partener. Acest lucru va facilita un conexiune emotionala foarte puternica intre intelectul si spiritul partenerilor, ceea ce va duce la o relatie foarte buna.
Pe cei singuri ii asteapta un an foarte norocos. Dar nu trebuie sa stea cu mainile in san sa astepte ca dragostea sa dea peste ei. Iarna le va aduce Leilor un calendar destul de aglomerat din punct de vedere sentimental. Din momentul in care au gasit acea persoana speciala pe care o cautau, Leii vor fi in extaz bucurandu-se de comunicarea excelenta dintre ei si partener.

Cariera
Anul acesta Leii vor sa gaseasca noi modalitati prin care sa-si demonstreze seriozitatea la locul de munca. Ar putea chiar gasi un nou job care sa se plieze mai bine pe idealurile si abilitatile lor, sau ar putea o cale prin care sa obtina mai multa satisfactie personala la locul actula de munca. Ultimele lui ale lui 2007 vor sta sub semnul dedicarii – o strada cu doua sensuri. Cu cat le vor arata mai mult sefilor ca sunt acolo ca sa raman si ca se pot baza pe ei, cu atat mai mult Leii vor primi in schimb.
Daca anul debuteaza cu un sentiment de neliniste la locul de munca, este mult mai bine pentru Lei sa isi caute ceva nou imediat. Instinctele nu ii vor insela si vor face in final cea mai buna alegere. Jobul perfect ar putea veni pe la mijlocul lunii martie, iar luna iulie va aduce cu ea oferta unui vechi angajator. O data ce se vor hotari, vor reusi sa se adapteze instant noului mediu, ca si cum acolo ar fi fost din totdeauna.
Cu toate acestea, opiniile lor despre munca de zi cu zi nu se vor schimba: “Fa ce ai de facut si uita-l acolo!”. Asta nu inseamna ca Leii nu au o viziune strategica pe termen lung, doar ca nu isi vor lua de lucru acasa. Daca isi vor juca bine asii din maneca, Leii pot fi vedetele unei promovari de top spre sfarsitul anului 2007.

Sanatate
Starea fizica va fi normala pentru Lei in 2007 pana in luna octombrie. Ar fi mai bine pentru ei sa faca lucruri inteligente in detrimentul lucrurilor grele. Mijlocul anului ii va gasi in incapacitatea de a-si exprima sentimentele, atat cele negative cat si cele pozitive.
Vor fi mai mult ingrijorati de sanatatea membrilor familiei si isi o vor neglija pe cea proprie. Medicina alternativa nu este o optiune pentru Lei. Vor prefera ultima tehnologie pentru a se vindeca cat mai repede. Va fi un an mediu din puct de vedere fizic.


Fecioara (23 august-21 septembrie)
Fecioarele poarta cu ele un secret de cateva luni bune. Nu este un secret teribil dar venirea lui 2007 ii va face pe nativii acestei zodii sa isi seteze cateva rezolutii de Anul Nou si sa isi doreasca un nou inceput, fara bagaje sentimentale. Isi vor expune intreg sufletul pana la sfarsitul lui ianuarie. In aceasta luna este posibil ca un fost partener vechi sa sune (nu doar ca sa vada ce mai face pisica…). Daca acest lucru ii va prinde intr-o relatie pe Lei, atunci este momentul potrivit sa fie doar prieteni cu vechiul pretendent.
Dupa perioada eliberatorie de la inceputul anului, Fecioarele vor fi pregatite sa treaca la lucruri mai placute si mai interesante. Mijlocul lunii martie le va aduce o sansa extraordinara pentru viata amoroasa. Daca se gandesc la unele schimbari fizice aceasta luna va fi benefica. Fecioarele vor fi pline de energie, increzatoare si determinate. Daca vor investi aceasta energie inteligent, succesul este garantat.
Cand vine vorba de viata personala, lucrurile arata bine in 2007.
Chiar foarte bine. Anul trecut au avut noroc si multe ocazii in plan sentimental si Fecioarele au profitat din plin. A fost nevoie de multa munca, dar nativii precauti au pastrat ceva din norocul de anul trecut si pentru 2007. Desi in lunile septembrie si octombrie vor avea unele impulsuri spre excese financiare, in restul anului se pot relaxa. Deci daca au ceva planuri sa rasfete pe cineva anul acesta, atunci nu trebuie sa-si faca probleme in ceea ce priveste rezerva de bani.

Dragoste
2007 este anul in care Fecioarele pot da drumul povarilor pe care le-au purtat pana acum si pot construi noi relatii pe care le pot extinde pe parcus. La inceputul anului vor trebui sa analizeze foarte bine partile din viata personale ramase descoperite pentru prieteni si familie si partile neaccesibile. Un secret, care parea inofensiv la inceput isi poate face de cap, iar ianuarie este luna in care ar trebui sa scape de aceste bagaje nedorite.
Vestile venite din trecut ii vor ajuta pe nativii zodiei Fecioara sa poata lasa in urma o parte a vietii lor si vor fi gata sa mearga mai departe. Luna martie poate aduce noi persoane in viata lor amoroasa. Nu trebuie sa se sperie. Este o luna benefica si orice lucru inceput acum nu poate avea decat efecte pozitive. Pana la inceputul toamnei, Fecioarele vor descoperi o latura cu totul noua a personalitatii lor datorita unui partener care stie exact pe ce butoane sa apese. Se vor simti de parca au trecut prin viata cu ochii inchisi si ii deschid intr-o viata de poveste. Noul partener va fi ghidul lor in urmatoarele luni, iar Fecioarele vor descoperi foarte multe emotii pozitive de care nu stiau pana acum. Trebuie sa nu uite insa sa isi exprime gratitudinea fata de aceasta persoana. Cateodata nu este atat de usor sa recunosti ca nu ai controlul exclusiv asupra propriei fericiri, dar va fi o placere sa recunosti ca datorezi o parte a acestei multumiri unei persoane atat de comunicative.

Cariera
Asul din maneca Fecioarelor va expira la inceputul anului 2007, asa ca ar fi bine sa il foloseasca pana nu e prea tarziu. Vor incepe anul gandindu-se la un nou start si la noi oportunitati. – Trebuie insa sa renunte la faramele de trecut. N-ar fi rau insa sa tina din cand in cand legatura cu vechile relatii in timp ce anul inainteaza. Pot transforma o relatie din trecut, intr-un nou capitol al carierei lor. Luna propice acestor miscari este februarie.
Ocazii destul de mari si majoritatea cu influente pozitive, vor aparea pentru Fecioare in cursul anului. Luna martie va fi extraordinara pentru relatiile la locul de munca si pentru startul unor noi proiecte. Lucrurile nu se vor misca foarte repede, dar se vor misca foarte sigur spre luna septembrie, cand vor vedea si rezultatele muncii depuse. Trebuie sa aiba grija de corpul si sanatatea lor in aceasta perioada pentru ca va fi foarte usor sa uite de aceste nevoi si sa intre in probleme.
Nativii din zodia Fecioarei sunt adeptii detaliilor, dar anul 2007 ii va face sa mai slabeasca din controlul excesiv pe care il executa asupra finantelor personale. Mana norocoasa din 2006 continua si pe parcursul anului 2007 asa ca vor fi feriti de probleme financiare . In toamna lucrurile vor merge ca pe roate si vor fi tentati sa investeasca mai mult decat isi permit; ar fi bine sa pastreze ceva si pentru iarna ce bate la usa.

Sanatate
Mijlocul anului 2007 va aduce in prim-plan probleme legate de genunchi, dinti, par si dureri de cap. Daca vor folosi metode naturale de combatere vor reusi sa scape de aceste dureri pe termen lung. Sanatatea psihica va fi perturbata la un moment dat de cateva divergente trecatoare cu prietenii. In ceea ce priveste tratamentul pentru durerile din timpul anului, vor fi nevoiti sa isi schimbe medicamentele destul de des pentru ca nu isi vor mai face efectul atat de rapid.


Balanta (22 septembrie-22 octombrie)
Casa si familia ii vor tine ocupati pe cei din zodia Balantei la inceputul anului 2007, iar sentimental vor avea parte de cateva lucruri interesante, indiferent de statutul lor marital.
Ultimii ani au invatat Balantele sa traiasca cu tot felul de surprize, asa ca in acest moment, ele sunt pregatite pentru orice. Totusi, luna aprilie poate aduce o descoperire destul de uimitoare: un partener in care au avut incredere de la inceput, nu va fi tocmai persoana pe care o credeau, in momentul in care va veni vorba de bani. Indiferent de situatia financiara din acel moment, Balantele trebuie sa-si vegheze banii – lucru valabil si in lunile noiembrie si decembrie.
Pentru a face lucrurile si mai interesante, aproximativ in aceeasi perioada, Balantele vor avea parte de o viata destul de intriganta si misterioasa, iar o relatie amoroasa secreta ar putea iesi la iveala. Acest lucru nu inseamna ca ei vor fi cei in centru atentiei, dar cu siguranta vor primi cateva amanunte picante, fie ca le place sau nu. Balanta va trebui sa decida daca sa dezvaluie ce stie partilor implicate dar acest lucru va dura ceva. Decizia o va lua pe baza de experienta personala si va da sansa celui in discutie sa isi deschida singur sufletul celor pe care ii raneste.
Cu toate aceste situatii tensionate in jurul lor, Balantele nu au de ce sa-si faca griji. Foarta multa energie pozitiva si umor vor face din lunile noiembrie si decembrie o perioada fericita si prospera. Cu siguranta ca au de facut si ceva curatenie prin “casa” in 2007, si mare parte nu va fi foarte amuzanta, dar determinarea de a face schimbari pozitive si de a-si atinge scopurile, ii va propulsa prin tot acest proces.

Dragoste
La inceput anului va prospera linistea de acasa, Balantele isi vor descoperi noi talente culinare si abilitati de curatenie sclipitoare.
Vor avea inclinatii catre decorare sau redecorare, lucru ce va fi foarte bine primit de catre prieteni. Acest aspect domestic al inceputului de an se va potrivi de minune cu un flirt ce ii va face sa se bucure ca niste copii. Privirile si atingerile vor deschide o noua lume pentru nativii Balantei, o luma parca desprinsa din romane de dragoste. Fie ca este vorba de un partener actual sau de o pasiune nou descoperita, pana in martie Balantele vor avea parte de noi aventuri, incredere si amuzament.
In martie insa, un secret destul de bizar va exploda. Balantele vor poseda toate informatiile dar vor avea nevoie de o analiza meticuloasa pentru a se hotari cat din ceea ce stiu, pot dezvalui. Desi sunt un confident de incredere, Balantele trebuie sa ia acesta problema in propriile maine. Din fericire, simtul lor de justitie putin romantat ii va scoate din incurcatura si se vor putea intoarce la probleme mai putin complicate.
Nimic nu va sta in calea dragostei pentru Balante in 2007 datorita entuziasmului molipsitor si a sarmului si increderii emanate. Deschiderea catre oamenii din jur, ii va ajuta pe cei din zodia Balantei sa treaca prin toate necazurile, iar spre sfarsitul anului o pasiune iscata din senin va face furori. Cu ajutorul spontaneitatii Balanatele isi vor face viata sentimentala foarte frumoasa in 2007 si vor ajunge mai aproape de obtinerea obiectivelor ambitioase pe care si le-au propus.

Cariera
Locul de munca actual va fi supus in prima parte a anului unor noi proceduri, a unor noi angajati, poate chiar o reorganizare.Balantele vor fi in elementul lor pentru ca vor avea ocazia sa isi exercite calitatile interpersonale de care dispun. Luna martie s-ar putea sa aduca o dezvoltare spectaculoasa a relatiei cu seful direct, si rolul Balantei s-ar putea sa se schimbe complet in organigrama companiei. Partea financiara a anului 2007 va trebui supravegheata indeaproape. Se poate ajunge chiar la nevoia de a controla pana la sange cheltuielile pentru a evita un eventual faliment.
In primavara, o oferta de munca ii poate introduce intr-o negociere secreta pe care o vor deconspira mai tarziu. Trebuie doar sa munceasca foarte mult pentru a-si castiga autoritatea si respectul. Afacerile vor merge bine si vor genera venituri substantiale pana la sfarsitul anului. Moralul la locul de munca, va creste simtitor si Balantele isi vor aduce aportul simtitor la acest lucru. Una peste asta, nativii din aceasta zodie vor avea un an plin de provocari pe plan financiar. Este un an propice avansarii in cariera, asa ca ar fi bine sa se focuseze pe obiectivele personale in timp ce isi ajuta echipa si clientii.

Sanatate
Starea fizica a Balantelor a fost una destul de buna pana acum si va continua in acest stil si in 2007. Poate vor avea inclinatii spre meditatie sau tehnici spirituale in cursul anului pentru a-si crea aura de energie pozitiva necesara la locul de munca. Zonele deficitare sunt genunchii, picioarele, dintii si coloana vertebrala. Nici problemele de ordin fizic ale partenerului de viata nu ii vor lasa reci.


Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie)
Scorpionii nu vor uita usor anul 2006, din cauza unor motive in mare parte pozitive, iar 2007 va fi in mare parte cam la fel. Chiar de la inceputul anului vor fi activi, ocupati si foarte pasionali. Partea buna este ca aproape toata lumea va fi deschisa ideilor propuse de Scorpioni, si va incerca sa cunoasca cat mai multe lucruri despre acesta.
Indiferent ca obiectivele Scorpionilor sunt personale, profesionale sau platonice. Pe scurt, Scorpionii vor fi extrem de logici pana spre mijlocul lui martie. Chiar vor reusi sa convinga niste persoane destul de influente sa participe la o sponsorizare pe care o vor fructifica. Finantele nu vor fi o problema in 2007 – superiorii ierarhici ii vor iubi pe nativii acestei zodii si vor fi foarte multumiti de munca prestata.
In septembrie-octombrie un flirt de ocazie s-ar putea transforma in ceva mult mai serios. Daca sunt singuri, Scorpionii vor profita din plin, daca nu, vor fi incantati sa se aproprie din ce in ce mai mult de partenerul de viata si sa-i impartaseasca cele mai secrete emotii si ganduri.
Daca au inclinatii spre a rasfata persoanele iubite cu lucruri materiale, ar trebui sa aiba grija in special in luna Decembrie, si sa incerce sa le ofere acestora mai multe experiente de viata.

Dragoste
Ultimul an a fost o foarte stimulant pentru Scorpioni. In 2007 vor descoperi ca excesul de fericire si dragoste va atrage si mai multe evenimente si circumstante amoroase. Vor fi capabili sa treaca de toate obstacolele si sa ii uimeasca chiar si pe cei care i-au refuzat in trecut.
Logica lor imbatabila ii va convinge pe toti prietenii, potentialii pretendenti sau iubiti sa ii lase sa fie ei, cei in control. Scorpionii se vor simti de parca ar merge printre randuri de admiratori, ceea ce le va da un sentiment si mai puternic de incredere si se vor simti chiar sexy. Rezultatele pozitive ii vor tine intr-un ritm nebunesc.
Dar trebuie sa fie atenti. Toata aceasta putere poate fi folosita si pentru scopuri mai putin placute.
In toamna, un flirt obisnuit se poate tranforma intr-o tornada distrugatoare. Cuvintele pasionale vor transforma aceasta relatie – poate fi cu partenerul de viata, cu cineva de care sunt indragostiti, sau chiar cineva care nu-i atrage deloc. Asa ca daca vor ajunge in aceasta situatie este bine sa puna capat lucrurilor de la inceput.
Maniera increzatoare si privirea copilareasca il vor face pe Scorpion sa se ridice victorios chiar si dupa cea mai grea batalie. Relatiile echilibrate vor fi subiectul invidiei prietenilor, dar cu toate acestea Scorpionul va reusi sa transforme experientele de viata in aventuri memorabile si amuzante, si nimic nu va sta in calea obtinerii partenerului dorit.

Cariera
2007 va aduce un sentiment pozitiv de dedicare si seriozitate la locul de munca pentru Scorpioni. Vor primi un impuls de energie ca va surprinde prin focusarea obiectivelor. Puterea lor de convingere se va amplifica dramatic, si daca nu activeaza in domeniul vanzarilor, Scorpionii se vor surprinde indreptandu-se usor spre el, cu rezultate destul de interesante.
Fiecare client va auzi exact ceea ce vrea sa auda, fara prea mari eforturi din partea nativului Scorpion. Martie este o luna buna pentru a solicita investii din partea superiorilor, si chiar pentru a-si porni propria afacere. Ii vor lasa pe altii sa se ocupe de problemele financiare - pentru ca aceastea nu vor fi foarte importante anul acesta.
O aventura la locul de munca s-ar putea sa se produca candva in toamna.
Daca se simt deschisi spre acest gen de apropriere, Scopionii vor sari primii sa profite. Cei care au ceva un partener nu vor pierde absolut nimic. La locul de munca atmosfera va fi incantatoare, iar Scopionii se vor intelege excelent cu vei din echipa si nu numai. In toamna, presiunea multimii cucerita de ei, ii obliga pe ceilalti sa le recunoasca meritele formal.
Spre sfarsitul anului se vor confrunta cu probleme legate de bunuri si inventare, dar care vor trece fara a lasa semne. Scorpionii vor gandi la scara mare in 2007 si se vor concentra pe clienti. Ar trebui sa aiba, insa, putina grija si de obiectivele personale.
Per total, 2007 va fi pentru Scorpioni un an si mai bun decat 2006.

Sanatate
Anul acesta va aduce Scorpionilor cateva tensiuni emotionale dar nu vor exista boli majore.
Au destule energie pentru a trece cu bine peste toate. Este bine insa sa evite excesele, si viciile (alcool, tigari). Trebuie sa-si organizeze ziua in asa fel incat sa aiba timp sa-si termine si sa se concentreze asupra obiectivelor la locul de munca, dar sa poata schimba si cateva vorbe bune cu membrii familiei. Daca se vor simti slabiti in cursul anului este bine sa apeleze la tratament imediat si sa caute noi metode pentru a se mentine in forma.


Sagetator (22 noiembrie-20 decembrie)
Sagetatorul nu este genul care sa stea locului pentru mult timp. In cea mai mare pare a anului 2007, va fi chiar si el surprins de schimbarile care vor avea loc in viata lui. In primul rand va fi un adevarat exemplu de autocontrol cand vine vorba de aspectul finanaciar. Nu trebuie sa isi faca griji, nu este o schimbare radicala a personalitatii, este vorba doar de faptul ca a inceput sa invete din propriile experiente.
Lista personala de prioritati trebuie reorganizata si pana la jumatatea anului, aceasta ar putea sa cuprinda undeva in top, cateva relatii sentimentale si experiente semnificative. Isi vor proteja integritatea personala foarte vehement prin faimoasa lor onestitate. Investitiile se vor afla undeva jos de tot pe lista lor de prioritati, dar asta nu presupune ca vor inceta de tot sa cheltuiasca bani. Pana spre sfarsitul anului bugetul lor va fi in siguranta.
A doua latura a personalitatii lor va suferi si ea cateva schimbari in 2007. Desi Sagetatorul este unul din cele mai libertine semne ale zodiacului, anul acesta isi vor dori sa se aseze la casa lor, asa ca nu este exclusa o casatorie. Daca deja are pe cineva alaturi, continua sa mentina aceeasi atmosfera in cuplu.
Vor fi din ce in ce mai dornici sa petreaca cat mai mult timp in preajma persoanei iubite.
Daca este singur si inca isi cauta sufletul pereche, isi vor incerca norocul de la jumatatea lunii februarie pana la jumatatea lunii aprilie. Trebuie sa fie foarte prudenti in mai si aprilie si deasemenea spre sfarsitul lui noiembrie.

Dragoste
Desi nu s-au gandit prea des sa “se aseze la casa lor”, anul acesta se anunta schimbari radicale in aceasta privinta. Ceea ce este cu adevarat diferit la ei in acest an este faptul ca vor fi foarte hotarati cand vine vorba de dragoste. Se vor schimba, dar nu de dragul schimbarii, ci datorita faptului ca si-au definit foarte clar obiectivele – si cu atat mai mult au gasit si persoana potrivita pe care isi doresc sa o aiba alaturi.
Acum vor putea spune ca e mult mai usor sa faca fata iminentelor greutati ale vietii.
In primele trei luni ale anului o serie de evenimente si coincidente le vor demonstra faptul ca anumite persoane se afla in viata lor pentru un anumit motiv si ca fericirea din cuplu este mai importanta pentru ei decat banii sau alte lucruri. Aceasta nu inseamna ca vor fi total dezinteresati de latura materiala in acest an. Vor continua sa cheltuiasca banii castigati cu greu, dar de data aceasta mai mult pentru a face cadouri si surprize persoanelor dragi.
Avand o fire libertina, aproape nimeni nu a crezut vreodata ca vor fi in stare sa se aseze la casa lor. Dar in acest an, cand isi vor analiza sentimentele, vor constata ca ele sunt orientate spre o singura persoana. Vor gasi armonie si romantism chiar si in cele mai nesemnificative activitati, atata timp cat au langa ei persoana iubita.
Daca inca sunt in cautarea persoanei iubite, 2007 arata promitator. Vor fi cu ochii in patru de la jumatatea lunii Februarie pana la mijlocul lui Aprilie. Exista sanse sa aiba parte de o relatie la inceput de vara, dar si pe la sfarsitul lunii Noiembrie.

Cariera
Cand fac o schimbare, de regula, este una foarte importanta.
Trebuie sa se astepte la astfel de schimbari majore pe tot parcursul anului mai ales daca se implica in multe activitati noi. Este posibil sa avanseze ierarhic la actualul loc de munca sau sa faca anumite schimbari benefice in cariera. Singurul lucru care nu ar trebui sa ii preocupe este aspectul material. Vor gasi diverse metode sa plateasca pentru toate schimbarile pe care le vor face: de fapt, rigoarea lor in ceea ce priveste banii va fi chiar un model bun pentru altii. Vom experimenta tot ce ii intereseaza si vor incheia anul foarte multumiti. Primavara si iarna vor fi doua momente potrivite pentru a face schimbari in cariera.
In primul trimestru al anului vor gasi anumite metode, necunoscute pentru alti, care ii vor ajuta sa faca fata concurentei. Este un moment prielnic pentru a se orienta catre lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru ei. Daca aceasta va fi calea pe care vor merge, nu trebuie decat sa aiba grija la cheltuielile de la sfarsitul anului.
Schimbarile pe care le fac s-ar putea sa ii ingrijoreze putin si vor dori sa se indrepti spre acea parte a vietii lor care le ofera stabilitate. Vor putea gasi aceasta stabilitate la serviciu prin relatiile pe care le stabilesc cu colegii.Combinatia dintre activiati care nu implica stresul si marile transformari din viata lor, vor conduce la rezultate spectaculoase.

Sanatate
Sanatatea si vitalitatea nu vor fi la cote excelente in acest an. Vor avea ceva probleme medicale in aprilie si octombrie. Stresul le va afecta foarte mult starea psihica. Va trebui sa invete sa-si stapaneasca emotiile. Vor putea sa inlature acesasta stare prin odihna si relaxare. Deasemenea nu este indicat sa consume alcool si este de preferat sa aiba grija ce mananca.
Pe parcursul acestui an pot suferi si de afectiuni ale aparatului digestiv.


Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie)
Guvernat de Saturn, furnizorul atator calitati de invidiat, precum integritatea, simtul responsabilitatii si disciplina, Capricornii sunt o inspiratie pentru toti cei din jurul lor. Oricare vor fi motivele pentru care actualul partener va fi langa ei, platonic, profesional, sau romantic, anul acesta nu vor mai conta. Vor fi mandrii sa fie in preajma lor. Si, cu toate ca nu este obisnuit sa fie in centrul atentiei, anul acesta ar fi bine sa se obisnuiasca, pentru ca le va fi practic imposibil sa treaca neobservat. De fapt, atentia, admiratia si aplauzele celor din jur ii vor inconjura permanent in acest an, si este numai vina lor.
Lucreaza din greu pentru a-si atinge toate scopurile si pentru a-si mentine reputatia de persoana corecta si bunavoitoare. Raspunsul primit din partea colegilor si al sefilor ii satisface, dar nu trebuie sa uite ca toate acestea se intampla dintr-un singur motiv: au investit timpul si efortul tau pentru a face posibil acest lucru.
In alta ordine de idei, vor avea parte de o multime de oportunitati pe plan sentimental. E posibil sa intalneasca pe cineva in ianuarie sau februarie. Aceasta persoana va fi destul de magnetica si spontana incat sa ii starneasca interesul pentru o perioada destul de lunga, ceea ce este un lucru bun deoarece nu au chef de jocuri. Daca se vor atasa de aceasta persoana nu le va fi greu sa ramana asa, in special din aprilie si pana in august. Ei si partenerul se vor simti atat de bine impreuna, incat nu este exclus ca nativii acestei zodii sa dispara o vreme de pe lista evenimetelor sociale.

Dragoste
Chiar si atunci cand nu sunt in centrul atentiei, oamenii ii vor observa. Reputatia lor pozitiva ii va urma oriunde vor merge. Pe masura ce relatia lor sentimentala va evolua, aceasta reputatie fie va fi o binecuvantare, fie un blestem. Pe de o parte, este bine ca oamenii cred automat despre ei ca sunt onesti, si stilul direct al Capricornilor va fi foarte atragator pentru cei din jur. Pe de alta parte, integritatea zodiei e posibil sa ii intimideze pe cei din jur, care vor crede ca nu se pot ridica la idealurile acestei zodii.
Trebuie sa incerce sa faca oamenii sa se simta confortabil in jurul lor. Cu cat ii vei lasa sa vada adevarata personalitate, cu atat vor fi mai relaxati si vor accepta cu mai multa usurinta slabiciunile naturii umane.
Oportunitatile nu vor inceta sa apara in acest an, chiar si pe perioada iernii, cand oamenii sunt mai inchisi. Nu trebuie sa fie surprinsi daca vor intalni pe cineva cu adevarat magnetic la inceputul anului. Trebuie sa fie atenti la o persoana, ale carei subiecte de discutie sunt variate si recreative. Daca nu pot anticipa ce va face in momentul urmator, vor fi fascinati pentru o lunga perioada de timp.
Si, cel mai bine, punctul lor de vedere va avea un efect subtil dar vizibil asupra Capricornilor. Astfel vor descoperi ca nu sunt o persoana plictisitoare si inflexibila.
Daca deja sunt intr-o relatie, anul acesta va scoate la suprafata surprize incantatoare despre persoana pe care credeau ca o cunosc cu adevarat. Din aprilie si pana in august, vor avea parte de momente de intense descoperi alaturi de partener si de o apropiere mai mare. Fie ca va fi vorba de momentele libere din pauza de masa sau de escapade in locuri retrase, fiecare minut petrecut cu partenerul va fi memorabil si cu adevarat pretios. Este in regula daca prietenii nu ii vor vedea o perioada, vor intelege lipsa lor de la evenimentele socile atunci cand va vor vedea impreuna si vor observa stralucirea voastra.

Cariera
Anul 2007 va fi un moment prielnic sa iasa la rampa, chiar daca planurile lor sunt de pe o zi pe alta in ceea ce priveste cariera si afacerile. Trebuie sa incerce sa asimileze lectia pe care divinitatea le-o va da in martie: ca fiecare, la orice nivel vor incerca sa beneficieze de roadele expunerii in public. Cariera lor se va dezvolta rapid, daca vor tine cont de acest sfat, iar colegii si alte persoane din jurul lor vor profita de legatura cu ei.
Si-au castigat o binemeritata reputatie de persoana care munceste mult, corect, urmand regulile, asa ca nu trebuie sa fie surprinsi daca persoane de toate felurile din organizatia in care lucreaza vor veni sa le ceara sfatul, in orice fel de domeniu. Ii vor ajuta pe toti, dar trebuie sa aiba grija sa nu isi neglijeze propriul timp acordat carierei lor. Cu cat vor interactiona mai mult cu colegii, cu atat vor fi mai aproape de a-si atinge scopurile, asa ca trebuie sa nu inchida usa decat atunci cand au de respectat un deadline. Vor invata sa accepte complimente, pentru ca ele vor veni, chiar daca vor fi pregatiti sau nu pentru ele.
Aspectul personal al vietii lor se va imbunatati de la sine, si asta ii va ajuta sa fie mult mai eficienti la locul de munca. Anul asta, fie vor fi recrutati, fie vor fi in cautarea unei noi cariere, si nu vor simti ca tradeaza pe cineva. In vara, vor fi foarte fericiti de decizia pe care au luat-o si vor sti ca au facut ce era mai bine. Spre sfarsitul anului vor reusi sa aiba parte de cateva momente de relaxare.

Sanatate
Se vor bucura de o sanatate de fier si ceva probleme e posibil sa apara doar spre sfarsitul anului. Singura lor grija ar trebui sa fie dieta. Asa se vor putea concentra mult mai bine atunci cand vor aparea probleme de orice natura.
Anul acesta vor reusi sa aiba grija de sanatatea lor dar si de a celorlalti membrii ai familiei sale.


Varsator (20 ianuarie-18 februarie)
Vara trecuta le-a adus Varsatorilor o noua disciplina in ceea ce priveste relatiile sentimentale si finantele. Acest lucru nu corespunde intocmai cu acel comportament specific acestei zodii – acela de a cheltui tot ce au inainte de a avea banii la propriu. Pana la sfarsitul lui februarie, vor reusi totusi sa stranga ceva bani, ceea ce va fi un lucru foarte binevenit in primele lui ale lui 2007.
Varsatorii vor avea tendinta sa fie foarte impulsivi in restul domeniilor, ceea ce ii transforma intr-un adevarat magnet pentru lucruri imprevizibile la sfarsitul lunii martie si inceputul lui septembrie.
N-ar trebui sa fie surprinsi daca un telefon, e-mail sau o vizita anunta faptul ca o persoana draga are nevoie de ajutorul lor.
In ceea ce priveste viata sentimentala, Varsatorii ar trebui sa se astepte in iulie la o aparitie din trecut care va veni sa le testeze independenta nou gasita. Vor continua sa se simta bine si sa paseasca in noul an cu independenta nestirbita.

Dragoste
In ultimul an, Varsatorii au invatat sa se autodisciplineze si sa vada realitatea exact asa cum e. Se vor trezi ca traiesc intr-o lume foarte reala si pragmatica in locul uneia bizare si fantastice. Varasatorii vor putea manipula realitatea (si perceptiile) spre beneficiul lor, dezvaluindu-si astfel noi laturi ale vietii.
Va fi o perioada de regasire a independentei personale, iar spre inceputul anului, caracterul impulsiv al zodiei isi va arata coltii. Pentru ca vor fi atat de constienti de dorintele lor, Varsatorii vor reactiona promp la situatii care nu i-ar fi deranjat inainte. Aceste reactii vor uimi pe cei din jurul lor, dar acest lucru nu ii va impresiona pe Varsatori.
Luna iulie aduce cu ea o dragoste din trecut. Daca vor considera ca au gasit rezolvarea vechilor probleme, Varsatorii se vor arunca in acesta relatie, daca nu, vor analiza foarte atent situatia si vor hotari sa isi pastreze independenta cucerita.

Cariera
In 2007 Varsatorii vor lasa o impresie cu totul noua la nivel profesional. Vor soca prin combinatia de creativitate si simt practic si vor inghiti proiecte dupa proiecte, cu rezultate pe masura.Vor avea o noua disciplina si ordine la locul de munca, iar acest lucru ii va mentine la suprafata pe tot parcursul anului. Ar fi bine sa fructifice aceasta perioada, mai ales ca luna martie este una propice investitiilor financiare.
Impulsivitatea isi va spune cuvantul si atunci cand va veni vorba de a lua decizii importante. Nu vor avea mari probleme cu acest lucru, mai putin atunci cand vine vorba de buget. Prima parte a anului este una buna pentru analize de piata si planuri, iar in septembrie, cheltuielile neprevazute vor rasari de peste tot.
Clientii, colegii, sefii, vor fi obiective periferice pentru Varsatori in acest an. Vor spune nu, oricaror cereri ce ii indeparteaza de la obiectivele deja setate. Rolul vechilor relatii, va fi doar acela de a le reaminti Varsatorilor de unde au plecat.

Sanatate
Prima parte a anului va fi una fara probleme pentru Varsatori, dar incepand cu luna August, vor trebui sa aiba mai multa grija pentru a se mentine in forma. De asemena, este bine sa fie foarte atenti la volan, iar persoanele in varsta ar trebui sa faca un control periodic al sanatatii.
Zonele cu probleme in acest an sunt: coloana, oasele, dintii si stomacul.


Pesti (19 februarie-20 martie)
Lucrul care va conta cel mai multe pentru Pesti in acest an este sa-si tina promisiunile. Aceasta dorinta se va dubla la inceputul anului pentru ca un prieten se va baza pe ei pentru ceva foarte important. In acelasi timp, vor descoperi cu uimire ca unele persoane cu autoritate si influenta vor asculta parerile si opiniile lor si vor fi recompensati pentru onestitate, integritate si munca depusa. Acest lucru le va crea o incredere in sine de invidiat.
2007 inseamna sfarsitul unei perioade dificile pentru Pesti. Sfarsitul anului le va aduce o perioada minunata de devotament pe partea sentimentala. Pestii s-au obisnuit cu schimbarile bruset din viata lor, iar anul 2007 le va aduce oportunitatea de a actiona chiar din prima luna. Vor avea astfel ocazia sa profite de succes, fara prea mari eforturi.
Bineinteles ca dupa toata munca depusa, vor fi pregatiti sa se si distreze – iar soarta ii rezerva cateva surprize.Vor avea tot felul de sanse pentru a calatorii in acest an. Oricum, ei isi doresc din tot sufletul sa se reintoarca intr-un loc preferat. Vom simti cum viata lor sentimentala se schimba, si nu in rau.
Lucrurile vor sta din ce in ce mai bine in relatia de cuplu spre sfarsitul anului. Cei care nu au angajamente fata de cineva, vor avea o supriza la sfarsitul lunii iulie cand vor da peste o persoana al carei rol va creste constant in viata lor.

Dragoste
Cupidon ii va rasfata anul aceste pe nativii zodiei Pesti datorita bunei-purtari. Mandria lucrului bine facut, le va da Pestilor o anumita carisma irezistibila iar sansele pentru distractie vor fi la tot pasul. Daca vara ii va prinde fara partener, trebuie sa fie deschisi la orice sugestie, s-ar putea sa gaseasca exact ce-si doresc.
Succesul la locul de munca si prietenii ce-l inconjoara il vor face pe nativul Peste si mai atragator.
Cei implicati deja intr-o relatie vom simti cateva schimbari in cuplu. N-ar trebui sa se sperie, desi Pestii sunt multumiti cu ceea ce au acum.
Spre sfarsitul anului, daca vor accepta aceste schimbari vor vedea ca o relatie buna s-a transformat intr-una minunata.
Indiferent de statutul marital, 2007 va aduce cu sine multa incredere si oportunitati pentru viata sentimentala in special daca se hotarasc sa plece in vreo calatorie.

Cariera
Pestii vor fi oamenii de baza la inceputul anului pentru compania din care fac parte. Vor trebui sa traga tare ca sa-si duca la indeplinirea toate proiectele dar superiorii vor fi multumiti. In primavara, acesta multumire se va materializa iar Pestii vor fi propusi pentru responsabilitati mai mari. Pestii vor ramane flexibili si deschisi lucrului in echipa, reusind astfel sa treaca cu bine de mici probleme organizatorice.
De-a lungul anului, vor intalni oportunitati de a-si schimba locul de munca, de a intra in contac cu alti clienti, de a incheia acorduri sau de a gasi o noua directie afacerii lor. Au nevoie de expunere publica iar martie va fi o luna potrivita pentru a face acest lucru. Nu vor fi impresionati de ofertele de recrutare si le vor refuza pe toate pana in septembrie cand raspunsul va fi in sfarsit pozitiv.
Organizarea va juca un rol important in acest an pentru Pesti, deci ar fi bine sa aiba un plan in acest sens.
Daca pana in august lucrurile nu se misca in nicio directie la locul munca, Pestii vor fi cei care vor veni cu ideea unui proiect nou, revigorand astfel atmosfera. La sfarsitul anului 2007, nativii acestei zodii, vor avea in spate un an plin de reusite profesionale de care pot fi mandri.

Sanatate
Lunile cele mai precare pentru starea sanatatii Pestilor sunt ianuarie, iulie si septembrie.
Zonele de care ar trebui sa aiba grija sunt: zona genitala si cea a picioarelor. Problemele maritale ar putea fi cauza unor dintre aceste neplaceri. Trebuie sa petreaca mai mult timp alaturi de partenerul de cuplu, timp ce ii va oferi relaxarea si odihna de care are nevoie pentru intregul an.



Luni, Decembrie 11, 2006, 11:36 PM 

Mafia online: hackerii angajeaza studenti
     media: 3.00 din 2 voturi


Retelele de crima organizata pe Internet au devenit realitate si acum au adoptat tehnici de actiune similare Mafiei clasice, una din metodele de actiune fiind angajarea de studenti pentru a face “treburile murdare”.

Hackerii trimit mesaje spam celor din universitati, cluburi high-tech, membrilor unor forumuri online si asa mai departe, anuntand ca angajeaza studenti pentru diverse treburi, spune firma de securitate IT McAfee. Unele bande au ajuns sa finanteze cariera universitara a celor care lucreaza pentru ei si, sa fim seriosi, in Statele Unite nu este deloc vorba de sume mici.

Unii dintre angajatii mafiilor electronice sunt lasati sa isi urmeze cariera pina ajung in posturi cheie, metoda de control utilizata chiar de serviciile secrete. Altii sunt folositi pentru a infecta retelele de computere ale companiilor la care sunt angajati. In fine, altii produc virusi sau descopera vulnerabilitati in programele utilizate de companii.

Ei sunt cei care afla date secrete, conturi bancare, carduri utilizabile online si alte asemenea informatii si sunt implicati activi in spalarea de bani. Nestiind concrect cine sunt sefii, arestararea lor nu da nici un rod, pentru ca nu produc dovezi contra Mafiei.

Mafiile angajeaza masiv in Europa de Est, avertizeaza specialistii in securitate, din cauza ca ofera salarii mari si posibilitati de castig peste medie.

Bloombiz

Luni, Decembrie 11, 2006, 11:08 PM 

Ceva de ascultat....
     media: 4.25 din 4 voturi

Jean Michel Jarre - Oxygene 10 (Dance Mix)


http://www.youtube.com/watch?v=KMeEA09ABik

Jean Michel Jarre - Oxygene

http://www.ablog.ro/index.php?page=newpost&idb=1427


SCOPE en vivo: REVOLUTIONS JEAN MICHEL JARRE

http://www.youtube.com/watch?v=ALywEAZvbx8

Jean Michel Jarre - Equinoxe 4

http://www.youtube.com/watch?v=NYQiJJ3mJ8k


Jean Michel Jarre - Aero

http://www.youtube.com/watch?v=OGqR27GImDo


Yanni

http://www.youtube.com/watch?v=bC6to2-EDrg


Yanni - Standing in Motion live

http://www.youtube.com/watch?v=hhS6asdNNy4&mode=related&search=


yanni - within attraction

http://www.youtube.com/watch?v=QYW63J648i0&mode=related&search=


Yanni - Reflections of Passion

http://www.youtube.com/watch?v=hKiagP9Ve20

Luni, Decembrie 11, 2006, 10:26 PM 

Perle din examene
     media: 4.60 din 5 voturi

1. Marea Neagra este o mare foarte mare care contine mult petrol de unde ii vine numele de marea neagra deoarece petrolul este negru. In marea neagra traiesc multi pesti precum rechinii delfinii i calutii de mare
precum si cel mai important peste balena renumit pentru grasimea sa de care se bucura tara noastra pt ca untura de balena e foarte scumpa si din ea se face renumitul ulei de balena cunoscut pe plan mondial.

2. Autorul descrie orasele care s-au naltat n moldova ele s-au construit n timpul nostru. Orasele din Moldova sunt foarte numeroase la numar, cum este Iasu si alte orase mari si frumoase care le plac strainilor foarte mult de frumusetile din Moldova, Moldova n trecut era o ruina foarte imensa adica mare care n timpul lui Mircea cel Batrn oamenii ziceau ca apara aceasta ruina si s-au tinut de cuvnt care si azi mai exista dar mai putin dar tot mai sunt urme din care se vede ca moldoveni au luptat cu atta eroism pentru pamnt uni chiar si-au jertfit viata pentru pamnt din cauza aceasta populatia nu era prea mare daca n trecut nu ar fi murit attea vieti omenesti nseamna ca azi Moldova ar fi foarte mare att de
imensa ca ar ntrece si orasul Bucuresti. n Moldova este o veche populatie ca n trecut. Moldova este foarte veche de sute de ani au fost batali asa de multe nct nu lasa omul sa traiasca. La 1848 oameni saraci si de tot felul n afara de cei care erau bogati au strigat (vrem pamnt). Toate comitetele au nceput sa se retraga atunci ca sa treaca timpul.

3. Poetul canta satul de care nu te mai poti desparti odata ce l-ai parasit.

4. O padure virgina este o padure in care mana omului n-a pus niciodata piciorul. (cata profunzime...)

5. Dupa moartea parintiilor sai, Creanga si-a trait viata in continuare pana in ultimii ani ai vietii lui.

6. Toma Alimos se razbuna pe boierul Manea care l-a ranit mortal pe la spate cu ajutorul lasitatii..

7. Caragiale este autorul schitelor si nuvelelor sale, ca sa nu mai vorbim

8. In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba:"Ce ne facem fetelor ?".

9. Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa din motive tehnice .

10. Toma Alimos era viteaz pt ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matzele si cu o mana se batea cu Manea (o punem pe seama emotiilor...)

11. in fabula autorul descrie releatiile sexuale intretinute de oameni. insa el foloseste animalute in descriere. in fabula bivolul si cotofana el arata cum o pasarica si un bivol faceau sex, iar un caine pofticios din fire vrea su el dar bivolul nu era homosexuala asa ca nu accepta , iar catelul se oftica.................... (...Dumnezeule...iata efectul stirilor de la ora 5:00 ...)

12. Stefan cel mare era un barbat bine imbracat la costum venea de la un razboi cu o mana in ghips pt ca cazuse de pe cal

13. Profesoara:'Sa scrieti cu majuscule'.
Eleva:'Daca nu avem majuscule putem sa scriem cu pixu...':)

14. ... in timpul razboiului secular care a durat 30 de ani

15. personaje Toma Alimos:
toma alimos-personaj principal
Manea-personaj secundar
calul(murgul)- personaj animalic (imagine that...)

16. Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata. (???)

17. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

18. Cand eroul muri impuscat de nemti pe camp, simti miros de marar si de patrunjel.

19. Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul Anei este insarcinarea

20. Geografie-scris:Scrie 5 orase importante din Ro .
-Bucureshti
-Iashi
-Timishoara
-Constantza
-Clujna-Poca


21. Rascoala de la Boblna a nceput pe un deal si s-a terminat n 1438.

22. Descoperirea Americii s-a produs ntr-un moment de neatentie a pazei de coasta.

23. Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

24. Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

25. In "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Luni, Decembrie 11, 2006, 04:01 PM 

THEOPHRASTUS PARACELSUS
     media: 4.27 din 11 voturi

Paracelsus se caracterizează el însuşi prin aceea că scrie sub portretul său: „Nimeni nu trebuie să fie sluga altuia, /De poate pentru sine singur să rămână." Întreaga sa atitudine faţă de cunoaştere e cuprinsă în aceste cuvinte. El vrea să se întoarcă pretutindeni prin efort propriu la temeliile cunoaşterii naturii, spre a se înălţa prin propriile lui forţe spre regiunile cele mai înalte ale cunoaşterii. În calitate de medic, el nu vrea, ca şi contemporanii lui, să-şi însuşească, pur şi simplu, afirmaţiile vechilor cercetători consideraţi pe atunci autorităţi, de exemplu Galenus sau Avicenna; vrea să citească el însuşi în mod nemijlocit în cartea naturii. „Medicul trebuie să treacă prin examenul naturii, care e lumea; şi tot începutul ei. Şi acelaşi lucru pe care i-l spune natura trebuie să-l dea mai departe înţelepciunii, dar să nu caute nimic în înţelepciunea lui, ci numai în lumina naturii." El nu se dă înapoi de la nimic din ceea ce-l poate ajuta să cunoască în toate direcţiile natura şi activităţile ei. Întreprinde în acest scop călătorii în Ungaria, Spania, Portugalia şi Orient. Lui îi e îngăduit să spună despre sine: „Am mers pe urmele artei cu riscul vieţii mele şi nu m-am ruşinat să învăţ de la călători, de la colportorii de ştiri şi de la mincinoşi. Învăţătura mea a fost pusă la încercare mai greu decât argintul, în sărăcie, frică, războaie şi chinuri." Ceea ce s-a moştenit de la vechile autorităţi n-are nici o valoare pentru el; fiindcă e convins că va ajunge la înţelegerea justă numai dacă va vieţui el însuşi înălţarea de la cunoaşterea naturii (Naturwissen) la cunoaşterea supremă (Erkenntnis). Această trăire de sine îl face să rostească mândra maximă: „Acela care vrea să meargă pe urmele adevărului, trebuie să intre în monarhia mea. . . Pe urmele mele; nu eu pe ale voastre, Avicenna, Rhases, Galenus, Mesur! Voi pe urmele mele, nu eu pe ale voastre, voi, cei din Paris, voi, cei din Montpellier, voi, cei din Suabia, voi, cei din Meissen, voi, cei din Köln, voi, cei din Viena şi din toate oraşele aflate pe Dunăre şi pe Rin; voi, insule din mare, tu, Italia, tu, Dalmaţia, tu, Athena, tu, grec, tu, arab, tu, israelit; pe urmele mele şi nu eu pe ale voastre! A mea e monarhia!" Uşor îl putem înţelege greşit pe Paracelsus, din cauza aspectului exterior aspru al firii sale, care ascunde uneori în spatele glumei, o profundă gravitate. Spune el însuşi: „Natura nu m-a plăsmuit subtil, nici nu m-a crescut cu smochine şi pâine de grâu, ci cu brânză, lapte şi pâine de ovăz, poate de aceea sunt grosolan în comparaţie cu cei curaţi ca pisicile şi suprafini; căci cei care au crescut în haine moi, şi noi, care am fost crescuţi în conuri de brad, nu ne înţelegem bine. Chiar dacă eu mă socotesc fericit, trebuie să trec drept grosolan. Cum să nu-i par ciudat celui care n-a umblat niciodată în Soare"?

Goethe a caracterizat raportul dintre om şi natură (în cartea sa despre Winkelmann) în frumoasele fraze: „Când natura sănătoasă a omului acţionează ca un întreg, când el se simte în lume ca într-un tot mare, frumos şi demn şi de preţ, când o senzaţie armonioasă îi oferă o încântare pură, liberă: atunci Universul, dacă s-ar putea simţi pe sine însuşi ca fiind ajuns la ţelul său, ar jubila şi ar admira culmea propriei deveniri şi fiinţe." Paracelsus este adânc pătruns de o simţire ca aceea exprimată în asemenea fraze. Pe baza acestei simţiri se plăsmuieşte pentru el enigma omului. Să vedem cum se întâmplă aceasta, în sensul lui Paracelsus. În primă instanţă, puterii de înţelegere umane îi e ascuns drumul pe care a mers natura pentru a produce ceea ce este culmea ei. Ea a ajuns pe această culme; dar această culme nu-şi spune: Eu simt că sunt întreaga natură; această culme îşi spune: Eu simt că sunt acest om individual. Ceea ce, în realitate, e o realizare a întregii lumi, se simte ca şi cum ar fi o fiinţă izolată, singură, existând pentru sine. Ba tocmai în aceasta constă adevărata esenţă a omului, că el se simte altceva decât este, în ultimă instanţă. Iar dacă aceasta este o contradicţie, atunci omul poate fi numit o contradicţie care a prins viaţă. Omul este lumea în felul lui propriu. El îşi priveşte acordul cu lumea ca pe o dualitate. El este acelaşi lucru care e lumea; dar ca repetare, ca fiinţă individuală. Aceasta este opoziţia pe care Paracelsus o simte drept microcosmos (om) şi Macrocosmos (Univers).

Pentru el, omul este lumea în mic. Ceea ce-l face pe om să privească în acest fel raportul dintre el şi lume, e spiritul lui. Acest spirit apare legat de o singură fiinţă, de un singur organism. Acest organism, potrivit cu întreaga lui esenţă, aparţine marelui curent al Universului. El este un mădular al acestuia, care există în mod real numai în marea unitate în care sunt cuprinse toate celelalte. Spiritul apare însă ca produs al acestui organism individual. În primă instanţă, el se vede unit numai cu acest organism. El smulge acest organism din solul matern în care a crescut. Pentru Paracelsus există, deci, o profundă legătură, ascunsă în temelia naturală a existenţei, între om şi întregul Univers, legătură care se ascunde prin existenţa spiritului. În primă instanţă, spiritul, care ne duce la cunoaşterea superioară, prin faptul că ne ajută să ajungem la cunoaşterea inferioară şi că o face să renască pe o treaptă superioară, pentru noi, oamenii, are consecinţa că ne ascunde propria noastră legătură cu Universul. Astfel, pentru Paracelsus natura umană se împarte, în primă instanţă, în trei mădulare: natura noastră sensibil-trupească, organismul nostru, care ne apare ca entitate naturală printre alte entităţi naturale şi este exact la fel ca toate celelalte entităţi naturale; natura noastră acoperită, care este o verigă în lanţul lumii întregi, care nu e închisă, deci, între limitele organismului nostru, ci emite şi recepţionează influenţele forţelor întregului Univers; şi natura cea mai înaltă: spiritul nostru, care se manifestă numai în mod spiritual. Paracelsus numeşte primul mădular al naturii umane corp elementar; pe cel de al doilea, corp eteric-ceresc sau astral, pe cel de al treilea îl numeşte suflet. – Prin urmare, fenomenele „astrale" sunt pentru Paracelsus o treaptă intermediară între fenomenele pur trupeşti şi fenomenele sufleteşti propriu-zise. Ele devin, deci, vizibile atunci când spiritul, care ascunde temelia naturală a existenţei noastre, îşi opreşte activitatea. Avem în faţa noastră cea mai simplă apariţie a acestui tărâm în lumea visului. Imaginile care ne înconjoară în vis, cu legătura lor bizară, plină de sens, cu procesele din ambianţa noastră şi cu stările propriei noastre fiinţe lăuntrice, sunt produsele temeliei naturale a fiinţei noastre, care sunt întunecate de lumina mai puternică a sufletului. Dacă lângă patul meu cade un scaun şi eu visez o întreagă dramă, care sfârşeşte prin împuşcătura unui duel sau dacă am palpitaţii şi visez o sobă încinsă duduind, ies la iveală nişte activităţi ale naturii, pline de sens şi importanţă, care dezvăluie o viaţă situată între funcţiunile pur organice şi activitatea de reprezentare ce se desfăşoară în conştienţa clară a spiritului. Din această sferă pornesc toate fenomenele care ţin de hipnotism şi sugestie. În sugestie putem vedea o influenţă exercitată de un om asupra altui om, care indică existenţa unei legături între entităţile naturii, ascunsă de activitatea superioară a spiritului. Aici se deschide posibilitatea de a înţelege la ce se referă Paracelsus când vorbeşte de corpul „astral". El este acea sumă de activităţi din natură sub a căror influenţă ne aflăm sau ne putem afla în împrejurări deosebite; care pornesc din noi, fără ca sufletul nostru să intre în considerare în ceea ce le priveşte; şi care, totuşi, nu pot fi cuprinse în sfera noţiunii de fenomene pur fizice. Faptul că, în acest domeniu, Paracelsus înşiră nişte fapte pe care noi, azi, le punem la îndoială, dintr-un punct de vedere pe care l-am expus deja, nu intră în considerare. – Pe baza unor asemenea concepţii despre natura umană, Paracelsus o împărţea pe aceasta în şapte mădulare. Sunt aceleaşi pe care le întâlnim şi în înţelepciunea vechilor egipteni, la neoplatonicieni şi în Cabala. Omul este, în primă instanţă, o entitate fizic-corporală, deci, supusă aceloraşi legi cărora le e supus orice corp. El este, aşadar, în această privinţă, un corp pur elementar. Legile pur corporal-fizice se subordonează procesului vieţii organice. Paracelsus numeşte legitatea organică „archaeus" sau „spiritus vitae"; viaţa organică se înalţă până pe treapta unor fenomene asemănătoare spiritului, care nu sunt încă spirit. Sunt fenomenele „astrale". Din sânul proceselar „astrale" se ivesc funcţiile „spiritului animal". Omul e o fiinţă înzestrată cu simţuri. El leagă cu mintea lui impresiile senzoriale conform unui sens. În el se trezeşte, deci, la viaţă „sufletul raţiunii". Omul se adânceşte în propriile sale produse spirituale, învaţă să cunoască spiritul ca spirit. Cu aceasta s-a înălţat până pe treapta de „suflet-spirit". În cele din urmă, îşi dă seama că în acest suflet-spirit el vieţuieşte substratul cel mai adânc al existenţei lumii; sufletul-spirit încetează să mai fie ceva individual, izolat. Apare cunoaşterea despre care vorbeşte Eckhart, atunci când nu se mai simţea vorbind înăuntrul lui pe sine, ci Fiinţa Universală. A apărut acea stare în care Spiritul Universal se priveşte pe sine însuşi în om. Paracelsus a cuprins în cuvinte simple sentimentul acestei stări: „Şi acesta e un lucru mare, la care trebuie să cugetaţi: nu există nimica în Cer şi pe Pământ, care să nu fie şi în om. Iar Dumnezeu, care este în Cer, acela este în om". – Cu aceste şapte părţi fundamentale ale naturii umane Paracelsus nu vrea să exprime nimic altceva decât nişte realităţi ale vieţuirii exterioare şi interioare. Faptul că în cadrul unei realităti superioare, ceea ce pentru experienţa umană se desparte ca pluralitate de şapte mădulare este o unitate, rămâne neinfluenţat de acest lucru. Dar tocmai de aceea există cunoaşterea superioară: pentru a indica unitatea în tot ceea ce, din cauza organizării trupeşti şi spirituale, omului îi apare, în vieţuirea nemijlocită, drept pluralitate. Pe treapta cunoaşterii supreme, Paracelsus tinde să contopească în mod viu Fiinţa Originară unitară a lumii cu spiritul său. El ştie însă că omul poate să cunoască natura în spiritualitatea ei numai dacă intră în relaţii nemijlocite cu ea. Omul nu cunoaşte natura dacă o populează cu de la sine putere, în mod arbitrar, cu entităţi spirituale presupuse, ci dacă o ia şi o preţuieşte aşa cum este ea ca natură. De aceea Paracelsus nu-l caută pe Dumnezeu sau spiritul în natură; ci natura, aşa cum îi apare în faţa ochilor, este pentru el în mod absolut nemijlocit divină. Oare trebuie mai întâi să-i atribuim plantei un suflet de felul celui uman, pentru a găsi spiritualul? De aceea Paracelsus îşi explică evoluţia lucrurilor, în măsura în care aşa ceva este posibil, cu mijloacele ştiinţifice ale vremii sale, concepând această evoluţie drept un proces senzorial din natură. El consideră că toate lucrurile provin din materia originară, din apa originară (Yliaster). Şi el consideră că un alt proces din natură, care are loc în continuare, este scindarea materiei originare (pe care o numeşte şi „marele limb") în cele patru elemente: apă, pământ, foc şi aer. Dacă el spune că „Cuvântul divin" a chemat la viaţă, din materia originară, multitudinea fiinţelor; acest lucru trebuie înţeles numai aşa cum trebuie înţeles, în cadrul ştiinţelor moderne ale naturii, raportul dintre forţă şi substanţă. Un „spirit" în sensul real al cuvântului, pe această treaptă nu există încă. Acest spirit nu este un temei real al procesului naturii, ci un rezultat real al acestui proces. Acest spirit nu creează natura, ci se dezvoltă din ea. Unele cuvinte ale lui Paracelsus ar putea fi înţelese în sensul opus. Când spune: „Nu există nimic sub formă corporală care să nu aibă şi să nu poarte, ascuns în el, un spirit şi să nu trăiască. De asemenea, nu are viaţă numai ceea ce se mişcă şi se deplasează, ca oamenii, animalele, viermii din pământ, păsările de pe cer şi peştii din apă, ci şi toate lucrurile corporale şi fiinţiale". Dar cu asemenea afirmaţii Paracelsus nu vrea decât să atragă atenţia asupra modului superficial de a studia natura, care crede că, dacă a „proţăpit" câteva noţiuni (după excelenta exprimare a lui Goethe), a epuizat esenţa unui lucru. El nu vrea să introducă în lucruri o esenţă născocită, ci vrea să pună în mişcare toate forţele omului, pentru a scoate din lucruri tot ceea ce se află realmente în ele. Esenţialul este să nu ne lăsăm induşi în eroare de faptul că Paracelsus se exprimă în spiritul epocii sale. Mai degrabă e important să ne dăm seama ce se află în faţa sufletului său, atunci când, privind natura, îşi exprimă ideile în formele de exprimare ale vremii sale. De exemplu, el îi atribuie omului două feluri de carne, deci o dublă constituţie corporală. „Carnea trebuie înţeleasă astfel, că ea este de două feluri, anume carnea care se trage din Adam şi carnea care nu e din Adam. Carnea din Adam e una grosolană, căci ea e pământească şi nimic altceva decât carne, pe care o poţi lega şi pipăi cum faci cu lemnul şi piatra. Cealaltă carne nu e din Adam, este o carne subtilă şi nu poate fi legată şi pipăită, căci nu e făcută din pământ." Ce este carnea care e din Adam? Este tot ceea ce omul a moştenit prin dezvoltarea lui naturală, tot ceea ce, deci, i s-a transmis prin ereditate. La aceasta se adaugă ceea ce omul şi-a dobândit în decursul vremurilor, în contact cu lumea înconjurătoare. Cele două reprezentări ştiinţifice moderne: „însuşiri moştenite" şi „însuşiri dobândite prin adaptare", derivă din gândul mai sus amintit al lui Paracelsus. „Carnea mai subtilă" care-i dă omului capacitatea de a desfăşura activităţile sale spirituale, n-a fost în om dintru începuturi. El era „carne grosolană", ca şi animalul, o carne pe care o poţi „lega şi pipăi, cum faci cu lemnul şi piatra". În concepţia ştiinţelor naturii şi sufletul este, aşadar, o însuşire dobândită a „cărnii grosolane". Ceea ce are în vedere omul de ştiinţă al secolului al XIX-lea, când vorbeşte de lucrurile moştenite de la lumea animală, are în vedere şi Paracelsus, când foloseşte expresia „carnea care se trage din Adam". Prin expuneri de felul celei de faţă nu trebuie ştearsă nicidecum deosebirea dintre un om de ştiinţă din secolul al XVI-lea şi unul din secolul al XIX-lea. Căci de-abia acest din urmă secol a fost în stare să vadă în mod deplin ştiinţific manifestările fiinţelor vii într-un asemenea context, încât în faţa ochilor a apărut înrudirea lor naturală şi descendenţa reală, până sus, la om. Ştiinţele naturii văd numai un proces natural, acolo unde, în secolul al XVIII-lea, Linné mai vedea un proces spiritual şi-l caracteriza în cuvintele: „Specii de fiinţe vii se numără atâtea, câte forme diferite au fost create în principiu." Pe când, aşadar, la Linné, spiritul încă mai trebuie transpus în lumea spaţială şi trebuie să i se atribuie sarcina de a produce, de a „crea" în mod spiritual formele de viaţă, ştiinţele naturii din secolul al XIX-lea au putut da naturii ce este al naturii şi spiritului ce este al spiritului. Naturii însăşi i se atribuie sarcina de a-şi explica creaţiile; iar spiritul se poate adânci în sine în singurul loc unde poate fi găsit, înăuntrul omului. – Dar, chiar dacă, într-un anumit sens, Paracelsus gândeşte cu totul în sensul vremii sale, totuşi, tocmai în privinţa ideii de evoluţie, de devenire, el a sesizat în mod profund raportul dintre om şi natură. În Fiinţa Originară a lumii el n-a văzut ceva care există undeva gata făcut, încheiat, ci el a conceput Dumnezeiescul în devenire. De aceea, i-a putut atribui cu adevărat omului o activitate creatoare proprie. Dacă Fiinţa Originară divină există o dată pentru totdeauna, atunci nu poate fi vorba de o adevărată activitate creatoare a omului. Atunci nu creează omul care trăieste în timp, ci creează Dumnezeu, care este din veşnicie. Dar pentru Paracelsus nu există un asemenea Dumnezeu, care fiinţează din veşnicie. Pentru el există doar un proces veşnic, şi omul este un mădular în acest proces veşnic. Ceea ce omul plăsmuieşte, n-a existat înainte, în nici un fel. Ceea ce omul creează, este, aşa cum îl creează el, o creaţie primordială. Dacă e s-o numim divină, ea poate fi numită astfel numai în sensul în care ea este creaţie umană. De aceea, Paracelsus poate să-i atribuie omului un rol în edificiul lumii, prin aceasta zideşte şi el însuşi la edificiul acestei creaţiuni. Fiinţa originară divină fără om nu este ceea ce ea este împreună cu omul. „Căci natura nu dă la iveală nimic care să fie desăvârşit aşa cum este, ci omul trebuie să-l desăvârşească." Această activitate creatoare proprie a omului la zidirea naturii Paracelsus o numeşte alchimie. „Această desăvârşire este alchimie. Prin urmare, alchimistul e brutarul, când face pâinea, viticultorul, când face vinul, ţesătorul, când ţese pânza." În domeniul său, ca medic, Paracelsus vrea să fie alchimist. „De aceea mie-mi place lesne să scriu ici şi colo în alchimie atâta cât voi s-o cunoaşteţi bine şi să aflaţi ce e cu ea şi cum trebuie înţeleasă: nu te mânia pentru că de aici nu-ţi va veni nici aur, nici argint. Ci priveşte-o în aşa fel, încât să ţi se deschidă arcanele (mijloacele terapeutice)… Cel de al treilea stâlp al medicinei e alchimia, căci fără ea nu putem prepara leacurile, fiindcă natura nu poate fi folosită fără artă."

Aşadar, ochii lui Paracelsus sunt îndreptaţi în sensul cel mai strict al cuvântului spre natură, ca să afle de la ea însăşi cele ce ea are de spus în legătură cu creaţiile ei. El vrea să cerceteze legitatea chimică, pentru a lucra ca alchimist, în sensul dat de el acestui cuvânt. El îşi imaginează că toate corpurile sunt alcătuite din trei substanţe fundamentale: sare, sulf şi mercur. Ceea ce el desemnează astfel, nu coincide, bineînţeles, cu ceea ce chimia de mai târziu desemnează prin aceste nume; la fel de puţin pe cât ceea ce Paracelsus concepea drept substanţă fundamentală este ceea ce va înţelege prin aceasta chimia de mai târziu. Lucruri diferite sunt desemnate în vremuri diferite cu acelaşi nume. Ceea ce în vechime oamenii numeau cele patru elemente: pământ, apă, aer, foc, există şi astăzi. Aceste patru „elemente" noi nu le mai numim „elemente", ci stări de agregare şi avem pentru ele denumirile: solid, lichid, gazos, eteric. Pământul, de pildă, pentru cei vechi, nu era pământ, ci „solidul". Cele trei substanţe fundamentale ale lui Paracelsus noi le recunoaştem, de asemenea, cu ajutorul unor noţiuni actuale, nu însă sub numele actuale, care sună la fel. Pentru Paracelsus dizolvarea într-un lichid şi arderea sunt cele două procese chimice importante pe care le foloseşte. Când dizolvăm sau ardem un corp, el se desface în părţile sale. Ceva rămâne ca reziduu; ceva se dizolvă sau arde. Reziduul este pentru el sare, ceea ce dizolvă (lichidul) este mercur; ceea ce poate fi ars, e numit de el sulf.

Pe acela care nu vede ce se ascunde în spatele unor asemenea procese naturale, acestea, privite ca lucruri materiale aride, îl lasă rece; cel care vrea să perceapă într-adevăr spiritul cu simţurile va popula aceste procese cu tot felul de fiinţe care au suflet. Cine însă, asemeni lui Paracelsus, ştie să le privească în marele context al Universului, care lasă ca taina lui să se reveleze înăuntrul omului, le ia aşa cum se oferă ele simţurilor; nu le reinterpretează; fiindcă procesele din natură, aşa cum stau în faţa noastră, în realitatea lor sensibilă, revelează în felul lor propriu enigma existenţei. Pentru cel ce năzuieşte spre lumina cunoaşterii superioare, ceea ce ele vor să dezvăluie, vorbind din sufletul omului, prin această realitate senzorială a lor, e mai presus de toate miracolele supranaturale pe care omul le poate născoci sau le poate lăsa să i se reveleze prin mijloacele pretinsului lor „spirit". Nu există nici un .,spirit al naturii" care să poată rosti adevăruri mai sublime, decât marile opere ale naturii însăşi, atunci când sufletul nostru se uneşte în prietenie cu această natură şi îşi aţinteşte auzul, într-un dialog intim, la revelaţiile misterelor ei. O asemenea prietenie cu natura căuta Paracelsus.

Duminica, Decembrie 10, 2006, 07:31 PM 

Michael se descompune!
     media: 3.25 din 4 voturi

Pana acum s-a ferit de bliturile aparatelor de fotografiat, iar detaliile dezastrului lasat pe chipul si trupul lui Michael Jackson de zecile de operatii estetice au ramas o vreme ascunse.
Insa la ultima iesire in public - ceremonia World Music Awards - a devenit certitudine: megastarul se descompune.Fotoreporterii cotidianului german Bild au surprins in mai multe poze detalii ce vin sa sustina ipoteza conform careia trupul si chipul lui Michael “se destrama”:






- starul de 48 de ani a chelit si poarta peruca. Alta explicatie nu poate exista pentru plasa ciudata lipita pe fruntea lui, decat ca e acolo ca suport pentru parul artificial menit sa ascunda faptul ca a chelit;






- are unghii de om batran si bolnav, colorate intr-un maroniu intunecat; - fata pare ca i se topeste, anumite trasaturi i se estompeaza, santurile de deasupra gurii si de pe nas i se adancesc;- e foarte palid. Chiar mai palid decat un alb. Iar daca ne gandim ca la origine Michael este negru, asta nu pare deloc normal...




Transforma-rile prin care a trecut vedeta sunt incredibile :
1973







2006







Articol semnat de Adina Preda - Libertatea

Duminica, Decembrie 10, 2006, 04:28 PM 

Oare cer prea mult?
     media: 0.00 din 0 voturi

De doua saptamani , aceeasi vreme indecisa si incremenita.
E decembrie. Mi-as dori sa ninga pur si simplu, sa pot privi dansul fulgilor de zapada. Stiu ca imediat m-ar cuprinde un sentiment copilaresc de bucurie. Caci pe vremea cand eram copil, pe vermea asta era zapada. Era veselie. Era…

Cand ma gandesc cum erau iernile de altadata, chiar si pe vremea lu’ “Nea Cireasa”, simt ca ma ia cu furnicaturi. Si de bucuria dar si de tristetea amintirilor...
Imi aduc aminte de iernile petrecute la Brasov, pe strada unde am copilarit, cu zapada mare cat gardul si cu saniile alunecand pe strada devenita partie...imi amintesc si de mirosul fantastic de cozonaci, poale-n brau si coltunasi, fripturi, de mirosul bunatatilor care se pregateau, dar si de imaginea mamei si matusii, care roboteau prin bucatarie, pregatind toate aceste bunatati...Parca ieri ne strangeam toti prietenii si plecam la colindat, cu plugusorul si cu sorcovitul pe la vecinii de pe strada, din cartier, pe la rude...
Ce am trait atunci, parca era un capitol dintr-un scenariu de film, care avea ca motiv principal copilaria mea, surprinzand pe pelicula momentul craciunului si al anului nou...
Acum? Acum am devenit un simplu spectator, la acest film. Filmul amintirilor mele.

Stiu ca nimic nu va mai fi ca inainte, dar parca imi doresc ca macar iarna sa fie ca atunci. Imi doresc sa avem iarasi 4 anotimpuri. Sa ma bucur de iarna. De primavara. De vara si de toamna.
Dar nu se intampla nimic. Nimic concret. Cotidianul ma face sa ma simt ca intr-o colivie stramta, de prost gust. Nu se intampla nimic, nu mi se intampla aproape nimic, iar linistea asta are parca, un aer de boala.
Mi-as dori o eliberare. Oricare ar fi ea...

Duminica, Decembrie 10, 2006, 02:13 PM 

eric clapton - if i saw you in heaven
     media: 0.00 din 0 voturi

would you know my name
if i saw you in heaven
would it be the same
if i saw you in heaven

I must be strong
and carry on
’cause i know i don’t belong here in heaven

would you hold my hand
if i saw you in heaven
would you help me stand
if i saw you in heaven

I’ll find my way through night and day
’cause I know I just can’t stay here in heaven

Time can bring you down
time can bend your knees
time can break your heart
have you beggin’ please
beggin’ and please

beyond the door there’s peace I’m sure
and I know there’ll be no more tears in heaven

would you know my name
if I saw you in heaven
would it be the same
if i saw you in heaven

I must be strong
and carry on
’cause i know i don’t belong here in heaven

’cause i know i don’t belong here in heaven

eric clapton - if i saw you in heaven

Duminica, Decembrie 10, 2006, 01:29 PM 

Despre dragoste - citate de Octavian Paller
     media: 4.22 din 9 voturi

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...
Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...
O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...
Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...
Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane...
Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.
Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile"
Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...
Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tineIubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept...

Duminica, Decembrie 10, 2006, 01:18 PM 

Arta de a iubi, de Don Miguel Ruiz
     media: 5.00 din 1 vot

Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.

Duminica, Decembrie 10, 2006, 12:18 PM 

Bancuri...
     media: 3.00 din 2 voturi

LUCRURI PRO SI CONTRA DE CE E BINE , CA FAMILIE , SA AI UN PRIETEN VAMPIR !
PRO :
relatie de durata
ai voie sa intarzii acasa
poti pierde foarte usor kilogramele suplimentare
secole de experienta
imunitate la toate bolile
analiza sangelui arata ca esti sanatos tun.
nu sforaie.
doarme ca mort.
nu o sa vina niciodata la tine cu gura mirosind a usturoi .
CONTRA:
te simty mai tot timpul slabit
sarutul poate fi fatal
monogamia e o problema
maini si picioare tot timpul reci
prieteni ciudati
numele animalelor de casa iti dau fiori
greu sa castagi o cearta
ai voie sa chicotesti la inmormantari .

"Windowsul nostru,
Care esti instalat pe hard,
Deschide-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tauCa în 95 asa si în 98.
Si zilnicele Servicepacks da-ni le noua,
Si ne iarta partitiile LinuxAsa cum si noi iertam greselile din drivere.
Si nu ne du în ecranul albastru,
Ci izbaveste-ne de conflicte de versiuni
Caci al tau este tot RAM-ul
Si hardul
Si toti hertzii procesorului
În veci vecilorAlt-F4"

Tatal nostru care esti pe internet,
Sfinteasca rooterele tale ,
fie fibra ta optica ,
face-se conexiunea ta !
Si da-ne noua viteza pe care o avem noaptea si ziua
Si ne iarta noua conturile pirat precum si noi iertam facturile providerilor nostri
si nu ne duce pe noi spre flood
si ne izbaveste de lag !

Bil Gates e judecat pentru bigamie. El spune:
-Daca traiesti cu doua femei nu inseamna bigamie, inseamna multitasking....

Hiroshima 45
Cernobal 86
Windows 95

Dupa o partida de sex, nevasta lui Bill Gates isi da seama de ce compania lui se numeste Microsoft.

Se intalnesc o data un medic, un inginer si un programator si incep sa se certe despre care a fost cea mai veche profesie din lume :
M: Dumnezeu a creat fameia din coasta lui Adam, asa ca cea mai veche profesie e medicina.
I: Dumnezeu a separat ordinea de haos, asta fiind o treaba pur inginereasca.
P: Da' cine credeti ca a creat haosul?

Ce inseamna NT?
Neanderthal Technology

windows 98 is not a virus, a virus does something.

Nervul: /ping creier.
Dupa 3 secunde vine raspunsul:creier...No such nick!

De ce nu a reusit pisica sa prinda mouse-ul ?
Era "GENIUS"

Mesaj de eroare!!!
Bad or mising mouse!!!
SPANK the cat YES or NO

O musca margea pe motocilceta, s ciocneste de un tantar , pica astia 2 ametiti jos , pana la urma se ridica.
Musca(ametita)-Ce fai mai, tantare?
Tantaru' - Mut fuste!

Copilul pe afara. Iese maica-sa pe geam.
mama:-Bah! Mai stai pe afara sau vii in casa?
copilul:-Da.

Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece? Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.
Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.

o pisica hippy mergea pe strada.Un om o striga: pis,pis pis!
Ea raspunde: peace,man!

Trei broaste pe marginea lacului, stateau de vorba.
Zice prima: 'Oac.'
A doua: 'Oac, oac.'
A treia: 'Oac, oac, oac.'
La care prima scoate pistolul din buzunar si pac, o impusca pe-a treia.
A doua, mirata: '?!? Ce-ai avut dom'le cu ea?'A treia:
'Stia prea multe.'

Iepurasul se plima prin padure. Il vede ursul si cum il prinde il violeaza. Dupa ce se termina toata treaba, iepurasul cu lacrimi in ochi intreaba:
- Bah tampitule, tu n-ai alta treaba decat sa te dai la iepurasi ? Da ia zii, ai certificat medical ca nu ai SIDA ?
- Da, cum sa nu, uite hartia, si scoate o hartie din buzunar.
- Poti sa-l rupi.

Sambata, Decembrie 9, 2006, 08:11 PM 

Dacia Logan - Caracteristici tehnice
     media: 5.00 din 1 vot

Dacia Logan - Caracteristici tehnice

- Masa: intre 1050 si 1245 kg, in functie de dotari (turometru, roata de rezerva, al doilea stergator parbriz, scaun pentru sofer, volan rotund, etc.), masina noua. Dupa o perioada de 3 ani de folosire masa va fi de aproximativ 825 kg datorita coroziunii. - Greutatea: variaza o data cu variatia masei, si in felul in care acceleratia gravitationala actioneaza asupra dotarilor optionale (turometru, roata de rezerva, al doilea stergator parbriz, scaun pentru sofer, volan rotund, etc.) De asemenea, constanta g este variabila in functie de gradul de corodare al vehicolului.
- Capacitate cilindrica : 1421 cmc in stare perfecta de functionare.
- Putere: 75 cp noua, 70 cp in garantie, 65 cp dupa 2 ani, 80 cp dupa 3 ani (scaderea greutatii datorita efectelor coroziunii).
- Demaraj 0-100 km: pana la serviciu - 18 s, pana la socrii - 28 s, pana la alimentara - 16 s, pana la alimentara pentru achizitionat o oarecare cantitate de bere - 9 s, cu nevasta la volan - 96 h, pana la tara - 17 s de la tara inapoi cu 1 buc. porc adult taiat in portbagaj - 26 s,cu nevasta + soacra + copii in masina - 32 s optional daca nevasta urla si soacra aproba - 46 s, la drum intins spre soacra in mijlocul strazii cu spatele spre masina - 7 s.
- Franare de la 90 km/h la 0: pe sosea uscata - 240m, sosea uda - 340m, piatra cubica umeda - 500 m, sosea asfaltata uscata cu soacra pe sosea cu spatele la directia de mers - in soacra, sosea fleasca cu praf si denivelari - in chioscul de la coltul strazii.
- Debit apa in habitaclu: 14l/h pe timp de ploaie, 20l/h la spalare.
- Debit antigel in habitaclu: 1 l / saptamana.
- Probabilitate inchidere portiere: fata 40%, spate 15% la o forta de inchidere de 800N/m.
- Jante: beton, dotate cu cauciucuri Montana New Asimetric Great Varza cu limitator de viteza prin saritura la 60 km/h.
- Aer conditionat: in habitaclu, portbagaj si torpedou, cu sistemul Damigean Anti Freeze. - Hayon, bocanit(scartait)/min - 235.

Optionale:

- Airbag in portbagaj, versiunea Smooth Pork.
- Alarma antirelativar (protejeaza impotriva tiganilor relativari - care ciordesc relativ tot).
- Alarma preventiva la alarma - pornirea alarmei daca porneste alta alarma pe o raza de 1 km.
- Scaun sofer (versiunea standard e prevazuta cu 2 locuri de fixare a suruburilor pentru un taburet lemn).
- Veioza+sifonier spate.
- Semnalizare stanga (versiunea standard are doar semnalizare dreapta, spre stanga folosindu-se palma cu un deget intins).
- Volan rotund (versiunea standard este echipata cu ghidon).
- Aeroterma cu 21 viteze si schimbator Shimano.
- Turometru util (0-2500 rpm) si/sau fantezist (0-8000 rpm).
- Cric.
- Roata rezerva optional si janta.
- CD manele geam.
- Geamuri fumurii cu folie cu basici.
- Eleroane tip bengos.
- Proteza dentara universala in torpedou.
- 1 buc. tub superglue.

Sambata, Decembrie 9, 2006, 08:06 PM 

Murphy despre sex
     media: 5.00 din 1 vot

1. Nu te duce in pat niciodata suparat. Ramai in picioare si lupta.
2. Nimic nu se imbunatateste cu varsta.
3. Nu conteaza de cate ori ai facut-o, daca iti este oferita... ia-o! Niciodata n-o sa fie la fel.
4. Sexul nu ingrasa.
5. Sexul ocupa cel mai putin timp si genereaza cea mai mare bataie de cap.
6. Nu exista alt remediu pentru sex decit. mai mult sex.
7. Sex-appeal este 50% ce ai si 50% ce cred altii ca ai.
8. Nu face sex cu cineva din biroul tau!.
9. Sexul e ca zapada: nu stii nicioadata cati centimetri o sa ai si nici cat o sa tina.
10. Un barbat in casa valoreaza cat doi de pe strada.
11. Daca-i iei de oua - inima si creierul te vor urma .
12. Virginitatea poate fi vindecata.
13. Cand o nevasta te intelege, de obicei nu te mai asculta.
14. Nu te culca nicodata cu cineva mai nebun decat tine.
15. Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt cele pe care nule va mai suporta mai tarziu.
16. Sexul este "murdar" doar daca este facut cum trebuie.
17. Intotdeauna este momentul nepotrivit din luna.
18. Cea mai buna modalitate de a "tine" un om este. in bratele tale.
19. Pe intuneric toate femeile sunt frumoase.
20. Sexul este ereditar: daca parintii tai nu l-au avut, sunt sanse ca nici tu sa nu-l ai.
21. Cu cit mai tanar(a), cu atat mai bine.
22. Jocul dragostei nu se amana niciodata din cauza de intuneric.
23. Nu marul din copac, ci perechea de pe pamint a fost cea care a cauzat necazul.
24. Sexul discrimineaza timizii si uratii.
25. Inainte sa-l gasesti pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti multe broaste.
26. S-ar putea sa existe lucruri mai bune decat sexul, sau mai proaste, dar NU exista ceva la fel!
27. Iubeste-ti aproapele, dar sa nu afle nimeni.
28. Dragostea e o gaura in inima.
29. Daca eforturile depuse in a intelege femeile ar fi transferate lacercetarile spatiale acum am vinde hot-dogs pe luna.
30. Dragostea tine de chimie - Sexul de fizic(a).
31. Fa-o doar cu cei mai buni.
32. Sex este un cuvint de trei litere care are nevoie de un cuvant de patru pentru a exista.
33. O intoarcere buna da la o parte multe "acoperamanturi".
34. Nu poti face un copil intr-o luna inseminand noua femei.
35. Dragostea este triumful imaginatiei impotriva inteligentei.
36. E mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti de loc.
37. Sa nu comiti adulter... decat daca nu ai chef.
38. Sa nu te culci cu o femeie care are mai multe probleme decat tine.
39. Retine-te de la femei, vin si cantat... Dar cel mai mult de la cantat.
40. Niciodata sa nu te certi cu o femeie obosita... sau odihnita.
41. O femeie nu uita niciodata barbatii pe care i-ar fi putut avea, barbatul - pe cele pe care nu le-a putut avea.
42. Nu conteaza lungimea baghetei, ci magia din ea...
43. E mai bine sa fi vazut, decat trecut cu vederea.
44. Nu spune NU.
45. Un barbat poate fi fericit cu orice femeie atata timp cat nu o iubeste.
46. Frumusetea este doar la suprafata, uratenia se duce pana la os.
47. Sa nu stai niciodata intre un copac si un caine.
48. Dragostea vine in improscari.
49. Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
50. "N-o sa doara, promit!"

Sambata, Decembrie 9, 2006, 08:03 PM 

Cugetari
     media: 0.00 din 0 voturi

- In momentele dificile ale vietii trebuie sa ridici capul, sa scoti pieptul in fata si sa spui cu hotarire: "Acuma chiar ca-am pus-o!"- Daca intr-o zi viata iti intoarce spatele...prinde-o de fund !!!
- Psihiatrii zic ca una dintre patru persoane are o deficienta mintala. Daca esti cu inca trei amici si nu ai observat nimic ciudat, atunci...cel cu probleme esti tu !!!
- Ce-i greu nu e sa suporti coarnele .......ci s-o intretii pe vaca. - Daca esti in stare sa zimbesti cand ceva merge rau....... este pentru ai gasit un timpit pe care sa arunci vina.
- Ca sa-ti atingi obiectivele trebuie sa fii un visator ....Asa ca nu mai pierde vremea, trimite totul la naiba si du-te sa te culci !!!- Daca inca n-ai gasit persoana ideala...distreaza-te cu cea care o ai la indemina !!!
- Nevasta e amica aceea care este mereu linga noi, sa ne ajute sa rezolvam marile probleme pe care nu le-am fi avut daca n-am fi fost casatoriti.
- Daca intr-o zi, femeia pe care-o iubesti ti-e infidela si iti trece prin cap sa te arunci din balcon, adu-ti aminte ca: Doar ai coarne, boule, nu aripi.
- Sexul e ca jocul de carti: daca n-ai o buna partenera, mai bine ai avea o mina buna
- Femeile sunt ca traducerile: cele bune nu-s fidele, si cele fidele nu-s bune.
- Daca intr-o zi simti un gol mare maninca, caci sigur ti-e foame.

Sambata, Decembrie 9, 2006, 08:00 PM 

Noul program de lucru
     media: 0.00 din 0 voturi

Intr-o mare companie romaneasca ce activeaza in zona IT se naste ideea ca angajatii fumatori, datorita viciului lor consumator de timp sa aiba program diferentiat fata de ceilalti.Astfel, apare urmatorul e-mail trimis angajatilor acestei firme:

_____________________________________________

From: AlinaSent: 25 January 2005 15:00To: SC CompaniaX ComputersSubject: Program prelungit pentru fumatori
Dragi colegi,
Pentru a avea un program de lucru care sa nu dezavantajeze personalul companiei, pentru a avea certitudinea ca cele 8 h de lucru/zi sint dedicate in totalitate companiei, va transmit ca incepind cu data de 26/01/2005, fumatorii din cadrul companiei COMPANIAX COMPUTERS, vor avea program prelungit cu 30 minute/zi.
Va multumesc si va doresc o zi frumoasa in continuare!
Alina

E-mail-ul in cauza a generat doua reply-uri:
-----Original Message-----
From: Sent: 25 January 2005 15:07 To: Subject: RE: Program prelungit pentru fumatori
Mi se pare corect.. Si fetele sa stea pana la 20.00.. Negrii, ungurii si tiganii pana la 21.00.. Si daca pe langa faptul ca fumeaza, mai si mananca.. sa nici nu mai plece acasa.. Lasand la o parte gluma.. nimeni nu poate sa se concentreze 8 ore pe zi.. fara pauza.. eu stiu ca sunt recomandate pauze de 10 minute la fiecare ora.. atat pentru ochi, cat si pentru creier.. Sorry, am incercat sa ma abtin sa dau reply.. dar n-am putut.. PS.. sa nu zici ca sunt carcotas... aseara am plecat la ora 21.00 aici (ca sunt negru :D)

----- Original Message -----
From: To: Sent: Wednesday, February 02, 2005 2:03 PMSubject: Re: Program prelungit pentru fumatori
de acord.fumatorii se vor lasa de fumat (cu certitudine) si vor adopta urmatoarele:
1. vor bea mai multa apa, deci vor fi nevoiti sa faca pipi mai des. cate cinci minute jetu'
2. vor adopta fumat provoaca bulimie si ingrasare) si vor pleca prin cartier sa caute morcovi, merdenele, banane si apa. cum am mentionat la punctul 1, vor bea mai multa apa. de ce?
3. s-a demonstrat stiintific ca la frig, organismul consuma mai multe lichide (consultati programul Discovery Channel pentru o posibila reprogramare a documentarului), deci oamenii trebuie sa bea mai multa apa iarna.
4. vor trece mai des decat 1 data pe an pe la cabinetul de medicina muncii pentru consultatii asupra cresterii nervozitatii la locul de munca (s-a demonstrat stiintific ca renuntarea la fumat genereaza stari bizare)
5. cine-i Alina?
6. ii vor trece adresa de e-mail pe toate website-urile porcoase si de shopping posibile pentru a o umple de spam, sa stea cate 30 de minute in plus pe zi pentru a-si curata contul de gunoaie.

Sambata, Decembrie 9, 2006, 01:45 PM 

Un spatiu al colaborarii dintre pamanteni si extraterestrii
     media: 4.00 din 12 voturi

O baza secreta din SUA

Zona 51 – asa se numeste o baza de lupta secreta din SUA, care nu se gaseste pe nici o harta din lume. Aici, dupa parerea multor ufologi si cercetatori, se gasesc ramasite ale unor aparate de zbor ale extraterestrilor, dar si ale corpurilor lor. In afara de aceasta, in baza au loc cercetari asupra unor aparate de zbor supersonice si asupra unor arme, folosind in acest scop tehnologie extraterestra.

Pina nu demult, aceasta baza, situata in pustiul statului Nevada, a fost cea mai mare taina a autoritatilor americane. Drumul care duce catre ea este tot timpul linistit si pustiu. Pe o distanta de mai mult de 100 de kilometri, omul nu poate intilni nici un oras, nici un punct demografic, nici un indicator. Doar in apropierea bazei incep sa iti apara in fata ochilor niste bariere uriase, care ii impiedica pe oaspetii nedoriti sa mearga mai departe, pentru ca acolo se afla o baza secreta.

Sa patrunzi in Zona 51 pe neobservate este practic imposibil. La intrarile in aceasta zona sint instalate o multime de camere de luat vederi mascate, detectoare de miscare. Noaptea teritoriul este patrulat de niste elicoptere negre, fara semne distinctive, cu proiectoare. Ufologii au descoperit ca principala cladire a bazei secrete are 14 niveluri subterane, dar nu au putut decit sa presupuna cum se lucreaza sub pamint.

Aplicarea tehnologiei OZN

Dupa parerea cercetatorilor de la BBC SUA, pe linga poligoane de aviatie, in acest loc se gasesc niste baze subterane ultrasecrete, unde se lucreaza la niste noi tipuri de aparate de zbor aplicarea tehnologiei OZN). Cit de fantastic ar suna aceste cuvinte, exista numerosi martori care au vazut in aceste locuri obiecte stranii care faceau manevre si figuri de pilotaj de inalta clasa, manevre inaccesibile pentru tehnica paminteana.

Zona in care au loc experiente nucleare

Zona 51 a fost creata in anul 1955. Concernul de aviatie Lockheed a ales acest loc pentru a face unele probe la lucrarea sa secreta – legendarul avion de spionaj U-2. Locul s-a potrivit cum nu se putea mai bine pentru aceste probe: un spatiu fara viata la o inaltime de 1.500 de metri, o suprafata neteda de aproximativ 5 kilometri pe fundul unui riu secat, un spatiu separat de lumea exterioara de virfurile muntilor. Zborurile avioanelor civile sint interzise pentru ca in aceasta zona se fac experiente nucleare. Absenta populatiei face ca acest loc sa fie ideal pentru pastrarea secretelor.

Avionul nevazut Stelth

La inceputul anului 1977, la zece ani dupa anuntul oficial despre functionarea acestei zone, s-a ridicat pentru prima oara de la sol avionul nevazut de asalt F-117A, prelucrat dupa tehnologia Stelth. Citiva dintre cercetatorii care au participat la programul Stelth afirma ca aceasta tehnologie la fel ca si altele folosite la avioanele B-2 si F-117A a fost imprumutata de la OZN-urile distruse pe pamint. Astfel, specialistul in computere Jim Taliani a anuntat direct ca el si colegii lui au cunoscut provenienta extraterestra a unora dintre materialele folosite.

Discul argintiu al lui Stevens

Datele care exista pina in zilele noastre despre secreta Zona 51 ne permit sa avem o anumita reprezentare despre lucrarile secrete care se fac acolo. De exemplu, in timpul cercetarilor la Steagul rosu, in anul 1977, ofiterul din escadrila tactica, locotenentul Stevens, incercind sa atace un aerodrom inamic, a zburat fara permisiune in partea nordica a Zonei 51. Pe neasteptate, el a vazut un disc straniu cu un diametru de aproximativ 20 de metri. A primit ordinul sa-si intrerupa zborul si sa aterizeze pe aerodromul Nellis. Dupa aterizare, pilotul a fost condus intr-un buncar, unde timp de doua zile a fost supus unor interogatorii chinuitoare, fara inteles. Locotenentul a fost condus in alta parte si a riscat sa le povesteasca jurnalistilor despre ceea ce s-a intimplat de-abia dupa citiva ani.

Povestea fizicianului care a lucrat in baza

Cu citva timp in urma, fizicianul american Robert Lazar, care a lucrat citiva ani in baza, a povestit despre secretele Zonei 51. Din decembrie 1988 si pina in aprilie 1989, spunea aceasta, am lucrat la un proiect care trebuia sa ramina cel mai secret din istorie. Locul in care lucram era un laborator situat in Zona 51. Obiectul la care lucram se gasea in interiorul muntelui. Era ascuns dincolo de noua porti situate sub o panta de 60 de grade. Portile aveau intrarea mascata cu nisip, pentru ca factura muntelui amintea foarte bine de un teren pustiu. Pina sa intru in ritmul muncii, am lucrat intr-o locuinta mica , unde se gaseau doar un scaun si o masa pe care se aflau 120 de documente in mape albastre. Aceste documente contineau informatii care se refereau la extraterestri si la tehnologia extraterestra. Pe linga documente, aici se mai gaseau niste fotografii alb-negru si niste note ale unor medici pe marginea acestor descoperiri.

Principiile fizice ale OZN-urilor

In Zona 51 Lazar s-a ocupat cu problema principiilor fizice ale OZN-urilor. Montarea cu sila a unei farfurii zburatoare creeaza diverse unde gravitationale, care schimba cimpul de gravitatie. Schimbarea cimpului gravitational nu inseamna doar schimbarea fortelor de atractie-respingere. Mai intii are loc o deformare a spatiului. Unele fenomene care se observa la OZN-uri, cum ar fi disparitia in citeva momente, intoarcerile in niste unghiuri practic imposibile, schimbarea formei si a culorii, sint provocate tocmai de schimbarea caracteristicilor spatiului din jurul OZN-ului.

OZN-urile se deplaseaza cu ajutorul elementului 115

Lazar a ajuns la concluzia ca izvorul de energie al OZN-urilor este cel de-al 115-lea element din tabelul periodic al lui Mendeleev. Cu toate acestea, mecanismul prin care acest element pune in miscare o farfurie zburatoare a ramas pina acum necunoscut. Pe Pamint, acest element foarte greu nu exista in stare pura, iar stiinta nu a descoperit o metoda prin care sa il obtina. Elementele cu trei numere sint create in mod artificial cu ajutorul unor acceleratori, dar ele sint foarte instabile si nu traiesc mai mult de o secunda. Cercetarile savantilor au aratat ca trebuie sa existe asa-numita insula transuraniana de stabilitate careia ii apartin cel de-al 114-lea si cel de-al 115-lea element. Aceasta inseamna ca ele pot exista fara sa se descompuna un timp relativ mai lung.

Proiectele la care a luat parte Lazar se incadrau in programa inceputa in anul 1979. Se stie ca in acel an intre administratia bazei si extraterestri a izbucnit un conflict. Potrivit unei intelegeri anterioare, extraterestrii ocupau un loc determinat in baza, facind impreuna cu cercetatorii paminteni experiente si invatindu-i pe acestia tehnologia lor. La un moment dat, in ciuda interdictiilor extraterestrilor, paznicii care protejau locul experientelor si-au strins cam mult raza de actiune. Toti au disparut.

Ei au zis ca nu se vor intoarce

Fortele militare care au fost aduse in ajutor au avut aceeasi soarta. Au murit cu totul 44 de persoane. Chiar si savantul pe care il invatasera tehnologia lor a disparut. Iar Ei au parasit baza. Inainte de plecare au anuntat ca se vor intoarce si le-au comunicat celor din baza data sosirii lor viitoare: 1625xx. Ultimele doua cifre nu sint cunoscute, iar Lazar nu are nici o idee despre ceea ce ar putea sa insemne.

Extraterestrii si-au parasit instrumentele in baza secreta

La baza au ramas instrumentele si tehnologia extraterestrilor, pe care de atunci cercetatorii le-au studiat independent, incercind sa le inteleaga si sa le recreeze in conditii pamintene. Au reusit sa obtina unele rezultate, mai ales in domeniul militar.

Despre toate acestea si despre multe altele le-a povestit Robert Lazar prin intermediul televizorului tuturor celor interesati, dupa care au inceput sa apara tot mai multi martori care au confirmat cele spuse de tinarul fizician.

Un fel de excursii in Zona 51

Ce l-a impiedicat pe Lazar sa iasa in fata camerelor de luat vederi mai devreme si sa povesteasca ceea ce s-a intimplat in Zona 51? Mai intii de toate, spune el, teama pentru viata sa. Inceputul a fost atunci cind a hotarit sa le arate sotiei si prietenilor, chiar daca din departare, farfuriile zburatoare. De trei ori, noaptea, el a transportat excursantii din Las Vegas in apropierea Zonei 51, pina cind la un moment dat au fost prinsi de politie. Chiar daca Lazar si prietenii sai nu au distrus nimic, autoritatile au scapat de ei repede. Pe Lazar l-au concediat de la serviciu, l-au interogat cu pistolul la timpla, l-au amenintat cu inchisoarea… Lazar si-a dat seama ca singurul mod de a scapa de amenintarile fizice ar fi sa nu faca publice informatiile pe care le detinea.

Dupa aparitia la televizor, autoritatile au anuntat ca nu stiu nimic despre Lazar. Jurnalistii au fost uimiti sa constate ca nu exista nici un document despre Lazar, ca si cum acesta nu ar fi existat niciodata. Oamenii si-l aminteau, dar toate institutiile oficiale afirmau intr-un cuvint: Nu, nu s-a nascut, nu a invatat, nu a muncit nicaieri, nu s-a casatorit. Lazar a inviat doar dupa ce in Los Alamos a fost descoperita o nota telefonica pe care se gasea numarul sau de la serviciu. S-a pastrat de asemenea un document sfint si foarte serios pentru americani – o chitanta despre plata unor datorii.

Conventia incheiata intre extraterestri si autoritati

Istoria stranie a lui Robert Lazar a devenit de inteles dupa anuntul facut la putin timp dupa moartea lui David Rose, un functionar cu o pozitie insemnata in administratie. Iata ce povesteste acesta: Nu are nici un sens sa ascund acel fapt ca la sfirsitul anilor ’40 extraterestrii au aterizat pe planeta noastra si au fost stabilite contacte intre ei si paminteni. Cred ca, de la inceputul anilor ’50, autoritatile americane pregatesc societatea, incercind sa vada cum va reactiona aceasta la toata problematica extraterestra.

Informatia trebuie transmisa treptat

Autoritatile sint convinse ca daca informatia va fi transmisa treptat, societatea o va percepe mai linistita, decit daca noutatile ar fi descoperite toate odata. Din cite stiu, intre esaloanele superioare ale autoritatilor din Statele Unite si extraterestri a fost incheiata o conventie cu un asemenea continut: noi pastram taina sosirii voastre, iar voi trebuie sa promiteti ca nu va veti amesteca in treburile comunitatii noastre; in afara de aceasta, vi se da libertate de actiune intr-o regiune din SUA. Aceasta regiune este cunoscuta ca Zona 51 sau Dream Land (Tara visurilor), in statul Nevada.

Extraterestrii au incalcat intelegerea cu pamintenii

In martie 1955, a fost creata o grupa de coordonare si planificare (Majestic 12), al carei rol era coordonarea tuturor actiunilor secrete, legate de problema extraterestrilor. Presedintele acestui grup era Nelson Rockfeller, care ocupa in acelasi timp si postul de consultant special al presedintelui in problemele Razboiului Rece. Principala cauza care a determinat crearea acestei grupe a fost incalcarea de catre extraterestri a conventiei despre neamestecul in treburile pamintene. Numeroase persoane si animale schilodite ca urmare a experimentelor facute pe ele de catre extraterestri se gasesc pe tot teritoriul Statelor Unite.

In noiembrie 1955, prin Ordinul NSC-5412/2, in SUA a fost creat un grup de experiente format din personalitati ale statului in frunte cu presedintele Gordon Dean si directorul de proiect Henry Kissinger. Principala insarcinare a acestui grup a fost stabilirea adevaratei dimensiuni a prezentei extraterestrilor si a activitatii lor pe Pamint.

O rasa extraterestra pe cale de disparitie

Cel mai important rezultat al cercetarilor a fost acela ca extraterestrii folosesc oamenii si animalele ca sursa de obtinere a secretiilor glandelor interne, a enzimelor, a secretiilor hormonale, a singelui. Oamenii au in aceste experiente ingrozitoare un rol asemanator cobailor.

Extraterestrii au explicat ca aceste actiuni le sint necesare pentru a supravietui. Ei au spus ca structura lor genetica este distrusa si ca ei nu se mai pot reproduce. Daca nu vor putea sa isi imbunatateasca structura genetica, in curind rasa lor isi va inceta existenta. Pentru ca armele pamintene nu se pot impotrivi extraterestrilor, comitetul Majestic 12 a hotarit sa continue relatiile diplomatice cu ei atita timp cit pamintenii nu vor fi in stare sa prelucreze o tehnologie care sa le permita sa se impotriveasca acestora.

In Zona nu se poate patrunde

Informatiile despre Zona 51 au provocat un interes enorm, iar iubitorii de senzatie s-au napustit in acest loc uitat de lume din Nevada. Aici s-au lovit de o situatie paradoxala: in ciuda anunturilor oficiale despre absenta oricarui secret, era imposibil sa patrunzi in aceasta zona. Patrulele de 24 de ore, teritoriul imprejmuit cu sirma ghimpata, interdictiile scrise, amenintarile paznicilor stateau marturie ca aici se petrece ceva iesit din comun. Acest fapt a provocat si mai multa curiozitate.

Singura solutie de a vedea ce se intimpla erau muntii din jur, insa din aprilie 1995 acestia au devenit o parte a teritoriului Zonei 51.

Toate speculatiile care au urmat acestor intimplari in presa au fost dovada clara a faptului ca baza secreta exista, dar in anul 1995, presedintele Clinton a dat un ordin oficial despre statutul acestei zone: Pentru Statele Unite are o importanta vitala ca informatiile secrete despre aceasta baza sa nu devina proprietatea tuturor…

Sambata, Decembrie 9, 2006, 01:44 PM 

In Zona 51 afacerea stargate sta sa explodeze
     media: 4.62 din 8 voturi

Certitudinile referitoare la Area 51 sint destul de putine. Oficial, incepind cu 1954, acolo se testeaza cele mai avansate tehonolgii ale armatei americane. Cu timpul s-a aflat ca acolo a fost perfectionat avionul-spion U2 (cel care a descoperit rachetele nucleare sovietice instalate in Cuba) si aparate de lupta precum "SR-71 Blackbird" sau avionul invizibil F-117. Din imaginile prezentate pe www.terraserver.com, reiese ca, alaturi de cladiri si instalatii exista si o imensa pista de decolare, lunga 9 km.

Cam aici se opresc lucrurile corecte despre Zona 51. Mai departe incep detaliile mai putin placute pentru autoritati. De pilda, se stie ca acolo se lucreaza cu substante toxice . Felul in care s-a aflat acest lucru nu e tocmai laudabil. Muncitorii de acolo au protestat ca nu beneficiaza de asistenta medicala gratuita pentru afectiunile datorate substantelor cu care opereaza. De asemenea, curiosii care s-au apropiat noaptea de baza cu un aparat de filmat au inregistrat pe pelicula "nave de zbor luminoase, a caror viteza a fost estimata la circa 16.000 km/h". Ca sa spunem lucrurilor pe nume, cam asa evolueaza anumite tipuri de OZN-uri. Astfel de secvente au fost difuzate si la citeva dintre televiziunile americane si occidentale, precum si pe versiunea in limba romana a Discovery Channel. A fost suficient pentru a intari speculatiile conform carora acolo s-ar testa tehnologie extraterestra.

Tot sigur este faptul ca in Area 51 se cheltuie sume imense. Neoficial se vorbeste despre miliarde de dolari anual, dar nimeni nu poate da o cifra precisa, deoarece finantarea se face din "Bugetul Negru", adica fara controlul Congresului SUA. In ideea de a pazi cit mai bine secretele militare, congresman-ii cunosc doar valoarea totala a proiectelor ce functioneaza "pe buget negru", valoare ce este supusa unui vot secret. In consecinta, ei nu stiu cit se aloca fiecarui proiect in parte, deci nici cit inghite Zona 51.

Tehnologii extraterestre

Daca este sa ne luam dupa vocea propagandei, suprematia tehnologica a Statelor Unite se explica prin climatul extrem de favorabil companiilor ce opereaza cu tehnologii de virf si, desigur, "harniciei si creativitatii poporului american".

Dar daca plecam urechea la zvonuri din ce in ce mai des auzite, avansul stiintific al SUA are la baza recuperarea unor tehnologii extraterestre. Cartea lui Philip Corso, "Dupa Roswell", explica in detaliu cum s-a procedat cu epava ce s-ar fi prabusit la Roswell. Un membru marcant din conducerea firmei American Computer Company a spus clar ca a cumparat "pe sub mina", de la oameni ai guvernului, componente electronice de provenienta extraterestra, care, analizate riguros, vor permite aparitia unei noi generatii de microprocesoare ultrarapide.

Insa cea mai socanta marturie despre tehnologiile extraterestre aflate in posesia americanilor a facut-o cineva chiar cineva din interiorul sistemului. In cadrul unei emisiuni transmise la o televiziune din Las Vegas, in noiembrie 1989, a fost intervievat un cercetator care pretindea ca a lucrat la o baza secreta a Air Force, unde a avut sarcina de studia sistemele de propulsie ale unor nave extraterestre. Nu i s-a putut vedea chipul, iar vocea i-a fost alterata prin mijloace electronice, pentru a nu fi recunoscut. Spusele sale au tulburat atunci intreaga America. Mai tirziu, numele sau avea sa fie facut public, tocmai pentru a fi protejat: in cazul in care i s-ar fi intimplat ceva, urma sa se stie ca la mijloc a fost mina serviciilor secrete. Omul acela traieste si astazi, iar numele sau este Bob Lazar.

Omul care a tradat

Spre deosebire de povestile cam simpliste ale lui John Lear, care a mentionat prezenta extraterestrilor in Zona 51 cu citiva ani inainte sa, discursul lui Bob Lazar este unul mai degraba tehnic. De altfel, el se pretinde om de stiinta, in ciuda faptului ca poate dovedi acest lucru. Toate semnele trecerii sale prin facultati sau prin laboratoarele de la Los Alamos au fost sterse de catre guvern, pentru a-l discredita, motiveaza el. In schimb, este capabil sa vorbeasca despre generatoarele de antigravitatie ce asigrau propulsia celor noua OZN-uri pe care le-a studiat timp de citeva luni, de la sfirsitul lui 1988 si pina la inceputul lui 1989. Unde? Nu la Groom Lake, in Area 51, cum eronat repeta autorii care trec prea repede peste etapa de documentare, ci in Area S-4, la Papoose Lake, situata putin mai la sud.



O imagine care il contine pe Lazar. Dupa dovezile sale acesta nu pare deloc ca ar fi vreun mincinos sau nebun .
Legitimatia de acces , pe care guvernul a negat ca Lazar ar fi lucrat in Zona 51.


Lazar sustine ca a vazut rapoarte in care erau mentionate "entitati biologice extraterestre", dar personal nu a vazut nici un extraterestru. O singura data i s-a parut ca vede ceva, din trecere, printr-o usa intredeschisa. El mai afirma ca un coleg mai vechi din cadrul S-4 i-a soptit ca in 1979 ar fi avut loc o confruntare cu extraterestri sositi din Zeta Reticuli, in care si-au pierdut viata 44 de soldati, plus un om de stiinta.

Daca toate acestea sint adevarate, inseamna ca, divulgind secrete de o asemnea importanta, Bob Lazar a tradat. A facut-o, spune el, pentru ca cineva trebuia sa o faca. In opinia sa, contactul cu o civilizatie extraterestra trebuie sa fie facut in mod oficial, la lumina si nicidecum in cadrul unor acorduri tenebroase. "Lumea are dreptul sa stie", repeta adesea Bob Lazar.

Ce inseamna Zona 51

Ca sa intelegem de unde atita agitatie, mai mult in mass-media decit in comunitatea ufologica, din cauza unor imagini luate din satelit, va trebui sa ne lamurim ce este cu Zona 51. In termeni foarte stricti, acesta este numele de cod sub care e cunoscuta baza secreta de la Groom Lake, apartinind Fortelor Aeriene ale Statelor Unite. Supranumita si "Dreamland", Area 51 nici macar nu figureaza pe harti. Este atit de secreta, incit guvernul SUA a recunoscut ca exista abia in 1994 si numai in urma unor presiuni sustinute. Vreme de patru decenii, Washington-ul s-a incapatinat sa sustina ca o suprafata mai mare decit a Elvetiei pur si simplu nu exista, lipseste de pe teritoriul Americii.

Nimic exagerat, pina aici. Fiecare stat are secrete militare de ascuns si o face cum poate si cum stie mai bine. Ceea ce particularizeaza Zona 51 nu sint atit masurile de paza si protectie cu totul exceptionale chiar si pentru o superputere militara, ci legendele care o inconjoara. De pilda, este de notorietate povestea ca acolo ar fi ascunse epavele unor nave extraterestre prabusite datorita unor defectiuni sau doborite de Armata. Circula si varianta in care OZN-urile respective au fost primite de la extraterestri in cadrul unui acord murdar ce le-ar permite in schimb sa rapeasca persoane pentru diferite experimente medicale. In fine, esentialul este ca acolo, in plin desert, la 140 Km NV de Las Vegas, ar fi studiate OZN-urile, cu scopul de a intelege si de a adapta tehnologiile extraterestre la nevoile militare ale SUA.

Cum a fost posibil

Dar, cu sau fara extraterestri, ramine de explicat cum a fost posibil ca imaginile luate din satelit sa fie facute publice. Inceputurile povestii dateaza de fapt in 1992, cind a fost semnat un acord de tipul "cer deschis", al carui scop era cartografierea completa a globului. Semnat 24 de state, intre care Rusia si SUA, acordul a permis oficial rusilor sa fotografieze din satelit teritoriul american. In 1998, satelitul lansat din Kazakstan de catre agentia "Sovinform - Sputnik" a efectuat primele fotografii ale Zonei 51. Ele nu au fost oferite publicului imediat, ci au fost vindute companiei americane Aerial Images Inc., care le-a postat pe Internet, la adresa www.terraserver.com, abia pe 19 aprilie 2000.

Curiozitatea lumii intregi de a vedea aceste fotografii a fost atit de mare, incit solicitarile au blocat efectiv serverele companiei americane. Citiva ziaristi ironici nu au pierdut prilejul de a sugera ca, in realitate, serverele s-ar fi blocat din cauza unei interventii a extraterestrilor. Problema a fost remediata rapid, prin achizitionarea unor calculatoare mai performante, dar scandalul era abia la inceput. Lumea incepea sa isi aduca aminte de Roswell, de rapoarte OZN, de rapiri si dorea sa afle ce ascunde guvernul in Zona 51.

Autoritatile neaga tot dar surgereaza multe

In prima zi, Armata Aerului nu a avut de facut nici un comentariu. Abia la 24 de ore de la eveniment purtatoarea de cuvint a Air Force, Gloria Cales, a dat o declaratie pe cit de scurta pe atit de lipsita de orice mesaj: "Admitem ca avem acolo o baza operationala, dar ce se face acolo este secret. Munca de acolo implica operatiuni critice pentru Armata Statelor Unite si pentru securitatea natiunii". Absolut nimic nou, sint lucruri cunoscute din 1994.

In schimb, purtatorul de cuvint al Pentagonului, Ken Bacon, a mers ceva mai departe. El a tinut sa dea toate asigurarile ca fotografiile respective nu dezvaluie nimic important, deoarece Armata urmareste toti satelitii si, prin urmare, militarii stiu foarte bine ce au deasupra capului in orice moment. "Ne-am invatat sa traim intr-o lume in care exista supravegherea din satelit si vom continua sa luam toate masurile pentru a ne proteja secretele", a spus el. Intrebat fiind, pe sleau, daca sint sau nu extraterestri si OZN-uri in Zona 51, el a dezmintit acest zvon: "Cred ca putem spune fara nici o urma de indoiala ca nu avem nici un program legat extraterestri". Insa, lucru demn de retinut, i-a asigurat pe reporteri ca si in cazul in care ar fi asa, ei tot nu ar afla niciodata.

Nu este deloc suprinzator ca asemenea declaratii au iritat presa si in special membrii organizatiilor de studiu al OZN-urilor. Astfel, nu putini au fost cei care au interpretat raspunsul lui Ken Bacon drept "foarte evaziv" sau un fel de a spune "stim noi ce stim, dar nu o sa va spunem nimic si facem pariu ca nici nu aveti cum sa aflati". In incercarea de a ramine moderati, vom spune ca declaratiile purtatorului de cuvint al Pentagonului sint usor hazardate, ele avind darul de a pregati terenul unui "Stargate". Dar despre aceasta mai tirziu.

Pro si contra Bob Lazar

Lazar are sustinatori convinsi ca el este un mare erou, care a avut curajul sa spuna adevarul. Gene Huff, de pilda, ii ataca virulent pe toti cei care il acuza ca minte cu nerusinare si ii cauta fisuri in declaratii. Acceptind ipoteza ca serviciile secrete i-au distrus foile matricole, certificatele de absolvire si alte acte ce i-ar dovedi studiile, Bob Lazar cunoaste fizica, spun criticii sai, insa pare a fi mai curind un tehnician, decit un cercetator. De altfel, oameni care au lucrat la Los Alamos pretind, la adapostul anonimatului, ca l-au cunoscut ca tehnician.

Pe de alta parte, existenta bazei secrete S-4, de care nimeni nu auzise pina la el, a fost confirmata. De asemenea, Lazar a trecut cu succes testul detectorului de minciuni.
In egala masura, este intrigant ca de zece ani Lazar spune mereu aceeasi poveste, utilizeaza aceeasi termeni si nu vine cu detalii noi, omitindu-le pe altele, asa cum fac de obicei mincinosii. Mai mult, el pare dezinteresat sa profite financiar de istorisirile sale. Chiar daca a autorizat productia unui film documentar si vinzarea unei machete a OZN-ului la care ar fi lucrat, el a ratat numeroase ocazii de a cistiga bani seriosi doar repetind in fata unei camere de luat vederi vechea sa poveste.

Insa, in ciuda acestor argumente, sint putini ufologi de calibru dispusi sa ii dea crezare. Cei mai generosi ii accepta doar contributia lui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la secretele murdare ale guvernului. Unii dintre ei, Stanton Freidman, de pilda, il desfiinteaza pur si simplu.

In fine, mai trebuie amintita si ipoteza in care numai o parte din spusele lui Bob Lazar sint adevarate. In cazul acesta, s-a speculat ca el trebuie sa fie un agent acoperit aflat in slujba guvernului. Misiunea sa are un caracter dezinformativ: ofera frinturi de adevar, combinate cu enormitati cit casa. Ideea este ca autoritatile au anticipat ca, mai devreme sau mai tirziu, se va gasi cineva din Zona 51 care sa faca publice toate secretele de acolo; dorind sa fie cu un pas inainte, militarii l-au produs pe Bob Lazar. Dupa el poate sa vina oricine, cu orice dezvaluiri, capitalul sau de credibilitate fiind amputat din capul locului. Se va spune ca a mai aparut un ticnit care pretinde ca a surubarit la farfurii zburatoare in Zona 51.

Pe cind un "Stargate" ?

Scriam cu o saptamina in urma ca Statele Unite se aflau in plin scandal de presa, datorita publicarii pe Internet a fotografiilor din Zona 51. Corect, dar, spun gurile rele, lucrurile nu se vor opri aici. Cuvintul "Stargate" se aude tot mai des. In logica mai multor comentatori, dupa Watergate si mai recentul Sexgate, Stargate ar trebui sa fie urmatorul mare scandal politic ce va zdruncina administratia americana. Cu alte cuvinte, dupa banii negrii pentru campania electorala a lui Nixon si dupa derapajele lui Clinton cu o stagiara la Casa Alba, America va trece prin scandal legat de... farfurii zburatoare si extraterestri!

Dar sa fie oare posibil sa izbucneasca un Stargate? Acum in nici un caz si nici prea curind, in ciuda faptului ca, teoretic, citeva motive s-ar gasi, daca tinem neaparat: problema prabusirii de la Roswell a ramas in coada de peste, observatii OZN continua sa fie raportate, inca nu este limpede cum stau lucrurile cu rapirile, povestea cu Hangar 18 (se spune ca filmul cu acelasi nume a fost inspirat dintr-un caz real) a fost inmormintata si, in sfirsit, scandalul cu fotografiile Zona 51 isi traieste ultimele zile. Toate aceste evenimente au avut loc la o distanta prea mare unele de altele si, fiecare luat in parte, nu a avut un ecou suficient de mare pentru a genera un seism la Washington.

Ramine de urmarit ce se va intimpla in continuare, mai ales ca, in conformitate cu un sondaj realizat la citeva luni dupa lansarea productiei hollywoodiene "Independence Day", doua treimi dintre americani cred sincer ca o invazie extraterestra e posibila. Aceasta inseamna ca opinia publica este mai pregatita acum pentru un Stargate decit acum 50 de ani. Dar mai este nevoie fie de inca o perioada de acumulare, fie de un nou eveniment, exceptional de data aceasta, care sa toarne gaz pe focul banuielilor ca Washingtonul intretine demult relatii cu extraterestri.

Asadar, totusi, pe cind un "Stargate"? Pe mai tirziu spunem noi, pe curind, spera citiva dintre americani. Dar el nu va avea loc pina cind acestia nu vor fi destul de multi. Cei mai inversunati dintre ei s-au adunat deja intr-o grupare numita "Stargate Coalition". Obiectivul lor declarat este acela de a face presiuni pina cind guvernul nu va mai avea incotro si va trebui sa divulge toate secretele in legatura cu OZN-urile si extraterestri pe care le ascunde. Fondatoarea "Stargate Coalition", Cecilia Dean, a precizat pentru "The Scotsman" din 20 aprilie: "Credem ca militarii sint in legatura cu civilizatii extraterestre de 50 de ani si au dezvoltat relatii de colaborare cu cel putin doua asemenea civilizatii, care se desfasoara in baze militare subterane, printre care si Area 51". Sotul ei, Robert Dean, este ofiter in retragere si sustine ca a avut acces la documente secrete ale NATO, ce contineau, intre altele, rapoarte de la autopsii ale unor extraterestri.

Nu au fost facute publice deoarece s-a considerat ca ar provoca panica. "Guvernul stie lucrurile acestea de 50 de ani si, cum un contact cu extraterestri este iminent, ar trebui sa le aduca la cunostinta opiniei publice de pe acum", a declarat el pentru aceeasi publicatie.

Sambata, Decembrie 9, 2006, 01:42 PM 

O descriere a Zonei 51
     media: 4.29 din 14 voturi

De ce a intra in acest petic din desertul Nevada te poate face sa-ti pierzi viata ? Ascunde cumva Guvernul American OZN-uri in acesti munti ?
Un singur om are raspunsul , da este oare acesta adevarul ?
La 190 km de N-V de Las Vegas in desertul Nevada , hartile oficiale nu mai inregistreaza nimic . Cu toate ca sunt multe acolo - sosele , munti , buncare , cladiri , si o pista enorma de 9,5 km - pe hartie aceste lucruri nu exista . Este ca si cum orce activitate umana ar fi incetat pe o arie de marimea Elvetiei Accesul oamenilor in aceasta zona este interzis . " Este autorizata folosirea fortei ! " Avertizeaza inscriptiile . Spatiul aerean al acesteri zone este sacru in SUA . Acest loc este NELLIS AIR FORCE RANGE si zona Testelor Nucleare , cunoscuta Zona 51 ( nume dat unei parti a bazei intr-o veche harta guvernamentala .)

Tehnologie extraterestra ?

Fondata in 1954 ca baza secreta in care LUCKHEED AIRERAFT CORPORATION sa poata dezvolta constructia de avioane de spionaj pentru CIA " zona 51 " Mai este inca locul unde iau nastere cele futuriste proiecte ale SUA . Bombardierul STEALTH a fost testat aici impreuna cu un alt avion neconventional . Acesta a fost intodeauna invaluit de mister - USAF a admis existenta lui abia in 1994 - deoarece reprezenta vf de lance al tehnologiei militare americane . Singura problema tinand seama de recentele dovezi controversate , este aceea ca tehlnologia nu este americana . Nici tehnicienii
Ambele provin din spatiul cosmic . Chiar decand zona 51 a fost stabilita acolo oamenii au inceput sa relateze aparitia unor obiecte ciudate pe cerul de deasupra acestei zone . Aceste afirmatii au fost negate de catre autoritati . Dar negarea s-a transformat in stanjeneala cand unul din oamenii lor a pretins ca in afara de faptul ca deasupra zonei 51 sunt OZN uri , USAF - ul chiar lucreaza cu tehnologie extraterestra . Robert Bob Lazar , un om de stiinta care a lucrat a lucrat la acea baza timp de 5 luni , incepand din decembrie 1988 a adus stirea la televiziune in mai 1989 . Acesta a dezvaluit ca guvernul SUA cerceteaza 9 farfurii zburatoare si incearca sa adapteze tehnologia extraterestra proprilor scopuri . Lazar a fost filmat in umbra , a folosit pseudonimul " Denis " iar vocea i-a fost modificata electronic . El pretindea ca impreuna cu sotia lui au primit amenintari cu moartea . Secretul in care sa invaluit nu i-a fost de mare folos , caci dupa interviu aceste amenintari sau intensificat si chiar sa tras asupra masinii lui . In noiembria pentru a inpiedica orce interventie ulterioara acesta si-a dezvaluit identitatea . Acunti Lazar a descrie locul ultra secret S4 de langa PAPOOSE LAKE in interiorul zona 51 . A relatat cum a fost angajat intr-o echipa de 22 de ingineri care trebuia sa inteleaga cum functiona sistemul de propulsie al vehicolului spatial .

Interiorul lui S4

Conform spuselor lui Lazar S4 este un complex aflat sub pamant , ce ocupa un intreg lant muntos . La inceput el a crezut ca lucreaza cu tehnologieavansata creata de oameni . Nu avea nici o lipitura observabila , nici un surub , nici un nit - sustinea Lazar . Totul avea marginile rotunde si moi . Ca si cum ar fi fost facuta din ceara incalzita si apoi racita . Nava avea hublouri , bolti si scaule micute , la doar 30 de cm de pamant . Propulsorul avea marimea unei mingi de base-ball si emitea un camp antigravitational printr-un bol ce trecea prin centrul navei . Rapoartele pe care Lazar lea citit iau confirmat suspiciunile . Acestea surprinzator de multe informati despre OZN uri , printre acestea aflandu-se si fotografii ale autopsiilor facute unor fiinte mici cu capete mari si lipsite de par . Rapoartele sustineau ca fiintele proveneau din sistemul solar ZETA RETICULI . De asemenea era mentionat si un incident din 1979 , cand pasnicii precum si oamenii de stiinta au fost ucisi de catre extraterestrii . Lazar nu sustine in mod categoric ca ar fi vazut extraterestrii in S4 , dar a vazut ceva ciudat . In trecere printr-o camera a intrezarit doi barbati in halate albe discutand cu ceva mic si cu mainile lungi . Doar am zarit ceva . Dar nu stiu ce putea fi spune Lazar .

Cantarind dovezile

Acestea sunt afirmatii incredibile . Exista si cateva confirmari ale spuselor lui Lazar conform declaratiilor lui George Knapp care la interghievat pe Lazar la televiziune , mai mult de 12 persoane au aparut cu dovezi in favoarea spuselor lui Lazar . Knapp detine o declaratie inregistrata a unei persoane ce a condus cateva programe militare din NELLIS . Aceasta afirma ca autoritatile detinea tehnologie extraterestra si chiar fiinte extraterestre inca din 1950 . Oricum aceasta inregistrare nu va fi facuta decat dupa moartea respectivei persoane . Nici un alt martor nu va aparea in public fiindui teama de urmari .


Amenintarile cu moartea

Cand un ziarist a inceput sa investigheze Zona 51 a sesizat aceeasi atmosfera de teama . Un fost inginer electrician a spus ca a vazut o farfurie zburatoare si ca este gata sa repete aceasta afirmatie la televiziune . Si-a retras afirmatiile cand a vazut in fata casei lui , parcate zi si noapte , masini pline cu oameni inbracati in negru . Un alt martor a fost amenintat direct , spunandui-se asa : " Stim ca faceti multe calatoriii . Ne-ar parea rau sa se intample vreun accident cu dumneavoastra sau cu familia dumnevoastra . In fata camerei de luat vederi Lazar apare calm , relaxat si modest . A spus intodeauna aceeasi poveste - ceva neobisnuit pentru martorii falsi . De fapt singurul mincinos dovedit este guvernul SUA . Intre 1982 si 1984 Lazar sustine ca a lucrat la National Laboratory din Los Amalos ( New Mexico ) la proiectul de Aparare Strategica " Razboiul Stelelor " . Aceasta afirmatie a fost negata cu fermitate de catre autoritati care sustin ca nu exista nici o dovada a angajarii lui acolo . Dar cand ziaristul Knapp a inceput a inceput o investigatie in acest sens , s-a dovedit ca numele lui Lazar aparea in fisierul cu angajari de la Los Alamos . De asemenea guvernul SUA nu a negat niciodata ca Lazar a lucrat in Zona 51 fapt confirmat si de documente personale de impozitare din acel an . Mai multe dovezi au iesit la lumina de atunci In 1995 o companie germana de film a scos pe piata o caseta - Secret of the Black World ("Secretele lumii asecunse") ce aducea noi dovezi in sprijinul afirmatiilor lui Lazar . Pe caseta apar cativa martori ale caror declaratii dovedesc ceea ce se intampla in Zona 51 .

Dovezi filmate

Nario Hayakawa de la canalul de televiziune japonez Nippon TV , a aseteptat o noapte intreaga pentru a filma o strafulgerare rapida a unui obiect ce sa ridicat din Zona 51 . Acesta a filmat o lumina stralucitoare deasupra bazei pe care a vazuto zburand spre cer . Analiza filmului facuta pe calculatoare ultra moderne a condus si ea la concluzia ca obiectul era cu siguranta un aparat de zbor neconventional . Multe alte filme arata acelasi lucru : un obiect straluctor care se ridica spre cer cu o viteza incredibila si care efectueaza manevre imposibile . O echipa de la reteaua NBC chiar s-a apropiat de unul din acele obiecte . Toti sa-u intors cu arsuri provocate de radiatii . Cineva se pare ca a ajuns chiar in interiorul lui S4 si a filmat o incapere plina cu recipiente in care erau pastrate corpurile unor extraterestrii morti . Exista cel putin opt Black Programs care zboara in Zona 51 - sustine specialistul in aviatie Jim Goodall . Black Programs - sunt proiecte guvernamentale ultrasecrete , care se presupun ca inghit anual 35 de miliarde de dolari din banii publici . Goodall crede ca este vorba de mai mult de atat . Aparatele de zbor despre care vorbeste el sunt silentioase si extrem de rapide , cum ar fi cel care a zburat dincolo de spatiul aerean al Zonei 51 , si a fost prins pe radar de catre Federal Aviation Administration Center zburand cu o viteza de 16000 km/h - aproape de 13 ori viteza sunetului . Goodall se intreaba daca aceste viteze sunt posibil de atins cu tehnologie umana . Un fost lucrator la Lockheed , intervievat de Goodall spune : " Avem aparatura de zbor in desertul Nevada care ar face din George Lucas ( regizorul filmului Razboiul Stelelor ) un caraghios " Intrebat de Goodall , Ben Rich , fostul presedinte al Lockheed Advanced Developmend , daca exista OZN-uri , acesta a raspuns : " Da . Sunt sigur de existenta OZN-urilor .

Legatura cu Majestic 12

Multi ignora asemenea declaratii pe masura ce dezinformarea orhestrata de guvern continua . Lazar spune ca toti cei care lucreaza in S4 poarta insigne cu inscriptia MAJ . Se refera asta cumva la Majestic 12 , asa-numitul grup ultrasecret de cercetare privind farfuriile zburatoare construit de presedintele SUA in 1947 ?


Cazul Zeta Reticuli

In 1963 , Barney si Betty Hill , un cuplu respectabil din New Mexico , a cerut ajutorul unui psihiatru deoarece amandoi sufereau de insomnie si aveau cosmaruri de 2 ani Sedintele de hipnoza au aratat ca sotii Hill au fost rapiti de extraterestrii in 19 septembrie 1961 si ca au fost folositi la experimente medicale . Betty Hill mentioneaza si originea extraterestrilor . Cu toate ca nu a fost descoperit pana in 1969 , Betty descria exact sistemul solar Zeta Reticuli care se afla la o distanta de Pamant estimata la 37 ani-lumina . Lazar sustine ca Zeta Reticuli apare in rapoarte ca fiind locul de provenienta a aparatelor de zbor la care a lucrat .

Dovezi

In 1987 Robert Frost se intorcea de la munca din Zona 51 urland de frica si de durere . Doi ani mai tarziu moare , fiind unul din numerosii muncitori afectati de " focurile chimice " de la Groom Lake . Victimele cer despagubiri pentru prejudiciile aduse . Cu toate ca acest lucru a fortat USAF sa admita existenta Zonei 51 , acestia au refuzat sa-si asume responsabilitatea pentru decesele de acolo . Exista oare vreo legatura intre aceste focuri extrem de de toxice si zvonurile neincetate despre prezenta extraterestrilor in zona ? Multi incep sa se intrebe .

Sambata, Decembrie 9, 2006, 01:09 PM 

SECRETELE UNEI CIVILIZAŢII DISPĂRUTE
     media: 4.67 din 3 voturi

A fost Atlantida o planetă explodată?

În ultimii două sute de ani, Egiptul antic a captat imaginaţia învăţaţilor şi a oamenilor de rând deopotrivă, fapt ce s-a materializat într-o serie de cărţi despre această civilizaţie misterioasă. Însă în ciuda acestor ample investigaţii, cercetătorii nu au reuşit să ajungă la un acord în ceea ce priveşte scopul exact al piramidelor şi templelor egiptene. La originea acestui impas stă neputinţa de a înţelege motivaţia religioasă care i-a făcut pe egipteni să construiască piramide enorme, cea mai mare dintre ele conţinând mai multe milioane de tone de piatră. Astfel, referinţa lui Kurt Mendelssohn, care a spus despre piramide că sunt o „magnifică nebunie” este puţin diferită de uimirea simţită în timpurile romane, când Pliniu s-a declarat nemulţumit de piramide, considerându-le „expunerea prostească şi leneşă a bogăţiei regelui”.
Este oare posibil ca experţii să fi luat o cale de abordare greşită şi astfel să fi trecut cu vederea misterul Egiptului antic? Cred că, într-adevăr, au pierdut din vedere un nivel mai profund de înţelegere, nivel pentru care se găsesc semne mai peste tot.
Mulţi dintre „căutătorii de mistere’’ sunt interesaţi de Egipt şi fascinaţi de „zeii” civilizaţiilor străvechi, în mare măsură datorită operei lui Zecharia Sitchin, cu privire la „zeii” muritori. Dacă Sitchin avea dreptate, atunci egiptenii au trăit alături de „Anunnaki" - o rasă posesoare a puterii de a călători în spaţiu, care au construit un centru spaţial subteran în Sinai, şi două piramide, ca faruri pentru navigaţie, la Giza.
Însă pe măsură ce te vei afunda mai adânc în credinţele religioase egiptene, vălul va fi ridicat, dezvăluind o cosmologie ce-ţi va aduce aminte de teoria luptei planetare a lui Sitchin, în „Cea de-a douăsprezecea planetă”.
La fel cum Zeul Marduk apare în epicul babilonian „Enuma Elish”, tot aşa Zeul egiptean Seth apare ca o „lance din abis”, o planetă intrusă, ce vine din adâncurile spaţiului şi porneşte să întâlnească una dintre planetele interioare (echivalentă cu „Tiamat”-ul babilonian).
Potrivit interpretării lui Sitchin a minunatei „Enuma Elish”, planeta cucerită Tiamat a fost împărţită în două, dintre care o parte a devenit centura de asteroizi, iar ce-a de-a doua, devenind Pământul, pe o nouă orbită, mult mai aproape de Soare.
Egiptenii au înţeles acest eveniment cosmnic într-o cu totul altă manieră. De exemplu, se spune că Zeul Osiris (un zeu al cerului, până când a fost ucis de Seth), a căzut din văzduh şi „a deschis Pământul în două”, ceea ce arată că Pământul se afla în poziţia sa înainte de catastrofă.
În acelaşi mod, atunci când Zeul Geb a fost separat în mod forţat de Nut şi a căzut pe Pământ, el nu a devenit Pământ, ci, potrivit unei legende, s-a aşezat pe suprafaţa acestuia, începând construcţii şi renovaţii „în o mie de fundaţii şi milioane de locuri”.
Una dintre cele mai proeminete zeităţi egiptene era Osiris, un Zeu a Cerului, care a fost ucis de Seth, şi a căzut pe Pământ. Potrivit Textului Piramidei, Osiris „a fost lăsat jos” sau „înecat” (în abisul apos al spaţiului), însă mai există o legendă faimoasă, care spune că a fost dezmembrat, iar părţile corpului său au fost împrăştiate în tot Egiptul.
Această legendă a dezmembrării lui Osiris a nedumerit dintotdeauna experţii, însă s-ar potrivi perfect dacă Osiris ar fi o „planetă explodată”, din care unele fragmente ar fi lovit Pământul.
Numeroase detalii susţin această interpretare, aşa cum ar fi legenda că Osiris ar fi căzut cu foc şi a „deschis” Pământul, ajungând să se odihnească în peşteri subterane adânci şi întunecate. Mai multe texte vorbesc despre cum Pământul a devenit în timpurile primitive o „Insulă de Foc”. Alte detalii remarcabile, pentru a arăta că planetele care au explodat erau pline de apă, se află în Textele Piramidei, unde se menţionează că Osiris a adus cu el un potop de ape reci.
Aceasta este confirmată şi de Cartea Genezei, în care se afirmă că apele Potopului au căzut pe Pământ printr-o deschizătură a cerurilor.
Ideea că Osiris era o planetă explodată este susţinută şi de bine cunoscuta asociere a Zeului cu meteoriţii. Vraja 1080 din Textele Sicriului afirmă că: „Acesta este obiectul sigilat, ce se află în întuneric, înconjurat de foc, ce conţine emanaţia lui Osiris, şi este pus în Rostau; a fost ascuns de când a căzut din el, şi este ceea ce a venit din el în deşertul de nisip”. O legendă asemănătoare vorbea despre „o piatră din ceruri”, păstrată la Abydos. Aceste descrieri vorbesc despre meteoriţi (asteroizi căzuţi), o identificare susţinută de dovezi legate de cultul pietrei Benben, la Heliopolis.
Egiptologii sunt aproape siguri că Benben era un meteorit conic, care, urcat pe un stâlp, simboliza ridicarea sa la ceruri, când va veni.
Exemplul pietrei Benben ilustrează foarte clar conceptul de moarte şi renaştere, care era fundamental în credinţele egiptene. Egiptologii insistă că aceste credinţe au fost inspirate de forţele naturii, aşa cum sunt răsăritul şi apusul soarelui, sau ridicarea şi coborârea râului Nil.
Cultul pietrei Benben indică o moarte şi o renaştere cosmice, din moment ce meteoritul era un asteroid care a căzut pe Pământ printr-o moarte violentă, după care a fost ridicat spre cer, pentru o viitoare înviere. Acelaşi simbolism poate fi observat în obeliscuri şi piramide, care erau de asemenea îndreptate către ceruri, piramidele reprezentând vehicule de urcare („mer”) a sufletului şi a dublului eteric a corpului regelui decedat.
Acestă soluţie cosmică pare a fi destul de evidentă, însă egiptologii nu au tras concluziile evidente, datorită proastei înţelegeri a arhitecturii, religiei şi mitologiei egiptene.
De exemplu, unele mituri religioase, aşa cum este lupta dintre Horus şi Seth, sunt văzute ca date ce fac parte din istoria reală a Văii Nilului, în vreme ce altele, ca miturile Creaţiei, ce amintesc de „movila primitivă”, s-ar părea că au fost inspirate de inundaţiile recurente ale râului Nil. Iar acele credinţe religioase, a căror natură este esenţial cosmică, sunt diminuate de un amestec confuz de referiri la Soare, Lună, anumite stele şi meteoriţi.
Problema cu toate aceste interpretări ortodoxe este că nu se potrivesc împreună, oricât ne-am strădui. Se poate face o comparaţie cu mai multe substanţe, puse la un loc, care nu se pot amesteca, ci se aşează în straturi distincte şi ireconciliabile. Aceasta este şi poziţia egiptologilor, care consideră că egiptenii aveau un set de credinţe contradictorii. Era oare chiar aşa? În „Soluţia Phoenix”, am adăugat acelui amestec un simplu ingredient magic, care a făcut ca toate straturile să se unească, fomând o poţiune religioasă coerentă şi magică. Acest ingredient magic este ipoteza planetei care a explodat.
Presupunerea multora este că egiptenii erau obsedaţi de moartea şi naşterea planetară, însă cum această planetă nu mai putea fi văzută în cerurile reale, au adoptat Soarele şi anumite stele ca simboluri vizibile ale invizibilului. Soarele, în mod deosebit, avea rolul de a aminti zilnic această naştere şi moarte planetară.
Egiptologii susţin că Ra era un Zeu al Soarelui şi nimic mai mult decât atât, însă aceasta nu este adevărat.
În Cartea „Am Duat”, „Cartea Porţilor” şi „Cartea Peşterilor”, Ra este descris ca făcând o călătorie subterană, în care se reuneşte cu trupul lui Osiris, Marele Zeu al adâncurilor.
Egiptologii trec cu vederea şi nu explică această relaţie intimă dintre Ra, Zeul Soare, şi Osiris, Zeul morţii. Însă textul spune clar că Ra este sufletul, iar Osiris este trupul, iar combinaţia divină dintre trup şi suflet, Ra-Osiris, va urca la cer şi se va renaşte „în trupul lui Nut.” Aceasta nu are nici o legatură cu Soarele, dar pare a fi o renaştere planetară, în care Ra şi Osiris sunt sufletul şi trupul planetei explodate. Trupul lui Nut a fost înfăţişat ca o insulă şi descris ca „Osiris, al cărui circuit este Duat.”
Învierea lui Osiris spre poziţia sa divină a început cu o coborâre şi s-a sfârşit cu o urcare - exact opusul „actului creaţiei” care a făcut ca fragmente din corpul său să penetreze crusta terestră în timpuri primitive. Dar ce a fost acest „act al Creaţiei”?
Egiptenii l-au descris prin mai multe metafore, aşa cum ar fi Zeiţa Cerului, Nut, dând viaţă „copiilor haosului”, sau Geb ouând un Mare Ou, din care Phoenix (Pasărea de Lumină) a ieşit la inceputul timpurilor. Mai general, acest act catastrofic era cunoscut ca „Ziua în care cei bătrâni au fost ucişi”, o zi în care numeroşi zei au fost „decapitaţi” şi „urcaţi în cer”, care a devenit plin şi sufocant, o zi în care „cerul a fost separat de pământ”, o zi în care s-a auzit un ţipăt ascuţit şi s-a văzut un fulger.
Toate aceste metafore evocă planeta care a explodat, întrevăzută de Tom Van Flandern, ca datând din „Timpul Iniţial” egiptean (zep tepi) la zece milioane de ani în urmă.
Multe dintre aceste mituri ale creaţiei vorbesc despre „movile” şi „insule” ce au apărut în timpuri primitive. Dacă aceste movile şi ape au fost inspirate de râul Nil, aşa cum sugerează egiptologii, de ce egiptenii au descris oceanul primitiv ca fiind peste tot, infinit şi nesfârşit, fără sus, fără jos, fără suprafaţă? De ce Nut, o Zeiţă a cerului, apare în Textele Piramidei ca spunând „Eu sunt dealul primordial, în mijlocul mării” - afirmaţie ce confirmă ideea că un „Câmp de Trestii” există în cer? Ce ar fi putut inspira aceste numeroase referinţe la un loc de baştină planetar în partea estică a Cerului, unde regii care vor urca vor domni Ennead-ul celor Nouă Zei de pe un tron de fier?
Răspunsul ar putea fi găsit în legendara luptă dintre Seth şi Horus Vârstnic (alias Osiris), pe care egiptologii o consideră ca fiind amintirea unei lupte reale din Valea Nilului. Dimpotrivă, aceste lupte au avut loc în Cer sau în apele spaţiului, şi se pare că s-au întâmplat în timpuri primordiale.
Mai mult, aceste legende au multe corelaţii cu „ipoteza planetei intruse” a lui Van Flandern. De exemplu, rezultatul luptei a fost că Seth şi Horus au luat unul de la altul un „ochi” şi „două testicule”, o descriere plauzibilă a unui schimb de sateliţi 2/1 dintre două planete, ceea ce este pe deplin în acord cu legile dinamicii cereşti.
Aceasta este una dintre cele şaisprezece paralele extraordinare care l-au făcut pe astronomul Van Flandern să spună: „Convergenţa ultimelor date astronomice şi scrierile egiptene antice face mult mai dificilă ignorarea acestor scrieri, fiind nici mai mult, nici mai puţin decât înregistrări ale istoriei sistemului nostru solar”. O asemenea concluzie ar părea imposibilă multor oameni, dar la fel s-a întâmplat şi cu precizia inginerească a marii Piramide, iar existenţa acesteia la Gizeh, nu poate fi pusă la îndoială.
De fapt, anomaliile cultului Piramidei şi a celui a planetei explodate se susţin unele pe altele, întărind considerabil ipoteza unei rase pierdute, ce deţinea o capacitate ştiinţifică fantastică.
Pentru a fi corecţi, trebuie să menţionăm că teoria lui Van Flandern rămâne controversată, nefiind acceptată de majoritatea astronomilor moderni, care se sperie de noţiunea de catastrofism. Dar, mai devrem sau mai târziu, tradiţia va ceda în faţa noilor date ştiinţice.
În deceniul pe care-l parcurgem probe spaţiale ne vor permite să afimăm dacă teoria planetei explodate este corectă sau nu, iar aceasta va face ca ideile ştiinţifice ale secolului 21 să fie testate prin cunoştinţele astronomilor de acum 6.000 de ani. Iată o perspectivă cât se poate de incitantă.
Dar chiar dacă se va dovedi că astronomii antici nu au avut dreptate, concepţia egipteană privind existenţa unei planete explodate ne oferă înţelegerea unor alte legende şi mituri moderne. Un exemplu clasic în acest sens este povestirea lui Platon cu privire la Atlantida, ce îşi avea originea în Egipt.
Până nu demult, presupuneam că Platon a descris un cataclism terestru, în care o „insulă” chiar s-a scufundat în „mare” după care au avut loc un „cutremur” şi o „inundaţie”.
Însă după ce am început să gândim precum un egipteam, am recunoscut „insula” ca o metaforă obişnuită pentru „planetă” (iar de aici concepţia că planeta Pământ a devenit o „Insulă de Foc”). Această metaforă este întărită de ideea că spaţiul este un ocean de apă, în care, la începuturile timpurilor, au răsărit movile primordiale. Astfel, egiptenii îşi imaginau planetele ca „insule” ce pluteau pe apele cosmice, acestea din urmă constituiind, desigur, „oceanul adevărat”, descris de Platon.
Este oare legenda Atlantidei, care a fost distrusă de cutremure şi inundaţii doar o repetare a poveştilor despre cum Osiris a fost dezmembrat şi înecat? A fost Atlantida o planetă explodată? Argumente ce susţin această teorie se găsesc în etimologia cuvântului „Atlas”, care a fost primul dintre cei zece regi pe care Poseidon I-a numit să aibă grijă de această vestită insulă.
Este o idee foarte răspândită, însă greşită, că Atlas susţinea lumea pe umerii săi. De fapt, el susţinea cerul. De aici şi numele Atlas, care în greacă înseamnă „cel care nu a mai putut suporta” (cu referire la cer). Atlas era privit ca un stâlp, care a ajuns la ceruri, dar, mai apoi, s-a prăbuşit, ducând la căderea cerului. Această cădere a îngropat Atlantida – idee asemănătoare cu cea a Zeului egiptean Osiris ce a căzut pe Pământ, deschizându-l, şi îngopându-se astfel în adânc. Cu alte cuvinte, Atlantida a căzut din cer.
Exemplul Atlantidei ilustrează maniera în care implicaţiile unei planete explodate în Egiptul antic se extind mult dincolo de limitele egiptologiei, ducând la revenire radicală a ideii „zeilor” ce au venit din cer pe pământ. Identificare acestor zei (Anunnaki, Nephilim, Zeii constructori ai Edfu, de exemplu) ca fragmente planetare meteorice ridică o întrebare foarte importantă: Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu şi îngerii sunt ecouri ale acestui cult interplanetar străvechi şi profund?
(Extras din Revista Atlantis Rising)

Sambata, Decembrie 9, 2006, 01:05 PM 

Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor
     media: 4.80 din 5 voturi

În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor, creaturilor gri, există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932. „Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.” Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Cativa cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic , au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice.
Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).

Vineri, Decembrie 8, 2006, 11:31 PM 

RAINER MARIA RILKE
     media: 4.33 din 3 voturi

Mult îngerul meu l-am ţinut cu sila

Mult îngerul meu l-am ţinut cu sila,

şi-n braţele mele sărăcise tare,

el se făcu mic iar eu m-am făcut mare,

şi deodată eu am fost mila

şi el doar o rugă tremurătoare.

Atunci cerurile lui înapoi i le-am dat

el îmi lăsă ce-i preajmă, din preajmă dispărând,

el învăţă plutirea, eu viaţa-am învăţat,

şi ne recunoscurăm din nou, încet şi blând...



Dacă vreodată în ţara vieţii

Dacă vreodată în ţara vieţii,

în zgomotul bâlciului şi-al pieţii

copilăria-mi pală ce înflorea:

îngerul meu cel grav l-aş uita

bunătatea-i şi veşmântul frumos,

mâinile ce se rugau, mâna ce binecuvânta

în cele mai tainice visuri însă,

voi păstra veşnic aripa strânsă,

ce ca un alb chiparos

la spate îi sta...


Când aproape ca-n inimă poţi auzi

Când aproape ca-n inimă poţi auzi

ceasuri bătând fără grabă,

şi când cu voce slabă,

lucrurile se-ntreabă:

eşti aci? – :

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeşte,

noaptea un nume îmi dăruieşte,

pe care, ziua, oricui l-aş spune,

temeri adânci i-ar stârni –

Orice uşă

De-a mea se supune...

Şi atunci ştiu că nimic nu moare,

nici o rugă şi nici o mişcare,

(pentru asta, orice lucru-i prea greu)

copilăria-mi întreagă şi mare

este veşnic în jurul meu.

Singur nu-s niciodată.

Mulţi din cei ce cândva,

departe de mine, trăind, s-au zbătut,

au ţesut,

existenţa mea.

Şi de m-aşez lângă tine

Şi-ţi spun încet: am suferit

Auzi tu?

Cine ştie cine

mă-ngână şoptit.


Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul

Sunt prea singur pe lume şi totuşi

nu-s singur destul,

orice ceas să-mi fie sfinţit.

Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi

nici mic nu-s destul

să pot fi în faţa ta

ca un lucru-nţelept, tăinuit.

Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei

drum

Să duc voinţa mea;

vreau în tăcute vremi,

şovăitoare oarecum,

când se-apropie ceva,

să fiu între cei ce ştiu

sau singur să fiu.

Vreau fiinţa toată să-ţi reflect, să-ţi sorb,

nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,

să îţi pot ţine chipul greu, şovăitor.

Vreau să mă desfăşor.

Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,

căci nu sunt eu când sunt încovoiat.

Vreau cugetu-mi adevărat

În faţa ta. Vreau să mă zugrăvesc

ca pe-un tablou la care m-am uitat

aproape şi îndelungat,

ca vorbele de mine înţelese,

ca un urcior de fiecare zi,

ca faţa mamei,

ca o corabie ce mă culese

şi mă goni

prin viforul cel mai de moarte.

Vineri, Decembrie 8, 2006, 06:16 PM 

200 km/h cu un Trabant!
     media: 0.00 din 0 voturi


Tunerii germani de la Unicates, specializati pe modificarea tehnico-estetica a simbolului numit Trabant, au modificat un exemplar din anii '50 care ajunge acum la 125 de cai. Tunerii germani si-au facut un obicei in a lua de pe strada exemplare ale unuia dintre simbolurile fostei Republici Democrate Germane, Trabantul, si a le modifica pentru ca acestea sa devina adevarate opere de arta. Tunerii de la Unicates au mers si mai departe si a operat o schimbare estetica si tehnica radicala unui P50, model produs la finalul anilor '50. Se cuvine o precizare: Trabantul nu ste o marca, asa cum tind foarte multi sa o considere, ci doar un model. Marca germana producatoare este Sachsenring, acestia producand in 31 de ani (intre 1958 si 1989) trei versiuni Trabant: P50, P600 si P601. Exemplarul pe care il avem in fotografii este unul remodelat cu stil. Plafonul a fost decupat si ulterior inaltat cu cativa centimetri, o operatiune mult mai complicata decat pare la prima vedere. Pasajele rotilor au fost si ele largite pentru a putea primi jante OZ Racing de 15 inch pe care sunt montate pneuri de dimensiune 195/45. Ampatamentul a fost lungit la randul sau, scopul acestei modifcari fiind reprezentat de nevoia de stabilitate.
Perfect normal, de altfel, in conditiile in care motorul 1.6 16v de 125 de cai putere de provenienta Volkswagen este capabil sa arunce cele modelul de 800 de kilograme la o viteza maxima de 200 de kilometri pe ora. In aceste conditii, timpul necesar pentru 0-100 km/h reprezinta o formalitate executata scurt, in 6.5 secunde. Modificarile au vizat - perfect logic - si coloana de directie si sistemul de transmisie, acesta din urma beneficiind acum de sase rapoarte. Cei care ar putea avea dubii in privinta sigurantei rularii cu 200 de kilometri pe ora pot sa se linisteasca: pe langa faptul ca intreaga caroserie a modelului a fost inlocuita, Trabantul anului 2006 se prezinta la raport cu frane pe disc pentru toate rotile si cu sisteme ABS si ESP incluse in serie. In schimb, intre elementele optionale se numara un sistem sport de franare si amortizoarele reglabile. La interior se distinge tapiseria din piele, material regasit si pe interiorul portierelor. In plus, marginile gurilor de ventilatie sunt cromate iar scaunele au profil supersportiv. Nu a fost comunicat un pret exact pentru creatia baietilor de la Unicates, insa acesta este un amanunt deloc interesant pentru amatorii colectiilor fine de epoca.



Sursa: AutoMarket
Autor: Mircea Mester

Vineri, Decembrie 8, 2006, 04:24 PM 

...
     media: 5.00 din 1 vot

Intra o tipa goala intr-un bar si comanda un whisky. Vine barmanul, o priveste de sus pana jos. Tipa il vede si il intreaba:
- Nu ai mai vazut o femeie goala pana acum?!
La care barmanul raspunde:
- Nu e asta problema... Ma intreb de unde o sa scoti bani pentru bautura...

Postasul era in ultima zi de serviciu, dupa 35 de ani de adus posta in acelasi cartier. La prima casa a fost intampinat de membrii intreagii familii, care l-au felicitat si i-au daruit un cadou. La a doua casa a fel. La a treia la fel. Si asa mai departe... La ultima casa i-a deschis o femeie superba goala pusca. L-a dus in dormitor, unde i-a oferit cea mai tare partida de sex. S-au dus in bucatarie, unde ea ii pregatise un mic dejun imens. In timp ce manca, el observa o bancnota o bancnota de un dolar pusa pe masa.
- Pentru ce-i dolarul ?
- Pai, spuse ea, ieri i-am spus sotului ca azi te pensionezi si ca ar trebui sa facem ceva frumos pentru tine si el a zis:
"Fuck him, give him a dollar". Micul dejun a fost ideea mea...


Patru ‘calculatoristi’ se intalnesc la o bere. Unul incepe sa povesteasca:- Am agatat aseara o tipa beton. Am dus-o acasa. Eu incins, ea incinsa. Ne-am apucat sa ne dezbracam chiar din momentul in care am intrat pe usa. Am ‘pus-o’ in picioare, rezemati de perete... Ne-am cautat o noua pozitie si am asezat-o pe birou, chiar pe tastatura noului meu calculator...Este brusc intrerupt de ceilalti, in cor:
- Aha! Ce calculator ti-ai luat?

Toti elevii scriu cu asiduitate la lucrarea ‘Ce as face daca as fi patron?’. Unul singur sta cu miinile la piept si mediteaza.
- Marinescule, tu nu scrii?
- Astept secretara.

Femeia merge in piata de animale. Vrea sa faca o suprinza sotului.
- Buna ziua, doamna!- Buna ziua, as dori un papagal.
- Din pacate, doar un singur papagal avem. Adevarat ca pina acum a trait la un bordel, dar este foarte dragut.Femeia il cumpara. Acasa il acopera si isi asteapta sotul iubit. Sotul ajunge acasa, intra in camera, sotia ia bucata de cirpa de pe colivie. Papagalul se uita jur imprejur si spune:
- Hm... camera noua, hm... pat nou, hm... pipita noua. Salut, Gheorghe!

Vineri, Decembrie 8, 2006, 03:44 PM 

Putina pauza...
     media: 0.00 din 0 voturi

Un tip in stare de ebrietate , isi duce prietenii de pahar in apartamentul lui, sa-i culce.... Langa pat se afla un gong.
- Ce-i cu gong-ul ala ? intreaba prietenii, clatinindu-se.
- Nu-i gong, e un ceas vorbitor...
- Serioooos ? Un ceas vorbitor ?
- Ca sa va conving, priviti... spune tipul si apucind gongul trase o lovitura puternica in el. Curind, o voce de cealalta parte a peretelui, striga:
- E 3 dimineata, nenorocitule!

Un sot ii scrie sotiei: Draga mea, nu-ti pot trimite salariul luna aceasta, asa ca iti trimit 100 de saruturi. Tu esti iubirea mea! Sotul tau, Allen.
Dupa cateva zile, sotia ii raspunde: Dragul meu, iti multumesc pentru cele 100 de saruturi si iti trimit detaliile cu privire la cheltuieli: 1. Laptarul a fost de acord sa primeasca 2 saruturi pentru lapte pe o luna de zile. 2. Electricianul n-a fost de acord decat dupa 7 saruturi. 3. Proprietarul vine in fiecare zi si cere 2-3 saruturi in loc de chirie. 4. Proprietarul supermarketului nu a acceptat numai saruturi, astfel ca i-am oferit si alte 'articole'... 5. Alte cheltuilei: 40 de saruturi.Nu-ti face griji pentru mine, mi-au mai ramas vreo 5 saruturi si sper sa ma descurc luna aceasta. Sa-mi fac planul de cheltuieli pentru luna viitoare la fel?

Un tip aflat intr-un taxi il bate pe umar pe sofer, ca sa-l intrebe ceva. Soferul striga ca din gura de sarpe, pierde controlul masinii, de-abia reuseste sa evite un autobuz care vine din directia opusa, intra pe trotuar, si in sfarsit opreste cu cativa centrimetri inaintea unei vitrine.! Pentru cateva secunde e liniste totala, apoi soferul urla:
- Sa nu mai faceti asta niciodata! M-ati speriat de moarte!
Pasagerul ramane masca si se scuza cum poate:
- Nu puteam stii ca va speriati asa tare datorita unei atingeri pe umar?
- E si greseala mea, spuse soferul ceva mai linistit. Azi a fost prima mea zi ca sofer de taxi. Ultimii 25 de ani am fost soferul unei masini de pompe funebre.

In curtea taraneasca, una dintre gaini a ouat un ou de jumatate de kilogram.
- Ne spui si noua cum ai reusit? o intreaba celelalte gaini.
- Secret de familie.
- Proiecte pe viitor? -
Voi oua un ou de un kilogram.
Il intreaba si pe cocos cum au reusit.
- Secret de familie.
- Si care-ti sunt proiectele pe viitor?
- Sa pocesc mutra strutului.

O batrana statea amarata pe un balansoar, tinand in brate motanul ei, Gicuta. Deodata apare o zana care-i spune:
- Fiindca ai dus o viata cinstita si ai un suflet bun, iti voi indeplini 3 dorinte!
Sta batrana, se gandeste si ii spune prima:
- Vreau sa fiu foarte bogata!
Zana da cu bata magica, transforma casa in palat si o umple pe baba de bani.
- Acum vreau sa fiu tanara si frumoasa!
O face zana o bunaciune.
-Si ultima dorinta: vreau sa-l transformi pe motanu' Gicuta in cel mai frumos barbat din lume!
Zana ii indeplineste si ultima dorinta si dispare. Cateva minute bunesa si Gicuta se privesc in ochi. Bunesa e tulburata de cat de frumos poate fi Gicuta. Gicuta se ridica, se apropie de ea, se inclina si ii sopteste la ureche:
- Acum iti pare rau ca m-ai castrat, tanti?

Vineri, Decembrie 8, 2006, 03:43 PM 

Casatorie intre doi copaci, in India
     media: 0.00 din 0 voturi

Casatorie intre doi copaci, in India
7 decembrie 2006

Sute de persoane s-au adunat intr-un orasel din India pentru a aduce ofrande unor copaci... proaspat casatoriti, in vederea alungarii spiritelor rele din localitate. Alarmati de mortile accidentale, de crimele si jafurile din zona, localnicii au decis ca arborii - unul incolacit in jurul celuilalt trebuie sa-si uneasca destinele. Prin urmare, peste 250 de persoane s-au adunat la English Bazaar, in statul West Bengal, pentru a participa la ceremonie, in cadrul careia preotii au cantat imnuri si au decorat cei doi copaci - in varsta de 25 de ani - cu haine colorate , esarfe purpurii si ghirlande.
'Spiritele rele au aruncat o vraja neagra asupra localitatii noastre, motiv pentru care am decis sa organizam aceasta ceremonie. Venerarea copacilor aduce pace pe Pamant', a declarat un oficial municipal.



Sursa: Adevarul

Vineri, Decembrie 8, 2006, 03:14 PM 

Bolidul lui Hitler, cel mai scump din istorie
     media: 0.00 din 0 voturi

Bolidul lui Hitler, cel mai scump din istorie
-- Masina de curse a fost creata de inginerul Ferdinand Porsche si ar putea fi vanduta cu peste 12 milioane de dolari



Un autoturism de curse din 1939 care i-a apartinut lui Adolf Hitler ar putea deveni cea mai scumpa masina din lume care a fost vreodata vanduta la licitatie, a declarat Christie's. Casa de licitatii va scoate la vanzare masina in februarie 2007.Autoturismul, una dintre cele cinci ramase in lume din seria "Auto Union D-Types" ar putea ajunge, potrivit lui Rupert Banner de la departamentul vanzari auto al Christie's, la suma de 12 milioane de dolari.In anul 1933, dupa ce a devenit Cancelar al Germaniei, Hitler a cerut unei companii sa construiasca o masina de curse care sa ilustreze puterea tehnologica a Germaniei. Pentru proiect, Adolf a alocat suma de 500.000 de marci.Initial, firma Mercedes-Benz a fost cea care a primit "misiunea", insa Ferdinand Porsche, pe atunci inginer care colabora cu Auto Union, (cunoscuta astazi ca Audi) a obtinut in final contractul de a crea o masina revolutionara.Ulterior, autoturismul a fost modificat in urmatorii ani, astfel incat a devenit in 1939 "Auto Union D-Type"."D-Type" avea un numar de piese si functii considerate extrem de avansate pentru acele vremuri, inclusiv motorul, care era montat in spatele soferului, si suspensii independente pentru cele patru roti. Motorul V12 putea produce 485 de cai putere, ceea ce insemna ca masina putea ajunge la aproape 300 km/h.Din mai multe puncte de vedere, "D-type" oferea un indiciu a ceea ce avea sa devina in viitor masinile de curse, fiind foarte similara autoturismelor de la Formula 1 de astazi. "Este ca un autoturism de curse din zilele noastre, numai ca nu are aceleasi finisari ale caroseriei" a declarat Banner. Evident ca mai lipsesc si masurile actuale de siguranta. Pe atunci, masinile de curse nu aveau nici macar centuri de siguranta , pentru ca se credea ca e mai bine ca in momentul impactului, soferul sa fie aruncat din scaun. Proiectantul "D-Type" s-a gandit totusi, ca o masura de siguranta, sa faca volanul masinii detasabil, astfel incat, in cazul unui impact puternic, soferul sa poata fi scos mai usor dintre fiarele contorsionate.Masinile "D-type" au castigat cateva curse prin Europa. La doua zile dupa ce Germania a invadat Polonia, si in aceeasi zi cand Marea Britanie a declarat razboi Germaniei, masina care va fi vanduta de Christie's a castigat o cursa de Grand Prix in Belgrad. A fost ultima cursa care s-a tinut in Europa, traditia continuandu-se abia dupa terminarea razboiului. "A fost o perioada legendara in cursele de masini" a declarat Banner.Potrivit Christie's, mai multe masini "D-type" s-au pierdut sau au fost distruse dupa cel de- al Doilea Razboi Mondial . Exemplarul care va fi vandut anul viitor la Paris a fost adus din Rusia, unde fusese demontat astfel incat specialistii sa-i poata studia tehnologia.Autoturismul a fost redescoperit in Ucraina, la sfarsitul anilor '80. Desi era demontata, per ansamblu nu avea nici o defectiune. Tot in acea zona s-a mai gasit inca un exemplar, care insa avea piese distruse. Pana acum, cea mai scumpa masina vanduta la licitatii a fost un Bugatti Tip 41 Royale Sports Coupe, din 1931, care s-a vandut cu 11 milioane de dolari. In ceea ce priveste asocierea masinii de curse cu numele lui Hitler, expertul casei de licitatii este de parere ca "oamenii nu doresc sa-si asocieze numele cu cel al lui Hitler, insa masina este deosebit de valoroasa ea insasi, datorita tehnologiei sale". "D-Type" va fi vanduta de Christie's in cadrul unei licitatii de masini antice, denumita "Retromobile". Ferdinand Porsche a mai proiectat o masina pentru Hitler, insa aceasta era destinata unui scop foarte diferit. Autoturismul, inspirat de convenabilul Model T al lui Ford, din Statele Unite, a devenit cunoscut ca Volkswagen Beetle si avea motorul montat in spate, ca masinile de curse Porsche de acum.

Monica BICA - ZIUA

Vineri, Decembrie 8, 2006, 02:47 PM 

Omul de Neanderthal era canibal
     media: 0.00 din 0 voturi

O echipa de cercetatori de la Muzeul National de Stiinte Naturale din Madrid a demonstrat, dupa analizarea unor oase si dinti datand de-acum 43.000 de ani, ca omul de Neanderthal era canibal, potrivit Times Online. Multe din scheletele de neanderthalieni descoperite intr-o pestera din El Sidron, Spania, au urme de taieturi facute ca si cand cineva ar fi curatat carnea de pe os. Oasele lungi ale scheletului provenind de la maini si de la picioare au fost sparte, pentru a putea fi extrasa maduva. De asemenea, unele cranii sunt sparte in asa fel incat cercetatorii presupun ca si creierul era scos si mancat.
Potrivit expertilor, populatiile de neanderthalieni au recurs la canibalism din lipsa hranei, pentru supravietuire. In cazul in care un membru al grupului murea, ceilalti il consumau pentru a-si imbunatati propriile sanse de supravietuire . Situl paleoantropologic de la El Sidron a fost descoperit in 1994 si pana in 2000 au fost scoase la suprafata 8 schelete complete de neanderthalieni, patru de adulti, doua de adolescenti si doua de copii.



Sursa: Romania Libera

Vineri, Decembrie 8, 2006, 02:30 PM 

Rusii au descoperit Paradisul
     media: 0.00 din 0 voturi


Doctorul in filosofie Valery Dyemin, cercetator rus al zonei arctice, sustine ca Hiperborea ('dincolo de Boreu, vantul de nord'), un taram mitic despre care grecii credeau ca este situata dincolo de Scitia, exista cu adevarat. Si legendarul cercetator francez Jean Sylvin Baiae a incercat, acum cateva secole, sa demonstreze existenta Hiperboreei, relateaza presa rusa.De-a lungul anilor, mai multi oameni de stiinta au incercat sa descopere unde se afla acest taram magic, printre ei numarandu-se nu numai geografi si istorici, ci si lingvisti. Rectorul Universitatii Boston, William Warren, a scris in secolul al-XIX-lea o carte intituala 'Paradisul descoperit la Polul Nord'. In total exista 11 editii ale acestei carti. In documentarea sa, Warren a analizat un mare numar de povestiri populare si legende care au legatura cu Paradisul pe Pamant. El este de parere ca toate povestile pe care le-a auzit au un sambure de adevar si ca toate vorbesc, vag, despre un taram perfect situat undeva in regiunea arctica.Doctorul in filosofie Valery Dyemin este de parere ca acest tinut misterios ar trebui cautat in regiunile arctice si in Eurasia, in insule si arhipelagurile Oceanelor arctice, pe malul si in strafundurile lacurilor, marilor sau raurilor, dupa urme ale civilizatiilor de acolo.Este interesant de observat ca Rusia are cele mai multe locatii si artefacte care ar putea avea o relevanta pentru Hiperborea. Unele dintre acestea au atras atentia deja specialistilor; iar altele asteapta sa fie descoperite.In prezent, au loc explorari stiintifice in Peninsula Kola, insula Vaigach, in Karelia, Muntii Urali, Vestul Siberiei, Khakasia, Iacutia, si alte cateva regiuni. Exista prospectii si in tinutul Taimir si Yamal.Termenul geografic de 'platforma hiperboreana' este un termen tehnic, iar cercetatorii studiaza dinamica platformei pentru a descoperi eventualitatea motivelor pentru care aceasta s-ar fi scufundat in ocean.Intr-una din hartile cartografului Gerardus Mercator , din secolul al XVI-lea, este reprezentat un continent imens in vecinatatea Polului Nord. Continentul respectiv este compus din mai multe insule divizate de rauri adanci. In centrul uscatului sta un munte (potrivit legendelor, stramosii indo-europenilor traiau in apropierea Muntelui Meru). Intrebarea este cum a aparut acest taram pe harta, pentru ca in Evul Mediu nu existau informatii despre regiunile arctice.
Se pare ca Mercator a utilizat o harta antica, mentionata de altfel si intr-o scrisoare de-a sa din anul 1580. Acea harta care l-a inspirat pe cercetator reprezenta un continent fara gheata situat exact in centrul Oceanului Arctic.Avand in vedere ca existau astfel de harti antice, au existat exploratori care au incercat sa ajunga acolo.Si imparateasa Rusiei, Catherina a II-a a primit cateva informatii de la Masonii Liberi in ceea ce priveste anticul taram mitic. Astfel, imparateasa a organizat doua expeditii cu ajutorul lui Mihail Lomonosov. Mai mult decat atat, ea a semnat un decret secret la data de 4 mai 1746. Documentele oficiale indicau ca expeditia condusa de amiralul Vasily Chichagov era menita sa studieze zona Spitsbergen, in cautarea de noi locuri de pescuit.In orice caz, evenimentul este mentionat si in memoriile fiului lui Chichagov, care se refera la 'o expeditie menita sa studieze Polul Nord'.Amiralul a primit atunci de la imparateasa un plic pe care trebuia sa-l deschida numai dupa ce ajungea cu vasul in larg. Potrivit instructiunilor, vasul trebuia sa se indrepte catre Pol. Aceste insctructiuni au fost vazute intamplator si de catre Lomonosov. Din nefericire, expeditia nu a putut fi finalizata, pentru ca vasul nu a putut penetra gheata si s-a intors. De ce era imparateasa Catherina II atat de interesata de Hiperborea? Se pare ca aceasta, ca si alti regi si regine, era incantata de ideea descoperirii elixirului tineretii vesnice, despre care legendele spuneau ca ar fi fost inventat de catre hiperboreeni.Atat Plinius, cat si Herodot, ca si Virgil si Cicero relatau ca oamenii din Hiperborea traiau o mie de ani si ca erau foarte fericiti, ceea ce a fost suficient ca imparateasa sa-si doreasca sa-i gaseasca. Pindar, un alt mare ganditor, afirma ca 'nimeni, nici pe pamant nici pe mare nu putea descoperi calea minunata care duce catre jocurile hiperboreenilor'. Ei erau o semintie sfanta, scutita de boli si batranete, caci tot Pindar afirma despre acestia ca 'pot sa traiasca o mie de ani, ei nu cunosc nici munca nici luptele si isi petrec vremea dansand din lira si flaut'. Mircea Eliade spunea ca este vorba despre un loc paradisiac comparabil cu insulele fericitilor unde se duceau sufletele eroilor.



Sursa: Ziua
Autor: Monica Bica

Vineri, Decembrie 8, 2006, 02:19 PM 

SOCANT
     media: 4.00 din 1 vot

Extraterestrii vor teren de ambasada in Romania
8 decembrie 2006

Pentru ca aterizarea OZN-urilor in Romania sa nu provoace scandaluri diplomatice, civilizatia extraterestra a elohimilor vrea teren pentru ambasada. Anuntul a fost facut ieri, intr-o conferinta de presa , de un anume Toma Marinescu si va fi urmat de o cerere oficiala catre Presedintie si Guvern, pe 13 decembrie. Ideea nu este noua: din '91 se tot incearca deschiderea unei ambasade in Israel, dar s-a incercat si in alte tari.Toma Marinescu este unul dintre cei doi romani adepti ai Miscarii Raeliene - autodeclarata 'cea mai mare organizatie ateista non-profit din lume, care realizeaza modul in care a fost creata viata pe Terra'.Iar, in varianta miscarii, viata pe Terra a fost creata de extraterestrii de pe planeta Elohim, care au sintetizat ADN-ul. Secondat de un ghid raelian 'de gradul 4', Marinescu a facut ieri o scurta prezentare a planetei Elohim. Are o populatie de sapte miliarde, condusa de 700 de genii. Democratia este ceva mai restransa decat la noi, in sensul ca nu poti vota decat daca depasesti cu 10 la suta media de inteligenta de pe planeta si nu poti fi ales decat daca esti mai destept cu 50 la suta. Nu sunt verzi; sunt doar ceva mai mici (un metru 40).
Se hranesc ca omu', asculta muzica, zboara cu OZN-urile (din cele obisnuite, care se vad si pe aici). Micutii bantuie si pe Terra, doar ca sunt invizibili si nu le vedem decat farfuriile zburatoare. Sunt pasnici si ne pot face mult bine: sa ne scuteasca de munca (aduc roboti), sa transforme o celula umana intr-un individ de 18 ani in numai doua minute, cu tot cu memoria donatorului.Aproape 40.000 de oameni din 86 de tari cred in chestia cu elohimii. Ei fac parte din asa-zisa 'biserica raeliana', care se distinge intre miile de secte de pe Terra prin recunoasterea ca legitime atat a libertinajului sexual, cat si a clonarii umane. Infiintata in 1973 de un fost jurnalist sportiv si chitarist francez ce si-a luat supranumele de 'Rael', gruparea a intrat in atentia media internationale in decembrie 2002, cand a pretins ca a reusit clonarea primului om. Extraterestrii s-ar numi Elohim (conceptul ebraic ce desemneaza divinitatea) si ar fi trimis de-a lungul istoriei mai multi profeti, intre care Buddha, Moise, Iisus sau Mohamed, ale caror scrieri ar fi fost 'pervertite' de oameni.



Sursa: Gandul
Autor: A.C.M.

Vineri, Decembrie 8, 2006, 01:56 PM 

Gândul vindecă
     media: 0.00 din 0 voturi

Gândul vindecă
sursa:
http://aim.active.ws
Gândirea schimbă lupta trupului cu bolile de Ronald Kotulak (sursa: Chicago Tribune) Medicina occidentală disocia, în Evul Mediu, mintea de trup, când exista o diferenţă de opinii între matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes, care susţinea că lumea materială reprezintă baza a tot ce ne înconjoară, şi Biserica Catolică care insista asupra puterii morale ca fiind creaţia sufletului. Dar, Descartes ale carui scrieri au fost introduse în Anexa Cărţilor Interzise ale Bisericii în anul 1667, considera că cele două interacţionează în creier. Folosindu-se de o capacitate analitică extraordinară, Descartes a ajuns la concluzia că "mintea este într-un mod atât de intim dependentă de condiţiile şi relaţiile dintre părţile corpului uman, încât orice om care va reuşi să stăpânească aceste elemente va revoluţiona medicina". Deşi a fost nevoie de câteva secole, doctorii şi psihologii au descoperit recent că mintea poate îmbunătăţi procesul de vindecare a corpului, într-un mod în care medicina tradiţională nu va putea niciodată. Spre deosebire de noţiunile din trecut cu referire la conexiunea dintre minte şi trup, care se bazau în mare parte pe poveşti de ficţiune, oamenii de ştiinţă pot astăzi confirma ceea ce numai Descartes a putut cu câteva secole în urmă: gândurile noastre sunt capabile de a produce schimbări radicale de ordin chimic şi fizic ce ne afectează în mod direct sănătatea.
Psihologii sănătăţii
Spitalele din ziua de azi angajează şi promovează psihologi pentru a găsi metode noi de a trata pacienţii cu boli comune gen cancer, probleme cardiace şi probleme intestinale. Astfel, doctorii au ajuns la o concluzie pe care mulţi o neagă sau refuză să o admită: gândurile unui pacient pot afecta procesul de vindecare, iar efectul placebo nu este un exerciţiu de bine dispunere, ci o reacţie biologică a creierului faţă de boli. "De-a lungul ultimelor decenii, dovezile empirice ale reacţiei organismului la efectul placebo s-au adunat, iar oamenii din ziua de azi sunt mult mai dispuşi să îmbrăţişeze această metodă de vindecare" spune Kim Lebowitz, primul psiholog angajat cu normă întreagă la un spital specializat pe boli de inimă (Northwestern Memorial, Chicago). "Psihologii sănătăţii" nu sunt ca psihiatrii care încearcă să găsească originea problemelor emoţionale în copilărie.
Medicina complementară care o practică ei se bazează pe studii care ne arată că: stresul, anxietatea şi depresiile, pentru care 60% din pacienţi merg la medici, pot dăuna corpului în egală măsură cu microbii, dietele, lipsa exerciţiului sau obezitatea. Un rezervor intact de vindecare Patricia Mumby, profesor asistent în departamentul de neuroştiinţe complementare la centrul medical Loyola University, face parte din noua generaţie de psihologi ai sănătăţii. După ce a fost asistentă pentru o perioadă lungă de timp, a devenit sceptică iî privinţa metodelor medicinii alopate şi s-a hotărât să studieze psihologia. Ea considera că mintea noastră este un rezervor nefolosit de vindecare. "Pacienţii îşi dau seama de legatura dintre minte şi trup şi îşi doresc să aibă mai mult control asupra sănătăţii lor. Deasemenea, centrele de asistenţă medicală acceptă această metodă neconvenţională de vindecare..." Puterea vindicativă a metodelor şi exerciţiilor folosite de psihologii sănătăţii – tehnici de relaxare, autohipnoză, acupunctură - se bazează pe două descoperiri revoluţionare ale cercetătorilor în legătură cu modul de funcţionare al creierului. Prima susţine că o reţea vastă de nervi împânzesc corpul în foarte multe modalităţi având drept rădăcini terminaţiile nervoase din creier. Cea de-a doua afirmă faptul că creierul transmite în mod constant valuri de hormoni pentru a regla sistemul digestiv şi imunitar, valuri care apoi răspund mesajului chimic din exterior. Câmpul de cercetare, care poartă numele de psihoneuroimunologie, studiază modul în care factorii de stres şi emoţiile negative pe care le generează se transmit drept deficienţe de ordin fizic.
Creierul, spre exemplu, comunică cu sistemul imunitar , iar stresul poate genera hormoni gen cortizon şi adrenalina, crescând astfel riscul unei posibile boli şi întârziind procesul de vindecare. Râsul şi jogging-ul pe de altă parte, pot stimula eliminarea unor hormoni care reduc inflamaţiile şi combat integrarea microbilor în corp, ceea ce ar putea oferi o protecţie mai avansată împotriva apariţiei cancerului. Descartes ştia faptul că creierul putea fi cu uşurinţă păcălit şi că entuziasmul unui om atunci când confundă o bucată de sticlă cu un diamant este echivalent cu entuziasmul unei noi descoperiri. Noile cercetări au arătat că în creier au loc reacţii chimice care susţin aceste emoţii. Deasemenea, s-a dovedit ştiinţific faptul că creierul persoanelor care sunt internate clinic şi care iau ceea ce ei cred ca sunt droguri tari, dar care de fapt sunt pilule de zăhar sau placebo, produc aproape aceleaşi modificări neurochimice. Într-un studiu, în care starea bolnavilor de Parkinson se îmbunătăţea considerabil în urma utilizării unor medicamente "false", imaginile au arătat că creierul lor producea aceeaşi cantitate de acetilcolină ca şi creierul pacienţilor care luau medicamentele adevărate. Efectele placebo îmbunătăţesc capacitatea de vindecare a organismului în 30-60% din cazuri spre deosebire de medicamente, care adeseori nu fac nicio diferenţă. Dar, asemenea medicamentelor, efectele placebo pot avea efecte adverse. Emoţiile negative prelungesc bolile.
De abia în secolul 21 am găsit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca în urmă cu 2000 de ani: "Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării." Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne explică ce voia Seneca să spună de fapt: "Prin chirurgie putem vindeca problemele de inimă, şi cam atât" spune el. "Pacienţii ar putea în continuare suferi de depresie şi stres care le-ar face mai mult rău la inimă decât o boală". "În urmă cu 20 de ani, dacă îi sugerai cuiva să se ducă la o clinică de psihologie, acela s-ar fi opus cu siguranţă" spune McCarthy. "Astăzi însă este mult mai îmbrăţişată această metodă.
Oamenii realizează că depresia este o parte a bolii". Dolores Rogalski, o femeie în varstă de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a trecut printr-o operaţie de transplant de cord pentru că avea probleme grave de stres; după 4 luni în care a trecut printr-un divorţ, o operaţie la plămâni, internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat şi a mamei sale vitrege. Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe şedinţe terapeutice cu dr. Lebowitz, directorul de medicină complementară, pentru a se vindeca de stres. "Oamenii încearcă să prezică sau să controleze mediul în care trăiesc", spune Lebowitz, "dar când problemele se adună, rezultă anxietatea: ei tind să se concentreze la toate lucrurile care nu sunt aşa cum erau plănuite". Înainte de transplant, Lebowitz a învăţat-o pe Rogalski exerciţii de relaxare a corpului şi a minţii. A inceput cu respiraţii lente şi adânci şi a continuat apoi cu relaxarea fiecărui muşchi din corp. Faptul că a învăţat aceste exerciţii a ajutat-o să îşi concentreze gândurile asupra unor elemente care o făceau să se simtă în siguranţă şi capabilă de vindecare. "Nu mai sunt deloc ceea ce eram înainte" spune Rogalski. "Mi-am acceptat divorţul. Am acceptat toate lucrurile din viaţa mea faţă de care nu puteam face nimic. Mi-am aranjat lucrurile în funcţie de importanţa lor şi am privit problemele din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie..."
Stresul cronic
Când oamenii de ştiinţă vorbesc despre stres, ei se referă la stresul cronic care durează cel puţin 2 săptămâni, nu la numeroasele varietăţi de depresie sau frustrare pe care le experimentează oricine zi de zi. Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul că acest tip de stres poate modifica configuraţia nervoasă a creierului în mod dăunător. Cercetările sale arată că hormonii eliminaţi de stres pot activa un răspuns dăunător care se întoarce la creier şi îl afectează în zonele care coordonează presiunea sângelui, ritmul cardiac, activitatea intestinală, memoria, frica şi anxietatea.
"Se pare că circuitele în partea cognitivă a creierului sunt foarte sensibile la stres, şi de abia am început să ne dăm seama de consecinţele grave pe care acest lucru l-ar putea avea la o persoană" spune McEwen. Caracteristica principală a stresului cronic şi a depresiei se numeşte "sindromul bolii". "Te simţi ca şi cum ai avea gripă sau ai fi răcit" spune McEwan. "Te simţi total lipsit de energie, vezi lucrurile în ceaţă şi nu îţi dai seama de ce se întâmplă în jurul tău. Te simţi bolnav din punct de vedere fizic şi de fapt nu eşti. Toate acestea se datorează hormonilor eliminaţi de creier care trimit un răspuns dăunător organismului". "Inima şi celelalte organe sunt practic coordonate în totalitate de sistemul nervos central" spune Dr. Michael Jones, director al secţiei de boli gastrointestinale şi neurologice ale spitalului Northwestern Memorial. Ruptura s-a produs, spune el, încă din epoca iluminismului din secolul 18, când oamenii de ştiinţă au decis să studieze anatomia corpului uman iar Descartes a fost unul dintre promotorii acestui curent. "Asta s-a întâmplat deasemenea şi în perioada Inchiziţiei" , spune Jones, şi Biserica Catolică a subliniat: "Rene, este o idee magnifică dar vreau să ţii minte faptul că mintea şi sufletul apartin lui Dumnezeu şi Bisericii Catolice."
Puterea de vindecare a creierului
Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficientă: dacă te simţi bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare naturală şi potenţiala putere distructivă a creierului, spune Jones. Efectul gândului asupra corpului a fost întotdeauna vizibil în diferite ipostaze: O situaţie stresantă produce o senzaţie de fluturi în stomac, acesta fiind unul din organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o savurezi nu va fi la fel de bine digerată dacă este întreruptă de un telefon de la FISC care te anunţă că îţi vor fi majorate taxele pe care trebuie să le plăteşti. Nu contează motivul stresului. Ceea ce contează este că trebuie să opreşti acest stres. "Spitalul nostru deţine ultimele versiuni de medicamente împotriva bolilor neurologice şi analgezice viscerale", spune Jones. "Deţinem toată aparatura necesară, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci când stresul cronic s-a instalat". Dar în momentul în care vorbeşti cu oamenii şi te implici în viaţa lor privată şi îi înveţi să privească problema în ansamblu, deja ei se simt mai bine.

Vineri, Decembrie 8, 2006, 12:31 PM 

5 lucruri pe care femeile nu ar trebui sa le pomeneasca niciodata barbatilor
     media: 0.00 din 0 voturi

Aceste sunt 5 lucruri pe care femeile n-ar trebui niciodata, dar absolut niciodata, sa le pomeneasca in fata barbatilor.
Cele 5 intrebari sunt:
1 - "La ce te gandesti?"2 - "Ma iubesti?"3 - "Sunt grasa?"4 - "Crezi ca e mai frumoasa decat mine?"5 - "Ce ai face daca as muri?"
Ceea ce face aceste intrebari atat de nocive, este ca fiecare va fi insotita de o cearta mare si/sau divort daca barbatul nu raspunde corect, adica nu minte.Spre exemplu:
1 - "La ce te gandesti?" bineinteles, raspunsul corect la aceasta intrebare este, "Imi pare rau daca am fost ganditor, draga. Ma gandeam doar ce femeie blanda, buna, iubitoare, atenta, frumoasa esti si ce barbat norocos sunt ca te-am intalnit." Bineinteles, acest raspuns nu aduce deloc cu ceea ce gandea barbatul cu adevarat in acel moment, cel mai probabil la unul din aceste 5 lucruri:
a - Fotbal.b - Baseball.c - Cat de grasa esti.d - Cu cat mai frumoasa este ea decat tine.e - Cum sa cheltuiasca banii din asigurare daca tu vei muri.
Cel mai bun raspuns la aceasta intrebare stupida l-a dat Al Bundy, din Familia Bundy, care a fost intrebat de sotia lui, Peg. "Daca as fi vrut sa stii," a spus Al, "as fi vorbit in loc sa gandesc."
Celelalte intrebari au de asemenea doar un raspuns corect si multe (mult mai multe) raspunsuri gresite:
2 - "Ma iubesti?" Raspunsul corect la aceasta intrebare este, "Da." Pentru aceia care simt nevoia sa dezvolte, pot raspunde, "Da, draga." Raspunsurile gresite includ:
a - Cred ca da.b - Te-ai simti mai bine daca ti-as spune ca da.c - Depinde ce intelegi prin "dragoste".d - Conteaza?e - Cine, eu?
3 - "Sunt grasa?" Raspunsul barbatilor corect la aceasta intrebare este sa spui increzator, "Nu, bineinteles ca nu" si sa parasesti incaperea imediat. Raspunsurile gresite includ:
a - Nu as zice grasa, dar nici slaba nu as zice.b - Fata de ce?c - Un pic de grasime arata bine.d - Se poate si mai grasa.e - Ai putea repeta intrebarea? Ma gandeam la asigurarea ta.
4 - "Crezi ca e mai frumoasa decat mine?" In intrebare "ea" poate fi o fosta prietena, o trecatoare la care te uitai atat de fix, incat era cat p'aci sa produci un accident de circulatie sau o actrita dintr-un film pe care abia l-ati vazut. In orice caz, raspunsul corect este, "Nu, tu esti mult mai frumoasa." Raspunsurile gresite includ:
a - Nu mai frumoasa, dor frumoasa in alt fel.b - Nu stiu cum ai putea sa compari asa ceva.c - Da, dar sunt sigur ca tu ai o personalitate mai buna.d - Numai in sensul ca ea e mai tanara si mai slaba.e - Ai putea repeta intrebarea? Ma gandeam la asigurarea ta.
5 - "Ce ai face daca as muri?" Raspuns corect: "Draga mea iubita, daca s-ar intampla asa ceva, viata nu ar mai avea sens pentru mine si neaparat ma voi arunca in fata primului camion pe care l-as intalni." Aceasta este cea mai stupida intrebare din toate, dupa cum este ilustrat in urmatoare gluma stupida (pe care jumatate din vizitatori o stiu deja):
"Draga," a spus nevasta. "Ce ai face daca as muri?""Ei, draga, as fi foarte nefericit," a spus sotul."De ce intrebi asa ceva?""Te voi recasatori?" a insistat nevasta. "Nu, bineinteles ca nu, draga" a spus sotul. "Nu-ti place sa fii casatorit?" a spus nevasta. "Bineinteles ca-mi place, draga" a spus el."Atunci, nu te vei recasatori?""Bine," a spus sotul, "ma voi recasatori.""Da?" a spus nevasta, aratand un pic ranita."Da" a spus sotul."Vei dormi cu ea in patul nostru?" a spus nevasta dupa o lunga pauza."Ei bine, da, cred ca da." a raspuns sotul."Inteleg," a spus nevasta indignata. "Si o vei lasa sa-mi poarte hainele?""Cred ca da, daca ar vrea" a spus sotul."Intr-adevar," a spus nevasta cu raceala. "Si vei inlocui fotografiile cu mine cu fotografii cu ea?""Da. Cred ca ar fi un lucru corect.""Chiar asa?" a spus nevasta batand din picior. "Si cred ca o vei lasa si sa joace cu crosele mele de golf.""Bineinteles ca nu, draga," a spus sotul. "Ea este stangace."

Vineri, Decembrie 8, 2006, 12:11 PM 

Rugaciunea celor stresati
     media: 0.00 din 0 voturi

Doamne, da-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si curajul de le schimba pe acelea pe care nu le accept.

Da-mi intelepciunea de a ascunde bine cadavrele celor pe care i-am omorit azi fiindca m-au scos foarte tare din sarite.

Ajuta-ma sa fiu atent la bataturile picioarelor pe care calc azi, fiindca ar putea fi legate de fundurile pe care trebuie sa le pup miine.

Ajuta-ma sa dau 100% din ce-i mai bun in mine la serviciu dupa cum urmeaza:luni 12%, marti 23%, miercuri 40%, joi 20% si vineri 5%.

Si, Doamne, cind am o zi cu adevarat proasta la serviciu si cei din jur ma enerveaza ingrozitor, te rog, ajuta-ma sa-mi amintesc ca, pentru a ma incrunta, trebuie sa folosesc 42 de muschi, pe cind, ca sa pot ridica degetul mijlociu de la mina folosesc numai 4.


AMIN!

Vineri, Decembrie 8, 2006, 09:58 AM 

Scurte
     media: 0.00 din 0 voturi

-Ce trebuie sa-i faci unui hipopotam cu diaree?
-Loc!
ce e verde, are 100 de oua si canta?
corul armatei.
--Ce face un licurici care ia Viagra?
--Se face neon.
-Ce e mic negru si bate la usa?
-Viitorul.
Intrebare filosofica a romanului: Oare exista viata inainte de moarte?
- De ce a murit melcul?
- S-a uitat in priza.
Cum a cazut guvernul Somaliei???
Au taiat copacul.
de ce poarta americanii bretele verzi?
Ca sa nu le cada pantalonii!

Joi, Decembrie 7, 2006, 07:49 PM 

Radio Erevan
     media: 0.00 din 0 voturi

Intrebare la Radio Erevan:- Se poate face dragoste cu fereastra deschisa?Raspuns:- Da, dar e de preferat cu o femeie...

Adrian Nastase intreaba Radio Erevan: Un barbat poate sa aiba mai mult de 2 oua?Raspuns: In mod normal nu, dar daca totusi te apleci in fata si numeri exact 4 atunci sa stii ca Opozitia a venit puternic din urma.


Intrebare la Radio Erevan:- La noi la serviciu a fost un coleg dat afara pentru ca intirziaintotdeauna. Motivul: sabota productia. Un altul a fost dat afara pentru ca venea intotdeauna mai devreme. Motivul: spionaj economic. Ceea ce nu inteleg este de ce e dat acum afara Igor, care vine intotdeauna atit de punctual la lucru?- El are probabil un ceas elvetian.

La Radio Erevan, un batranel intreaba:- Ce pot sa-i dau unei fete tinere si frumoase, ca sa pot s-o imbratisez?Radio Erevan raspunde:- Cloroform!

La Radio Erevan, un ascultator intreaba:- Cum se numeste femeia care stie intotdeauna unde-i este sotul?Radio Erevan raspunde:- Vaduva.

La Radio Erevan, un ascultator intreaba:- De ce Adam si Eva au trait peste 800 de ani, iar astazi omul nu traieste mai mult de 100 de ani ?Radio Erevan raspunde:- Deoarece, intre timp, medicina a progresat foarte mult

La Radio Erevan, un tanar ascultator intreaba:- Azi ma insor. Puteti sa-mi dati un sfat?Radio Erevan raspunde:- Deja este prea tarziu...

La Radio Erevan, un ascultator intreaba:- La ce varsta barbatul este considerat major si poate sa faca ce vrea?Radio Erevan raspunde:- Nu stim ce sa va raspundem. Nimeni nu a apucat aceasta varsta!

Intrebare la Radio Erevan:- Se poate opri un tren cu ajutorul unui cur?- Da! Cu condiţia să fie roşu!

- O femeie din Kamceatka ne întreabă dacă poate rămîne însărcinată dacă bate vîntul. Da, dacă vîntul bate dinspre cazarmă.

Întrebare la Radio Erevan: Se poate lua SIDA de la un capac de WC?Răspuns: Da, doar dacă cel de dinainte nu s-a ridicat.

Întrebare la Radio Erevan pe vremea lui Ceauşescu:- Se poate muri de cancer în gît?- În principiu da, da' n-are…

Radio Erevan este întrebat:- Credeti că iaurtul este un remediu împotriva impotenţei?- În principiu da, dar numai în combinaţie cu ipsosul.

Întrebare la Radio Erevan:- Este adevărat că submarinele sovietice deţin recordul mondial la scufundare?- În principiu da. Din 1957 s-au scufundat 30 dintre submarinele noastre.

Întrebare la Radio Erevan:- Zebrele sînt negre cu dungi albe sau albe cu dungi negre?- Da.

La Radio Erevan se întreabă: - Se poate face dragoste pe tavan?- Da. Cu condiţia să nu vă cadă plapuma.

Joi, Decembrie 7, 2006, 07:15 PM 

Bancuri
     media: 0.00 din 0 voturi

Bula si cu tatal lui se duc in padure sa taie lemne.
- Pa, tata! - spune Bula la un moment dat.
- Ce este, Bula? Pleci undeva?
- Eu nu, tata, dar un copac a inceput sa cada spre tine...


Un tip cade de la etajul 7. Dupa vreo 5 minute îi cade si parul: vjjjupp!Folosise o lotiune care întîrzia caderea parului !


Merg prin zapada un eschimos si un geolog. La un moment dat, apare un urs Polar. Repede, eschimosul se apuca sa-si puna schiurile. Geologul ii spune: - Oricum nu vei reusi sa alergi mai repede decat ursul! La care eschimosul raspunde: - Important este sa alerg mai repede decat tine!


- Asculta, Gogule, ce e mai preferabil: sa ai Parkinson sau Alzheimer? - Parkinson. E mai bine sa versi juma' de pahar decat sa uiti unde pui sticla!


Entuziasmata de realizarile uimitoare ale tehnologiei digitale în arta fotografica , o femeie vine la un laborator foto cu o poza a sotului ei decedat, cerând sa fie scoasa din poza palaria de pe capul barbatului. Fotograful o întreaba: - Spre ce parte a capului îsi pieptana parul? - Nu-mi mai amintesc exact, dar o sa vedeti când o sa-i scoateti palaria...


Cica era o data un concurs de prins melci. Locul I - un batran de 88 de ani - a prins 2 melci Locul II - un batran de 89 de ani - a prins un melc Locul III - un batran de 90 de ani - nu a prins nici un melc dar s-a strofocat foarte mult. Dupa festivitatea de premiere se iau interviurile si se ajunge si la cel de pe locul III: - Cum se face ca nu ati reusit sa prindeti nici un melc? - Apai, fata mosului, eu pana ma apleeecc ..., pana intind manaaaa ..., melcul ... tusti !!!


Un englez sosit in Romania il zareste pe badea Gheorghe cosindu-si iarba si vrea sa intre in vorba cu el :-Baddde cousesti? intreba englezul intr-o romana cam stricata.Badea Gheorghe se uita la el si isi vede in continuare de treaba lui.Englezul mai face o incercare:-Badde cousesti?Badea Gheorghe iar nu-l baga in seama.Disperat englezul intreaba iar:-BADDE COUSESTI ????Badea Gheorghe se uita sictirit la englez si-i raspunde:-You have an obsesion, pal!


Badea Gheorghe in tren, in acelasi compartiment cu doi tineri foarte pisicosi.Fata: Dragul meu, dar ce ma doare gitutul.Baiatul: Pot sa te pup, draga mea?O pupa.Baiatul: Te mai doare, draga mea?Fata: Nu, puisor, multumesc.La Cluj, fata: Dragul meu, ce ma doare capsorul.Baiatul: Pot sa te pup draga mea?O pupa.Baiatul: Te mai doare, draga mea?Fata: Nu ma mai doare, puisor.La Brasov, badea Gheorghe, dupa ce-si aduna ideile il intreaba pe baiat: Auzi domnule, da' la hemoroizi nu te pricepi?


Ce sa faci intr-un lift?1) cand e doar o persoana in lift, bate-i pe umar si dupa aceea spune ca nu ai fost tu.2) apasa pe butoane si pretinde ca ti-au dat socuri. Zambeste si continua.3) intreaba daca poti sa apesi butoanele pentru alti oameni, dar apasa gresit.4) tine usile deschise si spune ca astepti un prieten.Dupa un timp lasa-le sa se inchida si spune :”Salut Andrei, ce-ai mai facut?”5) lasa sa iti cada un pix si asteapta ca cineva sa se aplece sa-l ia, dupa care tipa : “hei, este al meu!”6) muta-ti biroul inauntru si cand intra cineva intreaba-l daca are programare.8) cand se inchid usile anunta catre ceilalati :”E in ordine.Nu va panicati, se deschid din nou!”9) spune oamenilor ca le poti vedea aura.10) striga:” Imbratisare de grup.” Dupa care imbratiseaza-i.11) ofteaza dureros in timp ce te dai cu capul de perete si striga :” Taceti din gura toti, doar taceti!”12) deschide usor servieta si in timp ce te uiti inauntru intreaba: “Ai destul aer ?”


Ce face un liliac intr-un cuptor cu microunde ?- asculta muzica


Toti barbatii sunt nebuni?Nu.Unii raman burlaci

Joi, Decembrie 7, 2006, 04:53 PM 

Experimente în timp
     media: 0.00 din 0 voturi

sursa http://aim.active.ws

de Ionuţ Mihai (AIM)

Timpul a fost unul dintre obiectele de cercetare ştiinţifică cel mai puţin studiat. În 1995, oameni de ştiinţă americani şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire senzaţională. Fizicianul american Mariann McLein le-a spus cercetătorilor ca în apropierea polului sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsuratorile citite pe aparate: cronometrul balonului arăta data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare. Dar de fiecare dată ceasul arăta data cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit "poartă temporală" şi a fost raportat la Casa Alba. Astăzi s-a demarat o investigare a acestui fenomen straniu. Se presupune că acel vârtej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI se luptă pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu există încă nici-o recunoaştere oficială a autorităţilor federale americane. Faimosul om de ştiinţă rus Nikolai Kozârev a condus un experiment pentru a demonstra posibilitatea călătoriei în timp. El a afirmat chiar că "timpul poate să producă energie". Un fizician american a ajuns la concluzia că timpul a existat înainte de a exista lumea, aşa cum o cunoaştem noi. Ghenadi Belimov, cercetător rus al fenomenelor inexplicabile, filozof şi autor a numeroase cărţi, a publicat un articol cu titlul "Maşina timpului: viteza întâia" în magazinul "Pe culmea imposibilului". El a descris experimente unice realizate de un grup de entuziaşti condus de Vadim Cernobrov, omul care a început construirea de maşini ale timpului încă din 1987. Astăzi acest grup de entuziaşti pot să grăbească sau să încetinească curgerea timpului folosind aceste dispozitive. În august 2001, într-o pădure izolată din regiunea rusa Volgograd s-a construit un nou model de maşină a timpului menită să fie folosită de om. Deşi folosea doar acumulatoare de autoturism şi functiona la capacitate redusă, maşina a reuşit să modifice timpul cu 3%; măsurătorile s-au realizat cu oscilatoare cu cristale simetrice. La început, cercetătorii petreceau 5, 10 şi apoi 20 de minute în maşina timpului. Timpul maxim a fost de o jumătate de oră. Cernobrov spune că oamenii se simţeau ca şi când intrau într-o nouă lume; ei simţeau viaţa de aici dar şi pe cea de "acolo" în acelaşi timp ca şi când se deschisese o uşă misterioasă. "Nu pot să explic aceste senzaţii neobişnuite pe care le-am simţit în astfel de momente", spune Cernobrov. Evident, nici televiziunile şi nici radioul nu au făcut publice aceste experimente. Şi totuşi, încă de pe vremea lui Stalin se desfăşurau experimente cu timpul în cadrul unui institut de cercetari a lumilor paralele. Rezultatele experimentelor conduse atunci de academicienii Kurceatov şi Ioffe se pot găsi astăzi în arhive. În 1952, şeful poliţiei secrete ruse, Beria, a declanşat o anchetă împotriva cercetătorilor care participau la experimente care a avut ca rezultat executarea a 18 profesori şi trimiterea în lagăre a altor 59 de cercetători. Institutul şi-a reluat activitatea mai târziu, sub Hrusciov. O nouă tragedie a avut loc în 1961 când un întreg stand de experimentare a dispărut cu tot cu cei 8 cercetători care activau în clădire. Clădirile apropiate de acesta au fost distruse, devenind ruine. Partidul Comunist a decis suspendarea cercetărilor pâna la noi ordine.
Information Media.Programul a fost re-activat în 1987, însă pe 30 august 1989 a fost lovit de o nouă tragedie: o extrem de puternică explozie a distrus stabilimentul institutului din insulele Anjou. Explozia a distrus modulul experimental de 780 de tone, dar şi întreg arhipelagul de insule pe o suprafaţă de 2 km pătraţi. Se spune că modulul experimental în care se aflau 3 cercetători s-ar fi ciocnit cu un asteroid în lumea paralelă. Ultima însemnare din jurnalul experimentului, aflat în arhiva institutului, spune: "Suntem pe moarte dar continuăm experimentul. Aici este foarte întuneric; vedem cum obiectele devin duble , mâinile şi picioarele noastre sunt transparente, ne vedem venele şi oasele prin piele. Rezerva de oxigen ajunge pentru 43 de ore dar sistemul de menţinere a vieţii este puternic distrus. Transmiteţi cele mai bune urări familiilor şi prietenilor noştri!". Apoi transmisia s-a oprit brusc.

Joi, Decembrie 7, 2006, 12:34 PM 

HORICA SUATEAN
     media: 0.00 din 0 voturi

Si-am fost odata ceea ce voi fi, si fi-voi intr-o zi ceea ce-am fost

Am iesit afara din razboiul urmator
Caci astazi este ziua mea cea fericita,
Cind ploua peste tot cu lacrimi cenusii
Ce spera sa inece trecutul in inima mea...

Totul e dus de apa cea murdara
Spre locul unde pot vedea gindurile voastre
Si unde ploaia poate sa-mi inece
Sperantele pierdute-n mii de amintiri.

Iar eu ma ocolesc cu grija,
Temindu-ma de esenta necunoscutului din mine,
Caci eu am fost odata ceea ce voi fi,
Dar niciodata nu voi fi ceea ce-am fost...


Umbra mea

Atit de neinspirat am fost
Incit sa-mi urmaresc propria umbra
Pe care am gasit-o intr-o zi
Asezata linga mine...
Si-o simt atit de bine!
Ma odihnesc acum,
Caci ea e linga mine.
E umbra mea...
Sint trupul ei...
Pe care l-a visat dintotdeauna.
E umbra mea
Si-n gindurile mele
Ea e doar una...
E umbra mea!


Nebunie

Eu m-am nascut atunci
Cind nu m aputeam naste
Si am crescut atunci
Cind nu mai puteam creste...
Sint poate ceea ce-as fi fost
Dac-as fi fost sa fiu.

In capul meu se zbat si vor sa ias-afara
Cuvinte rasucite si ginduri torsoinate
Imagini anormale si sunete spectrale.

E doar un pic de nebunie...
Oare?


Dedicatie

Ipocrizia...aroganta... si snobismul...
Cuvinte separate,
Ce le-am gasit pe toate-n
Imaginea prostiei.
Nu stiu de ce
Mie mi-atit de greata
Cind ma gindesc la toti aceia
Care-o poarta
Cu-atit de multa nonsalanta.

Joi, Decembrie 7, 2006, 10:23 AM 

Albert Einstein
     media: 5.00 din 1 vot

Albert Einstein (1879-1955)

S-a născut in Ulm pe 14 martie, şi şi-a petrecut tinereţea la München, unde familia sa deţinea un mic atelier pentru produse electrice . A început să vorbească abia la vârsta de 3 ani, dar, înca de mic copil a arătat interes asupra naturii şi abilitatea de a înţelege concepte matematice dificile. La vârsta de 12 ani a învaţat geometria euclidiană Einstein ura plictiseala şi lipsa de imaginaţie din şcoala de la München.Când eşecurile repetate ale afacerii familiei au dus la parăsirea Germaniei, cu destinaţia Milano, Italia, Einstein a văzut posibilitatea retragerii de la şcoală. A petrecut un an cu parinţii în Milano şi cand a devenit clar ca îşi va crea singur drumul în viaţă, a terminat liceul la Arrau, Elveţia şi a intrat la Politehnica din Zürich. Lui nu îi plăceau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur la fizică şi pentru a cânta la vioară. A trecut toate examenele şi a absolvit în 1900 studiind notiţele unui coleg. Profesorii nu aveau o părere foarte bună despre el, şi nu i-au recomandat continuarea studiilor.Timp de 2 ani, Einstein a lucrat ca tutor şi profesor. În 1902 a fost angajat ca examinator la Institutul Elvetian de Patentare de la Berna. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Mariç, care îi fusese colegă la politehnică. Au avut doi fii, dar în cele din urma au divorţat. Einstein s-a recăsătorit mai târziu.După 1919 Einstein a fost recunoscut internaţional. A primit numeroase premii şi distincţii, printre care şi Premiul Nobel pentru fizică în 1921, de la diferite societăţi de fizică, de pe intreg globul. Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naţionale; fotografii şi reporterii îl urmăreau peste tot. Deşi regreta pierderea intimităţii, Einstein şi-a focalizat faima pentru a-şi impune propriile sale vederi politice şi sociale.Cele două mişcări sociale care au fost pe deplin susţinute au post pacifismul şi zionismul. În timpul Primului Război Mondial a fost unul din numeroşii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei în razboi. După război, el şi-a continuat suportul public pentru ţelurile pacifiste şi zioniste, iar aceasta l-a făcut ţinta unor numeroase atacuri din partea unor grupări anti-semitice şi extremiste din Germania. Chiar şi teoriile sale ştiinţifice au fost ridiculizate în public, inclusiv teoria relativităţii.Când Hitler a venit la putere in Germania, în 1933, Einstein s-a decis imediat să emigreze în Statele Unite. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. Continuându-şi eforturile în favoarea Zionismului, Einstein a renunţat la poziţia sa pacifistă în faţa imensei ameninţări la adresa umanităţii venită din partea regimului nazist din Germania.În 1939 Einstein a colaborat cu alţi numeroşi fizicieni, pentru a scrie o scrisoare către preşedintele Franklin Delano Roosevelt, arătând posibilitatea fabricării bombei atomice şi de asemenea posibilitatea ca guvernul German să urmeze această cale. Scrisoarea, care purta numai semnătura lui Einstein, a ajutat la grăbirea eforturilor pentru fabricarea bombei atomice în Statele Unite, dar Einstein, personal, nu a avut nici un rol în aceasta.După război, Einstein s-a implicat în cauzele dezarmării internaţionale şi a guvernării mondiale. A continuat suportul său activ pentru Zionism, dar a refuzat oferta facută de către conducătorii Israelului de a deveni preşedinte. În Statele Unite, la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950 a susţinut ideea de a face orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politică alături de alţi intelectuali.Einstein a murit la Princeton, pe 18 aprilie 1955.

Miercuri, Decembrie 6, 2006, 06:48 PM 

Mos Nicolae
     media: 0.00 din 0 voturi

Poate ziua de astazi, multi o considera o zi obisnuita. Pentru mine nu este. In fiecare zi de 6 decembrie, imi face placere sa imi readuc aminte de perioada copilariei, de Mos Nicolae, de nerabdarea mea ca aceasta zi sa vina.

In dimineata de Sfantul Nicolae , imi contabilizam dulciurile si imi faceam planuri cum si cand sa le mananc. Sa le mananc cu portia, pana in Ajunul Craciunului , sau sa le mananc pe toate, in ideea ca si de Craciun voi primi dulciuri....
Bineinteles, acest "plan solemn" niciodata nu am reusit sa il pun in aplicare si sa il duc la bun sfarsit, pentru ca ispita era prea mare!

Pe langa portocale si banane, primeam tot felul de napolitane si ciocolatele. Dar cea mai mare bucurie a mea erau luminitele din ochii parintilor cand vedeau cat de tare a bucuram.
Dimineata la cotrabaitul in ghete simteam diverse forme si ambalaje si imediat mi se lumina fata! In sinea mea, spuneam: Am fost cuminte si anul acesta!

Miercuri, Decembrie 6, 2006, 04:49 PM 

Poezii
     media: 0.00 din 0 voturi

Portretele - radu d. rosetti

Pe masa mea am trei portrete,
Ce le privesc ades, cand scriu.
Imagini, care-mi spun discrete
Ce-am fost, ce sunt si ce-o sa fiu.

Intaiul, rupt si plin de pete,
Lipit de mult pe mucava,
M-arata un copil cu plete
Asa precum am fost candva.

Al doilea – ce mai podoaba!
Batjocorit si el de fum,
M-arata trist, cu fata slaba,
Batran, asa cum sunt acum.

Iar cel din urma e un craniu
Rapit odihnei din sicriu.
O harca, ce-mi arata straniu
Portretul meu : cum o sa fiu...



Trecatorului - cincinat pavelescu

In fata casei mele te afli. Intra daca
Macar o data viata un dor ti-a sugrumat
Si-n chinuri al tau suflet de-a trebuit sa taca
Aici vei stii cat doare un tipat nestrigat.

Caci, cine valul vietii nu l-a simtit intr`ansul
Cum urca si se zbate, ca marea cand e rea,
Si n-a stiut ce-i visul, ce-i dragostea si plansul,
Acela o sa fie strain in casa mea.

Dar daca vii la mine cu fruntea innorata
Simtind si tu ca visul e greu sa-l faci cuvant
Atunci impinge poarta si intra ; o sa bata
O inima de frate in oaspetele sfant.

Trecutul meu va creste din umbra ce se lasa.
Iti voi intinde jiltul sa stai. Vei asculta
Si-ti va parea o clipa, ca esti la tine-acasa
Si versul meu ca spune povesti din viata ta

Miercuri, Decembrie 6, 2006, 02:04 PM 

Scurt istoric Bucuresti
     media: 0.00 din 0 voturi

Înca din epoca paleolitica exista dovezi care atesta aparitia omului pe malurile Colentinei si Dâmbovitei. În epoca neolitica se trece de la locuinta "bordei sapat sub pamânt" la cea de la suprafata, construita din lemn si lut. Pâna la 1800 î.H.: Existenta omului se face remarcata în câteva puncte ale unor cartiere cunoscute azi ca Dudesti, Lacul Tei, Bucurestii-Noi, Giulesti-Sârbi, Mihai Voda etc.
1800 - 800 î.H.: În cartierul Tei sapaturile atesta urmele unor asezari, despre care se presupune ca ar fi din epoca bronzului. 800 -100 î.H.: Se gasesc urmele mai multor asezari geto-dacice în cartierele Herastrau, Radu Voda, Damaroaia, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Voda si în Popesti-Leordeni si Popesti-Novaci o presupusa resedinta a lui Burebista. Secolele III - X: Câteva locuinte dacice, chiar daco-romane descoperite la Bucurestii-Noi, Tei, Militari, precum si niste unelte, ceramica, obiecte de podoaba, monede gasite la Crângasi, Ciurel, Fundenii Doamnei, Baneasa, Straulesti, dovedesc aici existenta populatiei si dupa anul 271, adica dupa retragerea administratiei si armatelor romane din Dacia. Secolele X - XIII: La Curtea Veche, Baneasa, Ciurel, Damaroaia, Colentina, se descopera vestigii din aceasta perioada de cristalizare a societatii feudale.
20 septembrie 1459: Vlad Tepes, domnitorul Tarii Românesti pomeneste pentru prima oara numele de Bucuresti într-un act prin care întareste proprietatea unor boieri.
14 octombrie 1465: Radu cel Frumos decide ca Bucuresti sa fie una din resedintele domnesti ale Tarii Românesti.
1558 - 1559: La Curtea Veche se construieste Biserica Domneasca. Aceasta ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu este cel mai vechi salas de cult din Bucuresti, pastrat în forma lui originala.
1659: În timpul domniei lui Gheorghe Ghica, Bucuresti devine capitala Tarii Românesti.
1661: Pe o portiune a ulitei Târgului de Afara (azi Calea Mosilor), se face prima încercare de pavare a strazilor cu piatra de râu.
1694: Se înfiinteaza Academia Domneasca de la Sf.Sava, fiind prima scoala superioara din Tara Româneasca.
1702: Pe mosia vaduvei Mogos, Constantin Brâncoveanu înalta Palatul Mogosoaiei, edificiu de mare valoare arhitecturala. Azi se gazduieste aici Muzeul de arta feudala brâncoveneasca.
1704: Spatarul Mihai Cantacuzino construieste Spitalul Coltea, cel mai vechi asezamânt de acest fel din Bucuresti, care dupa ce va fi avariat de incendiu si de cutremur, va fi demolat si reconstruit. (Edificiul actual se ridica dupa 1888.)
1720 - 1722: Marele logofat Iordache Cretulescu si sotia sa Safta (una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu) înalta Biserica Cretulescu.
1724: Se ridica Biserica Stavropoleos, considerata o bijuterie arhitecturii religioase.
1760 - 1782: Sunt atestate breslele mestesugaresti pentru croitori, cizmari, cavafi (pantofari si cizmari, ce fac încaltaminte de calitate inferioara), cojocari, pânzari, salvaragii (croitori de pantaloni largi, turcesti, numiti "salvari"), zabunari (croitori de "zabune", adica de haine barbatesti lungi, cu sau fara mâneci, din bumbac sau lâna, împodobite cu cusaturi), blanari, ilicari (croitori de "ilice", adica de pieptari, de obicei din postav rosu sau negru.
1765 - 1766: Iau fiinta primele manufacturi, care produc hârtie la Fundeni, postav la Pociovaliste.
1779: Se amenajeaza primele cismele publice în oras.
1798: Recesamântul înregistreaza 6.006 case si 30.030 locuitori. 1808: Se construieste Hanul lui Manuc. În 1812 aici se va semna Tratatul de la Bucuresti dintre Rusia si Turcia.
1831: La recesamânt se numara 10.000 case si 60.587 locuitori.
31 decembrie 1852: Are loc spectacolul inaugural în cladirea recent construita a Teatrului National, care poate gazdui 1.000 de spectatori.
1854: Se inaugureaza Gradina Cismigiu, despre care germanul Ferdinand Lassalle scrie ca "întrece cu mult tot ce poate arata Germania".
1857: Este primul oras în lume care introduce iluminatul cu petrol lampant. (La Viena abia în 1859 se va aplica aceasta inovatie).
1859: Dupa unirea celor doua principate, în luna februarie Al. I. Cuza îsi face intrarea în Bucuresti, care devine capitala celor doua principate unite. Domnitorul îsi stabileste resedinta în Palatul de la Podul Mogosoaiei.
1859: Se pun bazele Cimitirului "Serban Voda" (Bellu). Aici se odihnesc mari reprezentanti ai literaturii ca: Mihai Eminescu, George Cosbuc, Panait Cerna, Stefan Octavian Iosif, Panait Istrati, Petre Ispirescu, Emil Gârleanu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labis, Marin Preda, Nichita Stanescu, dar si aviatorul Traian Vuia, constructorul primului avion din lume.
1860: Incepe pavarea strazilor cu piatra cubica in locul bolovanilor de rau.
1866: Ia fiinta Societatea Academica.
1868: Are loc primul concert al Societatii Filarmonica din Bucuresti. 1868: Casa Capsa deschide cofetarie si restaurant, apoi in 1881 - printre primele din Europa - si o cafenea, toate cele trei fiind locuri deosebit de agreate de Bucuresti.
1869: Se inaugureaza linia de cale ferata Bucuresti - Giurgiu, precum si Gara Filaret, prima gara din capitala (incepand din 1960 va deveni autogara).
1869 (decembrie): Se inaugureaza Universitatea Bucuresti . Initial cladirea gazduieste si alte institutii: Senatul, Academia Româna, Biblioteca Centrala, Scoala de arte frumoase etc.
1872: Se da in exploatare prima linie de tramvai cu cai ("tramcar"). Circula pa traseul Gara de Nord - Calea Grivitei - Strada Luterana - Teatrul National - Piata Sfantul Gheorghe (dupa multe decenii de exploatare ultimele tramcare se retrag din circulatie in 1929)
25 septembrie 1872: Se inaugureaza Gara de Nord (pe atunci "Gara Targovistii"), si se da in exploatare linia ferata Bucuresti - Ploiesti.
1873: Incepe sa functioneze "Grand Hotel du Boulevard" (azi "Bulevard"), care este unul din cele mai vechi hoteluri din Bucuresti. 1877: Orasul numara 177.302 locuitori.1878: Exista 31.303 case. Frecventa culorilor folosite la acestea se prezinta in urmatoare ordine: negru, albastru, galben, verde, rosu.
1880 - 1883: Se amenajeaza cursul Dambovitei, i se adanceste albia, se asaneaza lunca, astfel se poate intreprinde o vasta retea de canale pentru a drena apele menajere si cele de ploaie.
1882: Se introduce lumina electrica. prima instalatie intra in functiune la Palatul Regal din Calea Victoriei, de unde este alimentat si Palatul Cotroceni, apoi urmeaza Teatru National si Gradina Cismigiu.
1884: Apare ziarul Universul, primul mare cotidian românesc.
1884: Se instaleaza prima linie telefonica de stat, intre Ministerul de Interne si Posta Centrala.
1885: Se finiseaza cladirea Bancii Nationale.1885: In Cotroceni se inaugureaza Gradina Botanica.
1888: Ateneul Român îsi deschide portile. Sala de concerte dispune de 1.000 locuri. Edificul devine o prezenta emblematica pentru capitala.
1889: Se instaleaza prima centrala telefonica cu un numar de 5 abonati asigurand legatura intre Parlament si ministere.
1889: Exista 12 poduri peste Dambovita, dintre care 7 de piatra si 5 din fier.
1893: Se inalta Palatul Cotroceni inconjurat de un parc cu vegetatie bogata. Azi in incinta palatului functioneaza si Muzeul National Cotroceni .
1893: Isi incepe activitatea Foisorul de Foc. Fiind inalt de 30 m, este utilizat ca post de pompieri si rezervor regulator pentru reteaua de alimentare cu apa a orasului. Din anul 1963 functioneaza ca Muzeul National al Pompierilor .
1894: Se inaugureaza prima linie de tramvai electric pe ruta Bd. Cotroceni - Obor, fiind printre primele din Europa.
1895: Concomitent isi deschid portile doua edificii monumentale, Palatul Justitiei - pe malul Dambovitei, iar Ministerul de Agricultura si Domenii - in vecinatatea Spitalului Coltea.
1900: La finele acestui an, se da in fuctiune Palatul Postelor, fiind azi Muzeul National de Istorie a României1906: Orasul Roma daruieste orasului Bucuresti monumentul "Lupoaica Romei" care acum se afla in Piata Romana.
1908: Se deschide oficial noul edificiu al Muzeului de Istorie Naturala "Grigore Antipa" in care functioneaza acesta si in prezent.
1909: Se aduce la Bucuresti primul automobil electric cu acumulatoare (fabricate in Germania), fiind folosit la transportul marfurilor.
1909: Se dechide Cinema Volta, cu prima sala amenajata pentru reprezentatii cinematografice.
1914: Se infiinteaza Muzeul Militar National . Dupa mutari succesive, in anul 1986 se stabileste in actuala cladire.
1925: Se inaugureaza prima linie de autobuz intre Bariera Calarasi - Piata Sfantu Gheorghe.
1927: Se da in folosinta centrala telefonica automatica cu un numar de 3.000 abonati.
1928: Radiodifuziunea incepe in mod regulat emisiunile pe unde medii, apoi si pe unde scurte. Azi Studioul de Radio are o sala de concerte cu 600 de locuri.
1933: O societate americana construieste Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei.
1935 - 1936: Din beton armat si granit se face Arcul de Triumf construit initial din lemn si stuc in anul 1922. Monumentul (inalt de 27 m) este dedicat victoriei armatelor române in primul razboi mondial.
1936: Sociologul Dimitrie Gusti infiinteaza Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume.1936: Se amenajeaza Parcul Herastrau intins pe 187 ha; dispune de un lac de 77 ha, unde pot fi practicate sporturi nautice (in incinta parcului se afla si Muzeul Satului). Aici mai exista si un teatru de vara cu 2.800 locuri; se mai gasesc baze sportive, dar si locuri de distractie pentru copii.
1937: Se termina constructie Palatului Regal (inceput in 1930). Azi aici functioneaza Muzeul National de Arta care cuprinde Galeria nationala, Galeria universala cu sectiile de arta feudala, grafica si atelierul de restaurare.8 iunie
1938: In Parcul National Carol II (acum Herastrau), la intrarea dnspre Arcul de Triumf, se deschide Pavilionul Televiziunii. Emisiunile incep la orele 19,00: oricare vizitator poate sa-si transmita vocea si imaginea pe un ecran, platind o anume taxa. Aparatura adusa de Philips constituie "cel mai modern post de emisiune al lumii".
1939: Se inaugureaza Academia Militara, care dispune de numeroase sali, un amfiteatru cu 450 locuri, biblioteca etc.
1948: Aeroportul Baneasa isi incepe activitatea. Cladirea are o cupola caracteristica din beton armat si un hol cu un imens perete de sticla spre pista, astfel pasagerii pot urmarii decolarea si aterizarea avioanelor.
1949: Prima linie de troleibuze leaga Piata Victoriei si Hipodromul Baneasa (azi aici se afla Casa Presei Libere).1950: Ia nastere primul studio cinematografic la Buftea, fiind considerat cel mai mare si cel mai bine dotat din sud-estul Europei. Activitatea il leaga strans de capitala.
1950: Se deschide Observatorul Astronomic Popular, azi Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu".
1951: Se inaugureaza Stadionul Dinamo cu o capacitate de 20.000 locuri.
1953: Se realizeaza Complexul Sportiv "23 August", azi Stadionul National Lia Manoliu. Dispune de tribune pentru 80.000 spectatori, un teren gazonat si pista de atletism, 21 terenuri pentru antrenamente, un lac, doua bazine etc.
1954: Se deschide Opera Româna. Sala are 1.200 locuri. Este cel mai important teatru liric din tara, cu un repertoriu bogat ce include capodoperele unor compozitori ca Verdi, Wagner, Enescu.
1955: La uzinele Vulcan se construieste primul autobuz românesc.31 decembrie
1956: De revelion se efectueaza prima emisiune de televiziune (alb-negru) din tara.1
957: Se termina lucrarile de constructie (incepute in 1952) la Casa Scanteii, care azi se numeste Casa Presei Libere. Edificiul gazduieste multe edituri, redactii. Aici se afla si cea mai mare intreprindere poligrafica a tarii, ce poarta acum denumirea de Compania Nationala s Imprimeriilor "Coresi" S.A.
1957: Muzeul Literaturii Române pune la dispozitia vizitatorilor un bogat fond de manuscrise, documente, forografii, arta plastica si obiecte memoriale care ilustreaza cele mai semnificative momente din istoria literaturii romane, de la origini pana in prezent. In 1970 muzeul se muta in actuala cladire cunoscuta sub numele de "Casa Scarlat Cretulescu".
1960: Se inaugureaza Sala Palatului. Sala mare este dotata cu 3.000 fotolii (in spatarele lor sunt plasate 3.000 difuzoare) si cu o scena moderna spatioasa.
1961: Isi incepee activitatea cel mai mare circ din tara, azi cunoscut ca Circul Globus, cu 2.500 locuri si cu anexe care adapostesc si menajeria deschisa pentru vizitatori.
1961: Se fabrica primele televizoare romanesti (alb-negru), marca "Electronica".
1964: Se infiinteaza Studioul cinematografic "Animafilm", specializat in producerea filmelor de animarie.
1965: Pe Calea Victoriei, o sala de cinematograf este transformata si devine Teatrul Tandarica.1967: Dupa incetarea din viata a poetului Tudor Arghezi, casa din strada Martisor devine Muzeul Memorial "Tudor Arghezi".
1970: La 17 km de Bucuresti, se deschide Aeroportul International Otopeni.1970: Se ridica Hotelul "Intercontinental". Este cea mai inalta constructie a capitalei, cu 25 nivele; dispune de 420 camere si de un mare garaj subteran.
1973: Se construieste Teatrul National "I. L. Caragiale". Un incediu (din noaptea de 16/17 august 1978) distruge complet Sala Mare a teatrului, fiind necesare lucrari de refacere. In anii 1983-1984 se transforma exteriorul cladirii. Sala Mare (cu 1.186 locuri) dispune de cea mai bine dotata scena a tarii. Sala Amfiteatru (400 locuri) si Sala Atelier (200-250 locuri) ofera si ele variate posibilitati de joc. In Sala Mica functioneaza de o vreme Teatrul de Opereta "Ion Dacian".
1974: Se da in functiune Palatul Sporturilor si Culturii, adica Sala Polivalenta. Constituie cea mai importanta baza sportiva acoperita a capitalei. Pentru competitii sportive exista 6.000 locuri, dar cu ocazia unor concerte capacitatea se poate spori la 8.000 locuri.
1976: Magazinul Universal "Unirea" deschide sirul unor mari magazine moderne.
1977: Se deschide Magazinul Universal "Bucur-Obor", pe vremea aceea fiind cel mai complex comercial al tarii.1979: Se inaugureaza prima linie de metrou intre uzinele "Semanatoarea" si "Timpuri Noi".
1981 - 1988: Pentru realizarea noului centru administrativ (cu Casa Poporului), se demoleaza mai mult de 40.0000 constructii, locuinte, edificii administrative, monumente de arta si cultura, manastiri si biserici, care reprezentau valori inestimabile. Suprafata demolata este egala cu cea a Venetiei.
1990: In februarie, se infiinteaza Muzeul Taranului Român. Rezultat al preocuparilor muzeale de peste un secol, muzeul dispune de aproximativ 150.000 obiecte si documente.
1991: In decembrie, Muzeul National Cotroceni isi dechide portile. Pe langa pivnitele domnesti, cuhniile si chiliiile manastiresti medievale, printre altele pot fi vizitate cateva apartamente mobilate in stilul secolului al XIX-lea (Dormitorul regal, Salonul norvegian etc.) ori incaperi reprezentand perioada antebelica (Sufrageria germana, Salonul de vanatoare, Salonul florilor, Marele Salon de Receptie etc.)
1994: Primaria Municipiului Bucuresti isi fixeaza o noua stema.
1998: Suprafata capitalei - 228 km2, populatia - 2.029.899 locuitori.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 11:20 PM 

Oamenii zapezilor
     media: 4.82 din 11 voturi

Toată lumea a auzit de faimoşii „oameni ai zăpezilor", denumiţi „Yeti" in Tibet, Nepal şi India, „Tchoutchounaa", in URSS şi „Yeren" in R.P.Chineză. Exista destule mărturii (inclusiv mulaje de urme şi filme) provenind şi din Statele Unite — atit de la graniţa cu Canada, cit şi din sud — unde aceste fiinţe sint cunoscute sub numele indian de ,,Sasquatch" ori prin cel englez de ,,Patton", dar ele sint acerb controversate şi, pină in prezent, cercetătorii nu au putut stabili cu certitudine procentul de informaţii credibile şi respectiv de mistificări din istoria ,,omului zăpezilor" american. De aceea se preferă in general analiza dovezilor venite din Asia, unde lucrurile stau cu totul altfel. Atit oficialităţile cit şi oamenii de ştiinţă din China, India, Nepal şi URSS sint in posesia unor indicii greu de contestat in ceea ce priveşte existenţa acestor creaturi, iar faptul că ele n-au fost capturate incă nu miră pe nimeni, dat fiind zonele aproape inaccesibile in care trăiesc.

In URSS, Comisia pentru Studiul Problemei Omului Zăpezilor (din cadrul Academiei de Ştiinţe) a adunat o impresionantă cantitate de date, iar periodicele „Trud", „Soţialisticeskaia Industria", „Tehnica Molodieji", „Moskovskaia Izvestia" şi altele, au publicat adesea articole in care erau prezentate mărturiile vinătorilor din Iakuţia (Siberia Orientală). Aceştia susţin că „Tchoutchounaa" este o fiinţă umanoidă, inalta de 3 m, imbrăcată in piei de animale, capabilă să folosească arcul şi suliţa şi sa alerge foarte repede. Trebuie remarcat faptul că descrierile concordă la sute de persoane care nu se cunosc intre ele şi trăiesc la mare distanţă una de alta, deci ar fi greu de atribuit exclusiv unei legende. Etnograful A. Savin reproducea acum ciţiva ani in „Soţialisticeskaia Industria" declaraţii ale unor vinători, geologi, meteorologi şi silvicultori, localnici sau nu, care il descriau pe ,,0mul Zăpezilo" astfel ,,Este foarte inalt, puternic, poartă imbracăminte din piei de ren, bine ajustate pe corp, nu poate vorbi, dar fluieră şi aleargă repede (...). Se pare ca nu cunoaşte focul, dar vinează cu arcul ori cu suliţa (...). Adesea fură peşte şi carne din locuinţele izolate dar niciodată nu a atacat omul".

In India, Departamentul Silviculturii din statul Sikkim a anunţat că dispune de fotografii ale lui „Yeti" şi benzi de magnetofon pe care sint inregistrate strigătele acestuia. Specialiştii indieni consideră că aceste dovezi nu sint trucate şi au inceput cu ciţiva ani in urmă o amplă acţiune de cercetare in Parcul Naţional Kancendjanga, unde se construieşte o reţea de observatoare dotate cu staţii radio, instrumente optice şi aparate de fotografiat. Se preconizează, de asemenea, instalarea de capcane şi posturi de pindă şi constituirea unui corp de alpinişti şi vinători care să deservească permanent acest complex. Din nefericire, aşa cum observa agenţia France Presse, proiectul inaintează foarte lent din lipsă de fonduri.

In ceea ce priveşte Tibetul, acolo istoria lui ,,Yeti" este mult mai lungă şi mai complicată. Primul european care a pătruns adinc in regiunea Munţilor Himalaya, in 1899, a fost exploratorul Weddell. Cartea sa, „In Himalaya", menţionează descoperirea unor urme asemănătoare celor omeneşti, dar mult mai mari, imprimate in zăpadă in trecătoarea Donkial. De atunci, aproape fiecare expediţie care a străbătut Himalaya a adus noi veşti despre fiinţele humanoide păroase, cu aspect de gorilă uriaşă, care ar trăi acolo. La inceput, zoologii au refuzat să admită că la inălţimi de citeva mii de metri, acoperite tot timpul de zăpadă, pot supravieţui mamifere şi incă antropoide (deşi „Yeti" are un mers exclusiv biped, ceea ce nu este caracteristic antropoideloi. Expeditii pentru prinderea acestor creaturi au fost organizate in 1954 (engleză), 1957 (americană, condusă de Tom Sleek), 1958 (scoţiană), 1959 (americană), dar nu au dus la nici un rezultat, cu excepţia găsirii unor urme. Interesul cercetătorilor a fost redeşteptat doua deceni mai tirziu cand valul de alpinişti ce, se intreceau a escalada Everestul a strins noi dovezi, printre care fotografii de „Yeti" şi de culcuşuri ale acestuia. Printre cele mai recente probe s-au remarcat fotografiile urmelor descoperite de alpiniştii britanici conduşi de John Edwards (care, in valea riului Hircu din Nepal, au fost urmăriţi cu ţipete furioase de o fiinţă ce a preferat să rămină ascunsă) şi mărturia unui faimos explorator englez, Lord Hunt, care a escaladat Everestul in 1953.

Intr-un articol publicat in prestigioasa revistă britanică „National Geographical Magazine" la inceputul anilor '80, Lord Hunt scria că, in 1953, a văzut şi foto-grafiat in aceeaşi zi trei serii de urme ale lui „Yeti", situate la o inălţime de 5.000 de metri, urme asemănatoare celor descoperite in prima lui expediţie in Himalaya, cea din 1937. Deşi amprentele păreau proaspete, Hunt nu a zărit niciodată un ,,Yeti", insă nu are indoieli asupra existenţei acestei creaturi cu caractere fiziologice de om şi de gorilă. Exploratorul englez işi motiva convingerea prin numeroasele mărturii ale şerpaşilor nepalezi, dar şi ale alpiniştilor europeni, care i-au povestit adesea despre intilnirea cu „Yeti", insistind asupra faptului că acesta se fereşte de om, cu o consecvenţă cel puţin surprinzătoare, dat fiind statura şi forţa sa cu totul ieşite din comun. De altfel, in ţările de limbă engleză s-a incetăţenit denumirea dată in 1915 de un alpinist britanic glumeţ : „The Abominable Snow Man" („Abominabilul om al zapezilor") şi „Yeti" a devenit un personaj de comicsuri sau desene animate, tot atit de popular ca răţoiul Donald. Zoologii consideră insă că nu există indicii suficiente pentru recunoaşterea sa ştiinţifica. Unde se pot găsi aceste dovezi convingătoare ?

Probabil că cea mai serioasă posibilitate de a-l intani pe „Yeti" se intrezăreşte in China. Primele informaţii de acolo au parvenit abia in iunie 1981, cind marele cotidian din Shanghai „Xinmin Wanbao" a publicat materialul semnat de un specialist de la secţia din Wuhan a Academiei de Ştiinţe. Autorul articolului anunţa descoperirea a nu mai puţin de o mie de amprente gigantice ale unor picioare de humanoid in masivele muntoase din centrul ţării. Cea mai mare urmă avea 48 cm lungime şi respectiv 23 şi 16 cm lăţime la degete şi călcii, iar pasul creaturii care o lăsase măsura 2,20 m lungime.

A urmat Congresul Naţional de Etnografie, ţinut la Shanghai, in iulie 1985 şi cotidianul „Xinmin Wanbao" a reprodus integral intervenţia profesorului Li Jian, directorul Inslitutului de Cercetări Istorice al Academiei de Ştiinţe Sociale din provincia Hubei. Comunicarea acestuia era intr-adevăr şocantă : amintind faptul că mărturii despre ,,cmul zăpezilor" — pe care localnicii il numesc ,,Yeren" — se pot intilni in documentele chineze incă de acum 4 000 de ani. Li Jian a reconstituit portretul fiinţei in cauză cu multă precizie, opinind că exisţenţa sa este indiscutabilă. ,,Yeren" ar fi, deci, după toate rapoartele, un primat de 2—3 m inălţime, cu lungimea medie a tălpii de 35 cm, 300 kg greutate, cu mers exclusiv biped, chip uman, avind unele trăsături simiene, corp foarte musculos acoperit cu păr roşcat (foarte rar gălbui sau cenuşiu-albicios), plete lungi, de culoare roşie (o caracteristică specific umană, nemaiintilnită la marile antropoide) şi regim alimentar carnivor, cu preferinţe vegetariene. Se pare că nu cunoaşte focul, nu foloseşte unelte, nu are limbaj articulat (cel puţin nu a fost auzit vorbind), nu are viată socială (trăieşte in cupluri care-şi cresc singure puii), nu atacă omul (se fereşte de el, fără să-i fie teamă, insă). Dovezi ale faptului că se apropie mai mult de om decit de maimuţă : 1) aspectul anatomic (chipul cu arcade puţin pronunţate şi ochi mari, dar avind maxilarele mult ieşite in afară ; braţele mai scurte decit picioarele ; tălpile aproape omeneşti — deşi degetul mare se indepărtează mult de celelalte) ; 2) faptul că-şi construieşte un fel de cuiburi măiestrit impletite din bambus, in care doarme ; 3) işi exprimă durerea plingind şi bucuria rizind ; 4) manifestă curiozitate şi inteligenţă, ceea ce nu se poate spune despre gorile.

In urma acestui articol, a ştirilor publicate de majoritatea marilor ziare, precum şi de buletinele informtive editate de Academia de Ştiinţe a R.P. Chlneză in limbile chineza, engleză şi franceză, oamenii de ştiintă din intreaga lume au putut lua cunoştinţă despre tulburătoarea enigma a „omului-maimuţă" ce apare adesea in pădurile Chinei. Interesul stirnit de această problemă a determinat revista franceză „Paris Match" să publice in luna august 1986 un vast articol la rubrica ,,Dosarele Păris Match", consacrată descoperirilor deosebite sau fenomenelor cu totul ieşite din comun. Articolul, intitulat „Yeren", conţinea de fapt extrase din raportul pe anul 1985 al SCERY (Societe Chinoise d'Enouetes et des Recherches sur le Yeren), fondată de Li Jian (in prezent activind la Universitatea din Shanghai). Sexagenarul profesor de istorie a strins in cursul anilor sute de mărturii din China (interogind personal mii de martori, de la care a selectat 300 de rapoarte de mare valoare), precum şi o bogată arhivă in care a adunat mii de cazuri de observaţie din URSS, Statele Unite, Nepal sau India, alegindu-le pentru analizele sale pe cele mai de incredere, verificate de oamenii de ştiinţa şi menţionate de publicaţii prestigioase. Redactorul revistei „Paris Match" il caracterizează pe Li Jian drept un om calm, deosebit de tenace, posedind o inteligenţă sclipitoare şi o cultură remarcabilă. A terminat cursurile de istorie ale Universităţii din Beijing şi a lucrat ca redactor şef al ziarului „Quotidien du Hubei", pină in 1973, cind a fost ,,promovat" responsabil cu propaganda in regiunea Shennongja din provincia Hubei.

Acolo, in acea zonă sălbatică — o suprafaţă impădurită imensă, populată doar de citeva sute de ţărani — Li Jian avea să audă pentru prima oară de „Yeren". Shennongja este o veritabilă rezervaţie naturală, in care locuinţele omeneşti sint risipite la distanţe de sute de kilometri una de alta, iar ursul panda şi maimuţa aurie trăiesc netulburaţi de intruşi. Aceasta rămine una din rarele regiuni chineze unde hărţile mai prezinta pete albe şi LT Jian s-a trezit in plin necunoscut. Locuitorii i-au povestit despre uriaşii „Yeren" care le provoacă o permanentă stare de nelinişte, deşi recunoşteau că aceştia nu i-au atacat niciodată fără să fie provocaţi. „Totuşi, femeile se duc să ia apă, copiii merg la şcoală, iar bărbaţii trebuie să vineze ori să taie lemne ; toate astea inseamna să mergi mulţi kilometri şi multe ore in pădure şi nu este o plăcere să ştii că, oricind, un Yeren poate apărea de după primul copac, speriindu-te de moarte", spuneau ţăranii din Shennongja.

Cind profesorul chinez a solicitat o descriere cit mai amănunţită a fiinţei cu pricina, a putut constata că in 20% din cazuri era vorba despre o specie foarte rară de maimuţe aurii, dar, in restul de 80%, animalul respectiv nu figura printre cele cunoscute pe Terra. Afirmaţia care l-a surprins cel mai mult a fost cea legată de culoarea creaturii : toţi martorii susţineau că ar fi de un roşu strălucitor. Or, in natură nu există animale cu blana roşie (roşul adevărat şi nu portocaliu, brun sau cafeniu deschis), această culoare neputind fi intilniţă nici la urşi, nici la maimuţe, nici la vulpi. „Yeren" ar avea ochii foarte mari (in general de culoare roşie) şi urechile situate de o parte şi de alta a capului, asemenea oamenilor şi unor specii de maimuţe (in loc de a fi deasupra craniului ca la urşi). Aceste fiinţe merg cu picioarele indreptate din genunchi, ajutindu-se cu miinile doar cind urcă o pantă abruptă (ceea ce se intimplă adesea şi oamenilor). Spre deosebire de toate primatele cunoscute astăzi, ,,Yeren" au picioarele mai lungi decit miinile, iar degetul mare de la picior pare să nu fie opozabil.

Primatele se tem de foc, pe cind ,,Yeren", deşi nu ştie să-l facă, se poate folosi de el atunci cind il găseşte intimplător. Astfel, in 1976, citiva vinători care se aflau pe Muntele Leigong şi aprinseseră un foc de tabără pentru a se apăra de frigul nopţii s-au pomenit cu un vizitator neaşteptat. Cind uriaşa siluetă s-a desprins din intuneric, oamenii au dat să inşface armele, dar căpetenia călăuzelor localnice, un muntean bătrin, le-a strigat să se arunce la pămint şi să rămină nemişcaţi, prefăcandu-se că dorm. Vinătorii l-au ascultat şi, privind printre pleoapele intredeschise, au fost martorii unei scene uimitoare. Un mascul ,,Yeren" a păşit printre ei şi s-a aşezat lingă foc, incălzindu-se cu o vizibilă plăcere. Cind flăcările au in-ceput să scadă, a luat lemne din rezerva taberei, incepind să hrănească rugul de jar cu gesturi neindeminatice, de parca ar fi făcut acest lucru pentru prima oară. A continuat pină cind vreascurile s-au sfirşit, apoi a dispărut grăbit in pădure. Vinătorii au dat să se ridice comentind surescitaţi intimplarea, insă bătrinul muntean le-a ordonat sa se culce la loc. La mai puţin de o jumătate de oră, musafirul se intorcea cu o legătură imensă de crăci pe' care le-a aruncat deodată in foc, provocind o creştere exagerată a flăcărilor, ce au atins pantalonii celui mai apropiat vinător. Terorizat, acesta nu indrăznea să se mişte, dar „Yeren" a observat imediat ce se intimplă şi, cu un gest grijuliu, a indepărtat picioarele omului de lingă foc. A mai stat citva timp, apoi a plecat tot atit de brusc cum venise, pierzindu-se in noapte.

Dovezile despre existenţa „omului zăpezilor" din China nu se reduc la mărturii şi descrieri. Li Jian a fost fotografiat de revista „Paris Match" ţinind in miini un mulaj de ghips, făcut după o urmă de picior de 48 cm lungime. Proporţiile sale sint identice cu cele umane, cu excepţia degetului mare (7 cm lungime şi 6 cm grosime), singurul care se indepărtează de axa piciorului cu 30°. Este doar una dintre sutele de amprente descoperite in ultimii 25 de ani de către un ofiţer din Armata Populara Chineză, şef de patrulă in regiunea Shennongja. Au fost găsite urme similare in NV Statelor Unite, in Canada şi Tibet, dar unii specialişti le contestă, motivind că majoritatea erau imprimate in zăpadă şi nu trebuie exclusă posibilitatea ca ele să fie amprente de urs, lărgite şi deformate din pricina topirii zăpezilor dimprejur, (o astfel de ipoteză nu ia in seamă declaraţiile alpiniştilor britanici şi ale poliţiştilor canadieni sau americani, care afirmau că urmele erau proaspete). Insă nici o rezervă de acest gen nu poate plana asupra amprentelor din China, intrucit ele au fost lăsate in pămint umed şi se conturează cu precizie. Obiectiv, Li Jian s-a intrebat dacă lungimea de 48 cm nu se datorează unei eventuale alunecări a creaturii in noroi. Dar este posibil ca fiecare „Yeren", indiferent de vreme, de sol şi de virsta sa, să meargă tirşiindu-şi picioarele ? ! Greu de crezut. In Canada au fost găsite urme humanoide uriaşe, care s-au dovedit falsuri grosolane, menite să atraga turiştii in zonele de agrement. Cele din China au fost analizate atit de specialiştii chinezi, cit şi de cei străini, printre care antropologul american Grover Grantz (de la Universitatea de Stat din Washington). Cind s-a apucat sa studieze cele cinci mulaje de plastic trimise de la Shanghai, Krantz a constatat uimit că degetele aveau linii dermale asemănătoare amprentelor umane. Tipul de combinaţie al şanţurilor curbe, adincite in piele, era specific primatelor şi ele păreau aproape identice la degetele de la piciorul opus. Krantz declara revistei americane „OMNI" (ianuarie 1983) : ,,Cine poate falsifica asemenea urme trebuie să fie mai indeminatic decit cei mai buni falsificatori de bancnote şi monede din SUA şi să dispună de un laborator sofisticat. De unde aşa ceva in Shennongja şi de ce s-ar indeletnici taietorii de lemne de acolo cu astfel de mistificari cind eee nu le-ar aduce decit necazuri, autoritaţile chineze neapreciind asemenea glume ? ! Cum s-ar putea imprima urmele pe sute de kilometri, in păduri inaccesibile şi de ce tocmai acolo unde sint cele mai puţine şanse de a fi găsite ? !

Se mai pot aduce şi alte probe : ţăranii din Shennongja şi alte regiuni „bintuite" de „Yeren" au convingerea că părul creaturii are proprietăţi curative. Acestei superstiţii i se datorează faptul că multe familii păstrează meşe de păr roşu, foarte vechi, rămase de la strămoşii lor (odinioară vinători renumiţi in intreaga Chină). Astfel de fire, provenind de pe ţeasta exemplarelor ucise, cit şi cele culese de cercetători de pe arborii bătrini (ca şi urşii, „Yeren" au obiceiul să-şi frece spinarea de scoarţa aspră) au fost examinate la SCERY, apoi trimise unor zoologi chinezi şi străini, printre care echipa profesorului Huang Guangzhao de la Colegiul de Medicină din Wuhan. După expertiză, profesorul Huang a declarat : „Caracte-risticile eşantioanelor primite de mine sint mai apropiate de cele umane decit de cele ale maimuţelor. Totuşi nu este vorba de păr omenesc". Profesorul american Frank Poirier (de la catedra de antropologie a Universităţii din Ohio), care a cercetat alte probe, are o părere diferita. El a stat citeva luni in China pentru a studia maimuţa aurie şi a avut ocazia să constate că in zonele unde trăieşte această specie foarte rară, ,,Yeren" este menţionat foarte des. Profesorul Poirier scrie : ,,Deşi urmele de «Yeren» pe care le-am văzut relevează intr-adevăr o talie impresionantă, probele de păr care mi-au fost aduse provin fără indoială de pe umerii şi spatele unor maimuţe aurii". Totuşi, cercetătorul american a recunoscut că nu poate explica diferenţele de mers, statură, mod de alimentaţie, comportament şi caracteristici anatomice, pe care martorii le sesizează la „Yeren" faţă de maimuţele aurii.

Sintetizind rapoartele deţinute de SCERY, cercetătorii chinezi au reuşit să reconstituie obiceiurile ciudatelor creaturi. Ele işi petrec cea mai mare parte a timpului căutind ceva de mincare, căci, la talia şi greutatea sa, un „Yeren" trebuie sa manince foarte mult ca să-şi păstreze forţele. Analizind resturi dc hrană şi excremente presupuse a proveni de la aceste fiinţe, oamenii de ştiinţă din Shanghai au ajuns la concluzia că alimentaţia unui „Yeren", indiferent de virsta consta exclusiv in legume, fructe şi nuci. Un ţăran din provincia Hubei, in virstă de 40 de ani a văzut o femela care sfărima nucile in podul palmei, alegind cu grijă miezul. Alţi martori susţin ca „oamenii zăpezilor" apleacă spre ei crengile pomilor fructiferi, scuturindu-le ca să culeagă poamele, in loc să le rupă asemenea maimuţelor. In acelaşi timp exista foarte rare rapoarte despre cazuri in care aceste fiinţe s-au apropiat de locuinţele omeneşti ca să fure de-ale gurii, pe cind maimuţele o fac adesea.

Martorii au fost unanimi asupra unui detaliu : noaptea, „Yereh" dorm in paturi făcute din bambus. Primul care i-a descris lui Li Jian un astfel de „pat" a fost un bătrin din regiunea Hunan. După spusele sale, ,,Yeren" este capabil sa impletească trestii şi să le asambleze apoi intr-o formă rotunjită ca un bol de orez, un ,,cuib" mare, foarte ingenios construit. Ciţiva ani mai tirziu, cercetătorii SCERY au găsit ei inşişi astfel de cuiburi ovale, măsurind maximum 3 m lungime şi 2,50 m lăţime.

Viaţa sociala şi de familie a acestor fiinţe rămine un mister. Martorii au intilnit in general ,,Yereni" solitari, mame cu copii sau familii. Femelele nu nasc decit un pui la ciţiva ani şi il cresc cu deosebită grijă. Grupurile de „Yereni" nu sint decit arareori mai numeroase de trei indivizi, cum a fost cel de opt masculi infuriaţi care au terorizat un sat intreg in 1949 (mai tirziu s-a emis ipoteza că aceştia văzuseră nişte vinători ucigindu-le femelele şi copiii lingă satul respectiv).

Există foarte rare rapoarte despre ,,Yereni" care atacă omul. Un exemplu tipic este cazul din 1976, cind tinărul Zeng (un ţăran de 19 ani din satul Fangxian) s-a aventurat prea adinc in pădure şi a dispărut pentru trei zile. Cind a revenit era aproape innebunit de spaimă şi le-a povestit sătenilor că un mascul mare de ,,Yeren" l-a fugărit, prinzindu-i şi aplicindu-i citeva lovituri puternice. Imediat ce tinarul s-a prăbuşit la pămint insă, creatura nu s-a mai interesat de el, lăsindu-l sa plece, fără să-i mai arunce o privire. Li Jian este de părere că : ,,Zeng a intrat fără sa ştie pe teritoriul acelui mascul şi respectivul i-a dat un avertisment".Intr-adevăr, mărturiile concordă asupra faptului că „Yeren" (ca şi unele specii de urşi sau gorile) işi delimitează o zona a sa si o păzeşte cu indirjire de orice intrus.

In general, comporamentul acestor fiinţe ciudate este paşnic, chiar rezervat. Un caz edificator a fost raportat de un tinăr geolog, ce primise misiunea de a face prospecţiuni in Munţii Quinling din provincia sa natala, Shaanxi. Găzduit chiar de cei doi fraţi ai săi care locuiau intr-o casă de la poalele Munţilor Quinling, tinărul Fan a fost prevenit să nu iasă afară după apusul soarelui sau inaintea zorilor, pentru că s-ar putea intilni cu „Yeren". Crescut in oraş, geologul nu auzise niciodată despre o asemenea creatură şi a crezut că fraţii săi il iau in ris. Insă, la nici o săptămină de la sosire s-a intilnit intr-un cring de aluni cu o femelă al cărei copil a venit increzător spre el. Pe cind Fan incremenise, neputindu-şi reveni din stupoare, mama a scos un strigăt ascuţit, ca o chemare şi copilul s-a reintors imediat la ea, apoi au dispărut in pădure. Cind le-a povestit intimplarea fraţilor săi, aceştia l-au sfătuit ca, la viitoarea intilnire, să se apropie incet de femela ,,Yeren" ţinind in mină nişte nuci. Procedind intocmai, geologul s-a imprietenit repede cu cele două fiinţe pe care fraţii lui le „cunoşteau" de ciţiva ani, incă de la naşterea copilului, şi le ajutaseră adesea cu hrană in iernile grele.

O mărturie şi mai uimitoare este cea din provincia Yunnanul de Sud, unde un mascul „Yeren" a intrat in plină zi intr-un sat şi a inceput să se invirtă in jurul turmei de vaci care veniseră de la păşunat. La inceput, ţăranii s-au speriat, dar, văzind că uriaşa fiinţă nu le face nici un rău, au decis s-o accepte. I-au dat de mincare şi un cort, insă „Yeren" a refuzat să doarmă in altă parte decit in „cuibul" pe care şi l-a aşezat sub un copac. Era foarte blind şi a devenit repede păstorul „oficial" al satului, in schimbul unei cantităţi zilnice de legume şi fructe proaspete, pe care le primea cu bucurie. Un timp lucrurile au mers bine, dar, cind nişte soldaţi gomindanişti in trecere pe acolo (intimplarea se petrecea inainte de 1947) au incercat să-l pună in lanţuri şi să-l ia cu ei, „omul zăpezilor" a fugit in pădure şi nu s-a mai intors niciodată.

Li Jian constata : ,,După datele obţinute de SCERY, cu excepţia citorva cazuri de agresiune provocate de om, Yeren se dovedesc rezervaţi, adeseori prietenoşi, uneori chiar predispuşi la glume". Astfel, in 1973, martorul Xie Ming-gao, originar din provincia Sichuan, traversa padurea comunală, cind cineva 1-a apucat brusc de braţ. Intorcindu-se a dat cu ochii de un mascul „Yeren", avind doi metri inălţime, un metru lăţime la umeri, ochii mari, roşii şi dinti enormi. Xie Ming-gao işi aminteşte : ,,ingheţasem de spaimă. Avea plete roşii, lungi de cel puţin 30 cm şi blana de un roşu strălucitor ii acoperea tot corpul, fără excepţie. Mă ţinea de mina stingă, apoi m-a ridicat invirtindu-mă in aer, m-a pus jos şi a plecat cu un hohot tunător de ris".

Intr-o singură privinţă rapoartele par a justifica neliniştea ţăranilor din regiunile montane izolate in care sint intilnite aceste creaturi. Datorită faptului că ,,Yeren" sint fiinţe singuratice şi işi găsesc destul de greu perechea, au existat numeroase cazuri cind martori de ambele sexe, dar in special femeile ieşite la cules de fructe sau după apă, s-au trezit inoportunaţi de avansurile cam insistente ale cite unui ,,Yeren". 0 mărturie de acest gen aparţine invăţătorului Li Mingzhi (din provincia Yunnanul de Sud), surprins de o tinără femelă, in timp ce dormea in pădure. Trezindu-se in braţele creaturii de 2 m, care-i suridea in toată frumuseţea trăsăturilor sale preneanderthaliene, bietul Li Mingzhi s-a ingrozit de moarte. Lovind-o cu pumnii in faţă a luat-o la fugă, in timp ce femela il privea cu o expresie de nedumerire atit de comică, incit invăţatorul a pufnit in ris fără să vrea. Li Jian remarca insă faptul că nu au fost semnalate cazuri de violenţă si nici o răpire, cu excepţia unei intimplari cu o femelă căreia ii murise puiul şi care a incercat să fure un băietel de 6 ani. Speriată de ţipetele acestuia, 1-a abondonat insă după ciţiva metri şi a fugit inainte ca parinţii copilului sa se fi putut dezmetici. Or, un astfel de comportament este foarte interesant, intrucit maimuţele antropoide (uneori şi alte specii), fie ele captive (chiar dresate) nu sint capabile să-şi infrineze instinctul sexual, fapt cunoscut atit de dresori cit şi de exploratori, preveniţi să evite situaţiile limită de acest gen. Revista „Paris Match" amintea cu ciţiva ani in urmă o asemenea intimplare, la inceput amuzantă, dar care se putea sfirşi rău. Astfel, in timpul filmărilor la noua serie „Tarzan" (inceputul anilor '80), realizate in pădurea tropicală, marele urangutan dresat special pentru aceste turnări a devenit tot mai nervos şi nimeni nu se mai putea inţelege cu el. Chemat de urgenţă, dresorul a fost de părere ca animalul este... gelos şi a cerut intreruperea filmărilor. Regizorul a refuzat să ia in serios argumentaţia specialistului, pină intr-o zi, cind urangutanul a incercat s-o răpeasca pe interpreta principalului rol feminin, frumoasa actriţă de origine suedeză, Bo Derek. A fost nevoie de eforturile intregii echipe de filmare pentru ca tinăra actrită, ce trecuse prin emoţii deloc plăcute, să fie scoasă din braţele antropoidului, care părea foarte hotărit s-o considere proprietatea sa exclusivă, incercind de citeva ori s-o silească la contacte sexuale şi renunţind numai la apropierea urmăritorilor.

In 1981, pe treptele spitalului guvernamental din satul Magburaka (Sierra Leone) a apărut o fetiţă despre care se crede că a fost răpită de babuini şi crescută intocmai ca o maimută. Nu poate vorbi, nu merge in pozitie verticală (de altfel muşchii gambelor ii sint atrofiaţi), bea şi mănincă fără să se ajute de miini, iar reeducarea ei pare imposibilă. Nici măcar nu ştie cine ii sint părinţii sau cum a ajuns din junglă in satul Magburaka, dar specialiştii sint siguri că a trăit numai printre maimuţe şi intregul ei comportament (inclusiv cel sexual) confirmă aeest lucru.

In legătură cu relaţiile dintre om şi „Yeren" nu s-a semnalat nimic asemănător. Se datorează această situaţie inteligenţei sporite, comportamentului mai omenesc al creaturii sau „uriaşul zăpezilor" este, pur şi simplu, un timid, aşa cum afirmă Li Jian ?

SCERY a inceput in 1986 pregătirile pentru o mare expediţie in Shennongja : numeroşi vinători, cercetători, zoologi şi călauze locale vor cerceta un teritoriu relativ intins, impărţit in zone pătrate (ca la şantierele arheologice, dar la o scară mult mai mare). Metodele preconizate sint moderne şi eficiente, insă echipamentul ultrasofisticat lipseşte. Ar fi nevoie de puşti cu tranchilizante, camere cu teleobiectiv şi in infraroşii, material complex de cam-ping, capcane automate nevătămătoare, staţii radio, proiectoare, laboratoare medicale mobile, jeepuri, elicoptere, bărci cu motor etc. Ori toate acestea se ridică la un preţ exorbitant. Fără ele insă s-ar reedita ghinionul din 1981, cind o expediţie SCERY a ratat capturarea unui ,,Yeren" in munţii Shennongja. Cei trei cercetători chinezi se aflau

la 2.500 m altitudine, cind unul dintre ei a observat creatura pe flancul opus al muntelui, 1000 m mai jos. Cind au ajuns acolo n-au mai găsit decit un ,,pat-cuib" făcut din bambus, lung de 3 m şi larg de 2 m. Nu au reuşit să descopere alte urme pe terenul pietros şi s-au intors fără prada atit de căutată. Necesitatea echipamentului modern nu trebuie argumentată. Dar, după masacrul din Piaţa Tien An Men, guvernul chinez pare să fi pus capăt li-beralizării de orice fel, şi insăşi expediţia, cercetările SCERY au fost aminate sine die...

Există insă şi sceptici, al căror reprezentant de frunte este zoologul şi activistul de partid Tan Bangje din Beijing. Acesta a publicat faimosul articol ,,Există Yeren ? Răspund : Nu" in revista „Daziran" („Nature Magazine") a Muzeului de Istorie Naturală din Beijing.

Autocaracterizindu-se ca singurul adevărat specialist chinez in maimuţe antropoide, Tan Bangje afirmă : „Toate poveştile astea despre Yeren ma irită profund. Afacerea are exclusiv o latură pseudoştiinţifică şi propun ca expediţiile viitoare să nu se mai ocupe de căutarea creaturii, ci mai curind cu demonstrarea faptului că declaraţiile martorilor şi probele sint false".

Intr-un buletin special al SCERY, publicat in octombrie 1985, Li Jian a reprodus in intregime articolul respectiv şi apoi i-a răspuns punct cu punct. Argumentaţia sa a fost considerată de toţi specialiştii chinezi şi străini drept o adevărată performanţă de documentare şi logică ştiinţifică. In plus, toată lumea a remarcat tonul calm şi ponderat al profesorului din Shanghai prin comparaţie cu fulgerele olimpiene ale zoologului — activist deranjat că nu i se ceruse avizul la infiinţarea SCERY. Tan Bangje a afirmat că toţi martorii sint ,,ţărani ignoranţi şi greoi" sau ,,nesiguri moralmente", insă Li Jian i-a răspuns recenzind o impresionantă listă de ingineri, profesori, ofiţeri sau cadre de partid care afirmă ca l-au văzut pe ,,Yeren" şi observind in acelaşi timp că articolul din „Daziran" nu ia in discuţie nici una dintre probele materiale existente, analizate de specialişti din afara SCERY.

Unii primatologi străini consideră ,,omul zăpezilor" din China ca fiind o specie necunoscută de gorilă, urangurtan sau maimuţă aurie. Insă aceste ipoteze sint departie de a fi realiste. Maimuţele aurii ating rareori 1 m inălţime şi au coada ceea ce nu a fost semnalat la „Yeren". Ele nu pot merge mult timp in poziţie verticală, nu au picioarele mai lungi decit miinile şi nu işi pot indrepta picioarele din genunchi. Urangutanul (Pongo pygmaeus) este singura specie asiatică de maimuţă antropoidă şi trăieşte astăzi doar in Borneo şi Sumatra. Cu milioane de ani in urmă insă era destul de răspindit şi in China, astfel că unii zoologi afirmă posibilitatea existenţei unei specii străvechi, supravieţuitoare a epocilor geologice, care a rămas nedescoperită pină in prezent. Este adevărat că urangutanii au blana cafeniu-roşcată, uneori portocalie, nu posedă coadă şi masculii adulţi ating 1,94 m inălţime. Insă există şi diferenţe notabile faţă de „Yeren" : picioarele urangutanilor rămin foarte scurte (trunchiul ajungind in schimb la 1,35 m), iar braţele sint atit de lungi incit animalele işi pot atinge gleznele chiar cind stau in poziţie verticală. In plus, aceste făpturi preferă pădurile umede şi nu coboară decit foarte rar pe pămint.

Gorilele nu trăiesc decit in Africa. Totuşi, paleontologul olandez G.H.R. van Koenigswald consideră că numai o specie de gorilă poate atinge dimensiunile „omului zăpezilor" din China. Intr-adevăr, uni masculi vinaţi in Congo aveau 2,50 m inălţime, 1,70 circumferinţa pieptului, 2,70 m deschiderea braţelor şi 350 kg greutate. Gorila este un animal terestru şi calcă pe toată talpa, nu doar pe marginea exterioară a ei asemeni celorlalte primate. Miinile şi picioarele ei sint mai scurte, avind un aspect relativ humanoid, insă răman organe de apucat, căci trecerea de la viaţa arboricolă la cea de pe sol s-a făcut destul de recent (in termeni geologici). Dar asemanările cu „Yeren" se opresc aici. Gorila merge in general in patru labe. Nu işi poate indrepta picioarele din genunchi, are o cu totul altă fizionomie şi pielea ei este neagră ca ardezia. Părul de pe corp poate fi cenuşiu inchis ori negru-albăstrui, cu pete brune (Gorilla gorilla), cu o dungă dorsala alb-gălbuie (Gorilla beringei) sau cu o zonă roşie pe cap (Gorilla castaneiceps şi Gorilla matschiei). De asemeni, nici gorila nici urangutanul nu au păr lung pe cap, căzindu-le in plete pe umeri ca la om şi la... „Yeren". Ochii, dantura, maxilarele, nasul, fruntea fiinţelor necunoscute din Shennongja aduc mai mult a om decit a gorilă, deşi pastreaza trăsături primitive. De aceea, paleontologul olandez recunoaşte că această eventuală gorilă chineză ar avea multe şi stranii afinităţi cu hominidele.

De altfel, istoria descoperirii gorilelor prezintă unele asemănari amuzante cu cea a „Oamenilor Zăpezii". Astfel, deşi primul om alb care a vazut o gorilă (şi a botezat-o cu acest nume) a fost călătorul cartaginez Hannon, pe cind strabatea munţii din Sierra Leone acum 2 400 de ani, animalul nu a putut fi capturat pină in secolul al XIX-lea. Unii naturalişti aveau rezerve serioase cu privire la existenţa lui şi disputa nu a incetat decit in 1855, cind exploratorul şi zoologul francez Paul de Chailloux a reuşit să impuşte un mascul de 2 m inălţime, aducindu-l in Europa.

Există şi o ipoteză foarte interesanta, cu şanse considerabile de a se dovedi corectă. Astfel, antropologul Grover Krantz susţine că „Yeren" ar fi probabil urmaşul (eventual evoluat) al unei specii de hominide, Gigantopithecus, apărută acum aproape 10 milioane de ani şi stinsa cu un milion de ani in urmă. Această primata de talie mare (un uriaş in comparaţie cu Australopithecus) a trăit şi in China, iar fosilele ei abundă in special in provinciile Hubei, Yunnan şi Shaanxi, unde „Yeren" a fost văzut cel mai adesea. Krantz consideră că „omul zăpezilor" ar putea fi chiar „veriga lipsă" (faimoasa ,,missing-link") pe care paleontologii o caută incă din secolul trecut. După cum se ştie, omul nu descinde din speciile de maimuţe antropoide cunoscute, dar are un stramoş comun cu ele. De aceea, veriga de legătură care lipseşte pentru a clarifica evoluţia (de fapt prima dintre ele, căci in lanţul evolutiv există mai multe hiatusuri) trebuie căutată nu intre om şi maimuţele antropoide, ci intre cele mai vechi etape de evoluţie ale stramoşilor omului. Una dintre disputele majore in antropologia contemporană este daca staţiunea bipedă şi eliberarea miinilor a adus sau nu in mod automat inteligenţa, capacitatea de a produce şi folosi unelte, limbajul etc. Studiul creaturii din Shennongja ar putea furniza un răspuns şi acesta pare a fi ca mersul in poziţie bipedă nu este in mod obligatoriu declanşatorul procesului de umanizare. In orice caz, Gigantopithecus ori ,,missing-link", „Yeren" rămine o adevărată minune a naturii, supravieţuirea sa de-a lungul a milioane de ani reprezentind o performanţa, cu atit mai curioasă cu cit in anatomia lui se imbină caractere umane şi de maimuţă, mixaj care nu favorizeaza evolutia. Profesorii Huang Guangzhao şi Li Jian sint de părere ca fiinţa cu plete roşii poate sa fie ceea ce sugerează Krantz, dar nu pot opta hotărit pentru una dintre ipoteze. „Pină nu vom dispune de date suplimentare este prematur să alegem intre Gigantopithecus şi veriga lipsă. Dar nu văd ce altceva ar putea fi Yeren, declara profesorul Huang.

Revista „Paris Match'' menţiona că singurul punct asupra căruia scepticii, entuziaştii şi prudenţii sint de acord este necesitatea capturării unui specimen intreg de ,,om al zăpezilor", de preferinţă viu. Se pare că aşa ceva s-a intimplat, acum citeva decenii.

Era in anul 1942, cel mai singeros al conflictului chino-japonez (1931—1945). Liu Jikuan (astăzi muncitor intr-o fabrică de jucării din Shennongja) işi aminteşte ziua in care Regimentul 75 de Infanterie din Armata Gomindanistă (Kuomintang) a traversat satul său natal „Aveam 13 ani. Auzisem că soldaţii au prins un Yeren şi il poartă cu ei. Dar oamenii din sat n-au crezut zvonul : se temeau să nu fie o minciună, căci soldaţii făccau orice ca să-i prindă pentru a-i inrola cu forţa in armată. Aşa că, la apropierea regimentului, in case n-au mai rămas decit bătrinii şi copiii ; bărbaţii in putere şi femeile tinere s-au ascuns in pădure. Cind trupele au intrat in aşezarea noastră, eu şi alţi băieţi mai mici am alergat să le vedem. in primele rinduri mergeau doi «Yeren», mascul şi femelă, legaţi cu lanţuri grele. Aveau blană roşcata şi plete lungi, roşii, care le cădeau pe umeri. Capetele le erau mai mari decit ale oamenilor, cu ochi neobişnuiţi, roşii, maxilare ieşite in afară şi buze groase. Femela părea mai tinară, corpul ii era mai zvelt şi avea sini mari, alungiţi. Masculul, foarte lat in umeri, mergea puţin aplecat inainte, plingea amarnic şi lacrimile ii udaseră toata faţa".

După cum arata unele indicii obţinute de Li Jian in legătură cu urmarea acestui caz, soldaţii gomindanişti, veşnic infometati de o subzistenţa prea puţin preocupată de soarta lor, i-au ucis'"pe cei doi „Yeren", mincindu-i apoi, in timpul marşului spre front.

O intimplare asemanătoare a avut loc in aceeaşi zonă, citeva luni mai tirziu. La sfirşitul anului 1942, ţăranii din satul micului Jikuan i-au chemat in ajutor pe cei dintr-o aşezare apropiată, condusă de Jia Wenzhi, un personaj ciudat, fost soldat, indrăzneţ şi fără scrupule. Cind Jia a aflat că in pădurea din apropierea celor doua sate se ascunde o fiară ale cărei urlete infiorătoare ingrozesc oamenii, a pufnit in ris : ,,Nici un monstru nu poate rezista celor 50 de oameni ai mei, inarmaţi cu puşti şi cu grenade. Avem chiar şi o mitralieră !". Unul dintre cei pe care-i comanda, Zhang Yujin (avind pe atunci 20 de ani) povesteşte : ,,Am plecat cu toţii, călăuziţi de sateni. Urcind spre pădurea de deasupra satului care ne chemase. am auzit strigăte foarte puternice. Deodată am văzut cele două creaturi. Una, aşezată pe trunchiul unui arbore doborit de trăsnet plingea in hohote. Cealaltă se invirtea in jurul ei şi o lovea din cind in cind. Fiinţa de pe buştean răspundea şi ea cu lovituri, apoi izbucnea din nou in plins. Noi şi tăranii am urmărit ciudaţenia asta cam o oră şi jumătate, apoi, la un semnal, am deschis focul. Creatura aşezată s-a prabuşit peste copac in vreme ce a doua a dispărut in pădure. Ne-am apropiat : fiinţa ucisă era un mascul de Yeren, inalt de 2 m, cu blana roşie şi deasă. Chipul său aducea foarte mult cu al oamenilor, dar avea ochii mai mari şi maxilarele proeminente. Abia cind am vrut să-1 ridicăm ne-am dat seama ce se intimplase. Masculul işi prinsese laba piciorului intr-o crăpătură a trunchiului pe care se aşezase, ceea ce ii provoca dureri groaznice. Femela nu putea să-1 ajute, dar nu voia să-1 părăsească şi incerca să-1 scoale cu forţa (...) Am tirit corpul in sat şi am inceput să-1 jupuim, insă pielea acoperită de păr era atit de fină incit se sfişia in bucăţi. Nu părea de loc o piele de animal".

Oamenii au tăiat carnea in bucăţi şi au pus-o la fiert intr-o marmită militară, insa cei mai mulţi n-au putut s-o mănince căci fiertura emana un miros foarte puternic. Numai Jia Wenzhi şi-a terminat porţia fără multe fasoane. Ba chiar a pus sa se afume un picior al „vinatului", pe care 1-a trimis in dar guvernatorului provinciei Shennongja.

Interesante aceste intilniri intre „Yeren" şi oameni :„animalul", uriaş, sălbatic, nu atacă niciodată, se manifestă cu blindeţe, chiar naivitate, in vreme ce omul, -ruda sa evoluată, il ucide pentru a-1... minca. Li Jian conchide cu tristeţe : ..Este de mirare cum au putut supravieţui aceste creaturi după apariţia omului. Numai faptul că zonele in care trăiesc Yerenii nu sint populate i-a putut salva pină acum". SCERY a instituit un premiu echivalent cu 3 500 dolari pentru capturarea unui „Yeren" viu (sumă colosălă pentru un ţăran din Shennongja) şi se spera că, intr-un viitor nu prea indepărtat, „omul zăpezilor" din China va putea fi studiat de zoologi, antropologi şi paleontologi, furnizind, poate, răspunsuri preţi-oase la unele dintre enigmele evoluţiei lui Homo sapiens. Cu atit mai mult cu cit dovezile despre existenţa acestor fiinţe continuă să se acumuleze. Astfel, in octombrie 1986, revista vest-germană ,,Bunte" publica articolul unui renumit alpinist austriac, Reinhold Messner, care afirma că, in iulie 1986, se intilnise in Masiyul Himalaya cu „Yeti". Alpinistul străbătea un podiş impădurit, aflat la altitudinea de 4 200 m, cind s-a pomenit inaintea unei fiinţe de 2 m inălţime, acoperită cu o blană neagră şi deasă. Avea faţa lipsită de păr şi nu semăna cu omul, ursul sau maimuţa, ci mai curind cu o stranie combinaţie intre toţi trei la un loc. Creatura a dispărut intre copaci inainte ca Messner să se dezmeticească, dar alipinstul i-a fotografiat urmele. O a doua intilnire a avut loc citeva ore mai tirziu, cind Messner străbătea un desiş ; omul şi fiinţa necunoscută s-au privit citeva clipe, apoi au luat-o la fugă, in direcţii contrare...

Duminica, Decembrie 3, 2006, 11:00 PM 

Grupa sanguina necunoscuta
     media: 4.57 din 7 voturi

Extraterestra sau mutanta ??? In ultimii ani, in lumea parapsihologiei s-a facut tot mai auzita teoria potrivit careia, dintre persoanele care populeaza planeta nu ar fi decat pe jumatate oameni, ele reprezentand de fapt fiinte mutante , provenite fie din incrucisarea pamantenilor cu rase extraterestre, fie din mutatii genetice realizate de catre o civilizatie superioara. Finalitatea acestui proces, sustin ufologii ar viza transformarea tuturor oamenilor de pe Terra intr-o rasa hibrida, mostenind calitatile celor doua specii din care provine. Ca aceasta ipoteza NU este deloc exagerata, cum pare la prima vedere, par sa demonstreze anomaliile remarcate la tot mai multe fiinte de pe pamant, care demontsreaza nu numai o cu totul alta alcatuire a corpului fizic (avand organele interne pozitionate altfel decat in mod obisnuit sau mai multe organe decat este fiziologic normal), dar si o alta structura sanguina. Este si cazul unei fetite din Cluj, careia medicii i-au descoperit o grupa de sange necunoscuta pana in prezent!!! Fata la care ne vom referii in randurile urmatoare a fost botezata, de catre asistenta medicala care a ingrijit-o imediat dupa venirea ei pe lume, Elena. Micuta a fost abandonata inca de la nastere, in urma cu sapte ani intr-o maternitate din Bucuresti. De aici, dupa cinci luni, a fost preluata de o casa de copii, care - in scurt timp - a dat-o spre infiere unei familii din Arad. Parintii adoptivi mai aveau doi copii. Aceasta familie din pacate nu a putut sa o tina prea mult pe Elena. Saracia si apoi dezbinarea familiei respective au facut ca, peste 3 ani de la infiere, fetita sa ajunga din nou la un orfelinat. La varsta de sapte ani si jumatate, micutei i-a suras inca o data sansa unui camin. De aceasta data ea a fost adoptata de o familie instarita, fara copii care a dus fetita, de la institutia sociala din Arad, la Cluj-Napoca, intr-o casa cu toate utilitatile. Acum Elenei ii merge bine, se duce la scoala si are tot ce-i trebuie, mai ales dragostea noilor parinti. Este o fetita frumoasa, blonda cu ochii albastrii - genul arian. Dar ceva iesit din comun a facut-o brusc sa ajunga in centrul atentiei forurilor medicale! O banala viroza respiratorie , survenita in urma cu o luna, adica mai exact in luna august 2002, i-a facut pe parintii Elenei sa o duca de graba la medicul de familie. Deoarece policlinica in care lucreaza acesta nu are conditii pentru analize de laborator, medicul i-a trimis cu fetita la spital , pentru o serie de investigatii medicale. De-abia cu aceasta ocazie, sotii Mirea (asa se numesc parintii adoptivi ai Elenei) au avut revelatia faptului ca, timp de patru ani, vazand ca fetita este perfect sanatoasa, nu le-a trecut prin cap sa-i faca vreodata analize madicale. Cand au oesit rezultatele analizelor de sange, laboratoarelor nu le-a venit sa creada! Fetita prezenta o grupa de sange care NU se incadra in nici una din grupele cunoscute. Medicii s-au mirat si ei si au dispus reluarea analizelor . Fetita a fost din nou chemata la spital , explicandu-li-se parintilor ca la loborator s-a facut o greseala. Dupa repetarea testului de sange, concluzia a fost aceeasi: GRUPA SANGUINA NECUNOSCUTA! Spitalul a trimis esantioanele din sangele Elenei altor laboratoare, specializate in hematologie. Confirmarea a venit si de acolo, stabilindu-se ca fetita are o grupa sanguina atipica, nemaiintalnita pana acum pe pamant. Investigatiile, in acest caz, s-au largit. Surprinzator, dar la maternitatea undea fost fetita lipseau orce date clinice ale copilului - desii se fac analize si masuratori, obligatoriu, orcarui nou -nascut, iar acestea se arhiveaza. La fel de straniu este faptul ca nici la cele duoa orfelinate unde a stat Elena NU sa-u gasit gasit fisiere medicale ale fetitei. Parintii fetei sunt ingrijorati de aceasta situatie inedita . pana acum , in cei patru ani de cand au adoptat-o, Elena NU a reliefat nimic anormal. Cresterea ei s-a produs firesc, natural, fara nici o problema! Abia daca fetita a mers de trei ori la stomatolog pentru extragerea unor dinti care se schimbau. Ea a fost si este un copil plin de viata si sanatos. Mai multi medici le-au spus sotilor Mirea ca ar putea fii vorba de o mutatie genetica, dar nu se pot pronunta decat in urma unor cercetari specializate. "Daca n-au gresit iar analizele, cea ce este 0 % probabil, nu ne mai ramane decat sa credem ca Elena este...extraterestra" - sugereaza multi dintre specialisti.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 10:42 PM 

STRANIA MOARTE A LUI NAPOLEON BONAPARTE
     media: 5.00 din 8 voturi

NAPOLEON: nascut in Corsica în 1769,decedat pe insula Sfanta Elena în 1821.
Cel puţin aşa afirmă cărţile de istorie şi enciclo-pediile. Dar.o fi oare adevărat?
Să fi murit el oare într-adevăr pe insula Sfanta Elena? Şi atunci de ce oare guvernul britanic a dat publicităţii un raport contradictoriu în legătură cu "moartea" sa, raport care ulterior a fost considerat fals în cea mai mare parte? Şi dacă Napoleon nu a murit aşa cum s-a spus, ce s-a întamplat totuşi cu el şi cum anume s-au petrecut lucrurile?
E o poveste foarte, foarte lungă şi totul pornit de la însusi Napoleon, el fiind cel care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi găsi patru sosii şi asta s-a întamplat încă cu mulţi ani înainte ca imperiul să înceapă să se prăbuşească.
Dintre aceste dubluri, găsite cu atata dificultate de către agenţii împăratului pe tot cuprinsul Europei, unul a murit otrăvit la scurtă vreme după Waterloo, iar un altul a fost grav rănit într-un accident de echitaţie, ramanand cu un handicap care nu îi mai permitea să apara înposturaluiNapoleon.
Rămăseseră numai doi, iar unul dintre aceştia era Frangois Eugene Robeaud, născut în 1771 în satul Baleycourt din Meusa. Acesta se asemana atat de mult cu Napoleon, la chip şi la ţinută, încat camarazii de arme îl porecliseră "Impăratul." Inevitabil, a fost doar o chestiune de rutină ca această asemănare izbitoare să fie adusă la cunoştinţa marelui om de stat si astfel soldatul Robeaud s-a trezit la scurtă vreme trăind ca un nabab în randul persoanelor din anturajul lui Napoleon.
După cele "100 de zile", în timp ce Napoleon mai aştepta încă la Rochefort, învingătorii deciseseră soarta acestuia. Britanicii doreau să se asigure asupra unui singur lucru: de data aceasta, Napoleon trebuia exilat într-un loc din care evadarea să fie imposibila. Cele "100 de zile" şi Elba nu trebuiau să se mai repete.
Aşa ca a fost trimis pe insula scăldată de soare numită "Sfanta Elena" şi, în conformitate cu rapoartele guvernului britanic, a murit de cancer după şase ani de închisoare, timp în care se presupune că nu a fost lăsat fără supraveghere nici măcar o clipă.
Pe cand Vulturul era legat în lanţuri de stancile de pe coasta Africii, sosia sa, Frangois Robeaud s-a întors la Baleycourt pentru a-şi relua viaţa de fermier. Ministrul Poliţiei franceze l-a desărcinat pe agentul care avusese misiunea de a urmări fiecare mişcare a lui Robeaud. La urma urmei, cazul fusese închis, iar pasărea se afla în colivie. Anchetatorul Ledru a revenit la munca mai puţin dramatică de urmarire a evazioniştilor fiscali.
Napoleon îşi pierduse libertatea, dar mai avea încă mulţi prieteni, iar cel mai important lucru era că aceşti prieteni aveau o mulţime de bani. Pentru a descuia uşa care îl ţinea prizonier pe Sfanta Elena, el avea nevoie de o cheie de aur. 0 cheie fasonată cu multă grijă, căci pentru ceea ce punea el la cale nu trebuia să se scurgă nicio informaţie. Nu putea face decat o singură tentativă şi aceasta nu trebuia să dea greş.
Să analizăm însă acum o serie de întamplări, în aparenţă fără legătură între ele în derularea lor cronologică.
In 1818 generalul Gourgard a părăsit postul de comandant al închisorii de pe Insula Sfanta Elena, fiind înlocuit de generalul Bertrand. Gourgard s-a îndreptat fară grabă spre Paris, unde a dus apoi un trai liniştit care nu a atras atenţia nimănui. Contactele sale se rezumau în principal la foşti camarazi de pe campurile de bătălie, vechi prieteni, printre care se aflau unele persoane foarte avute şi influente, care deţineau uriaşe fonduri şi nutreau o simpatie profundă faţă de Napoleon.
La circa 60 de zile după sosirea lui Gourgard la Paris, o trăsură elegantă dadea tarcoale satului Baleycourt, iar ocupanţii ei se interesau insistent de un anume Francois Robeaud. Vecinii au călăuzit trăsura spre modesta fermă unde locuia Robeaud, împreuna cu sora lui. Nimeni nu-şi amintea cum arătau ocupanţii vehiculului, dar unii trecători au declarat ulterior că văzuseră trăsura trasă la marginea drumului, la numai o aruncatură de baţ de poteca ce ducea spre casa lui Robeaud. Oricum, se făcuse deja întuneric, iar cei care zăriseră vehiculul îşi văzuseră de treburile lor; experienţa îi învăţase că atata timp cat nu eşti curios, nu poţi intra în bucluc.
După incidentul cu trăsura, Robeaud şi sora lui îşi vazură în continuare, timp de o luna, de muncile lor obişnuite. Caleasca? Fusese doar un doctor care dorise să cumpere de la Robeaud nişte iepuri pe care să-i dăruiască unui prieten. Nimic deosebit.
Intr-o dimineaţă din toamna lui 1818, un vecin ce se afla în drum spre munca sa a observat că uşa casei lui Robeaud era întredeschisa. Ploua şi vantul arunca ploaia în casă. Ciudat, gandi vecinul, ciudat că Robeaud se afla înca în pat la ora aceasta - şi încă cu uşa deschisă. Bărbatul se duse să închidă uşa şi aruncă o privire în încăpere. In vatră nu ardea nici un foc - un alt lucru cat se poate de ciudat. Să se fi întamplat oare ceva cu Franqois şi cu sora acestuia? Ii strigă, dar nu primi nici un răspuns.
Nici Franqois Robeaud şi nici sora lui nu au mai fost de atunci văzuţi în Baleycourt. Plecaseră fără să anunţe pe nimeni, în toiul nopţii, luandu-şi cu ei numai cateva lucruri. Or fi parăsit ei satul de bună voie?
Sora a fost văzută la Paris la doi ani după aceea de către doi negustori din Baleycourt pe care s-a facut că nu-i cunoaste. Cei doi au informat autoritatile si astfel inspectorul Ledru fu din nou însarcinat sa dea de urma alunecosului Franqois Robeaud. De data aceasta Robeaud n-a mai putut fi găsit, în schimb Ledru a localizat-o pe sora lui, care ducea un trai foarte tihnit în Tours. Un doctor îi explicase că se îndrăgostise de ea şi că îi plătea toate cheltuielile necesare întreţinerii. Intelege-ti,n'est-ce-pas? Domnul Ledru înţelesese, pană la un punct, bineînţeles, dar dincolo de acel punct rămasese cu multe semne de întrebare. Această "prietenie" dintre doctor şi ţărăncuţa simpla din Baleycourt nu era imposibilă (la urma urmei gusturile nu se discută), dar dacă totuşi era reală trebuia să fi fost una din cele mai platonice prietenii cunoscute vreodată, deoarece după cum stabiliră Ledru şi oamenii săi, sora lui Robeaud nu-l văzuse in viaţa ei pe bogatul doctor ce pretindea că se îndrăgostise atat de mult de ea. De fapt, relaţia dintre cei doi era numai de natură financiară şi încă de la distanţă - prin curier.
Ajuns în culmea disperării, nemaiputand suporta uzura saptămanilor de spionare făra nici un rezultat, micul inspector amăgit se hotărî în cele din urmă să abordeze cazul în mod direct.
- Unde se află fratele tău Franqois? Domnişoara Robeaud îi răspunse ranjind:
- A plecat într-o calătorie. S-a hotărat să se facă marinar şi a pornit într-un lung voiaj pe mare.
Pe ce vapor? Nu ştia. Cand anume a plecat? Cu destula vreme în urmă. Cand a spus că se întoarce? Nu avea nici cea mai mică idee. Stiţi, Franqois nu e deloc vorbăret în astfel de situatii.
In cele din urma, bietul domn Ledru se lăsă pagubaş. Casa familiei Robeaud din Baleycourt fusese zăvorată şi parasită. Generalul Gourgard se pensionase şi ducea un trai liniştit. Sora lui Robeaud o ducea foarte bine la Tours pe cheltuiala altcuiva. Dublura lui Napoleon nu era de găsit nicăieri, dar ce mai conta -guvernul s-a interesat discret la generalul Bertrand, aflat pe Insula Sfanta Elena, fiind informat că faimosul prizonier se afla încă acolo. Bineînţeles. Unde altundeva ar fi putut să fie?
Pentru a evada de pe Sfanta Elena, Napoleon avea nevoie de trei lucruri: o nava, caţiva prieteni şi ceva bani. Dacă le avea pe ultimele două, procurarea primului era o bagatela.
Robeaud a dispărut din Baleycourtul său natal la începutul toamnei lui 1818. La vremea aceea Napoleon încetase sa constituie mai mult decat un interes de rutină pentru britanicii care altădată tremurau de frică la auzul numelui său, iar generalul Bertrand, care cu siguranţă nu se numara printre cei care îl urau pe Napoleon, primise însarcinarea de a se ocupa personal de prizonier. In chiar acel an, soţia generalului Bertrand îi scrisese unei prie-tene: "Succesul e de partea noastră! Napoleon nu se mai aflăpeinsulă!"
Adevărat sau fals?
In ultimele zile ale anului 1818 sosea în oraşul Verona din Italia un străin îmbrăcat foarte îngrijit. Pretindea că este un negustor venit din nordul Franţei. Acum cand soţia sa murise, iar copiii se aşezaseră fiecare la casele lor, se hotărase sa-şi îndeplinească dorinţa de o viaţă de a se stabili definitiv în Italia, unde îşi propusese să deschidă o mică prăvălie sau să-şi cumpere una daca găsea un preţ bun.
Prăvălia pe care şi-a deschis-o avea înscris pe firma de la intrare cuvantul "Optică", dar, ca majoritatea acestui gen de afaceri din acele zile, se ocupa si de diamante. Strainul, care pretindea că se numeşte Revard, manifesta un foarte mic interes faţă de optică şi de diamante, preferand să-l lase pe asociatul său, un oarecare domn Petrucci, să se ocupe de treburile firmei. Revard semăna foarte mult cu Napoleon, după cum remarcase multă lume, ceea ce-i făcu pe cunoscuţi să-i spună "Impăratul" -bineînţeles, în glumă. Petrucci îl cicălea deseori pentru că oferea gratuit unele mărfuri perechilor de tineri săraci care nu-şi permiteau să cumpere ceea ce-şi doreau. De fiecare dată, Revard nu făcea decat să radă, apoi compensa sumele respective din punga sa vesnic doldora de bani.
In după-amiaza zilei de 23 august 1823, după declaraţiile ulterioare ale lui Petrucci şi ale altor martori, în faţa prăvăliei lui Revard a tras o trăsură, iar birjarul a intrat în grabă în clădire. Acesta i-a înmanat lui Revard o scrisoare care l-a făcut pe destinatar să devină foarte agitat. Intorcandu-se către Petrucci, el i-a spus:
- Aflu din această scrisoare că trebuie să plec imediat pentru rezolvarea unor probleme foarte importante. Las prăvălia pe mainile tale. Ingrijeşte-te, te rog, de birjar şi de cai. Eu trebuie să ma retrag în camera mea.
La vreo două ore după aceasta, el a venit acasă la Petrucci, înmanandu-i acestuia o scrisoare groasă, scrisă pe pergament şi sigilată în mai multe locuri cu ceară roşie.
- Trebuie să plec într-o lungă călătorie; trăim vremuri grele, i-a spus el partenerului său de afaceri. Dacă nu mă întorc în trei luni, du această scrisoare regelui Franţei. El te va răsplăti pentru acest serviciu.
Apoi Revard se urca în trăsura care îl aştepta, iar aceasta porni huruind pe strada pietruită.
Douăsprezece nopţi mai tarziu, la 4 septembrie 1823, în ferestrele castelului Schonbrunn dm Austria, unde fiul lui Napoleon era grav bolnav de scarlatină, ardeau toate luminile. Cu puţin înainte de ora 11, unul dintre paznici auzi un foşnet ciudat în iedera care învelea zidul înalt de piatră al parcului. O umbră se lăsă de pe zid şi porni în fugă în direcţia castelului. Paznicul trase un foc, iar silueta se prăbuşi cu capul înainte.
Murise. Cadavrul fu dus în coliba unuia dintre grădinari şi fură chemate autorităţile. Acestea aruncară o privire şi porunciră să fie închisă clădirea şi să fie pusă sub paza. A doua zi, dimineaţa, două înalte oficialităţi austriece, care îl cunoscuseră pe Napoleon, veniră să vadă rămaşiţele pămanteşti ale misteriosului străin, ce fusese împuşcat mortal în parcul castelului Schonbrunn. La cateva ore după aceasta, se prezentară la faţa locului şi caţiva funcţionari ai ambasadei franceze care revendicară cadavrul. Ei însă nu-l obţinură, întrucat, la insistenţele soţiei lui Napoleon, cadavrul fu dus la castel şi înhumat într-un mormant fără inscriptie, pe aceeaşi linie cu mormintele care ulterior aveau să adăpostească rămăşiţele pămanteşti ale soţiei şi fiului sau.
Revard nu s-a mai întors niciodata la prăvălia sa din Verona.
Inainte ca Petrucci să poată duce scrisoarea la Paris, aşa cum fusese instruit, la Verona sosiră patru oficialităţi franceze care au desfiinţat prăvălia misteriosului domn Revard şi i-au oferit domnului Petrucci suma de 100.000 coroane de aur pentru scrisoare şi pentru discretia sa. Petrucci a pastrat tăcerea în legătură cu acest subiect încă 30 de ani, după care, sub jurămant, a mărturisit totul autorităţilor veroneze. După afirmaţiile sale, Petrucci era convins că ciudatul său asociat fusese însusi Napoleon Bonaparte.
In această vreme, pe însorita Insulă Sfanta Elena, moartea veni la prizonierul înregistrat sub numele de Napoleon. Persoane care îl cunoscuseră pe Imparat şi care îl vizitaseră în ultimele zile ale vieţii acestuia, au afirmat că exilul îşi lăsase o serioasă amprentă asupra lui. "Impăratul" părea că nu-şi mai poate aminti multe din evenimentele care ar fi trebuit să-i fie foarte cunoscute. Işi pierduse bunele maniere şi uneori devenea de-a dreptul grosolan. Doctorii care îl îngrijeau arătau prea puţin respect distinsului lor pacient, daca acesta era într-adevăr Napoleon. Un alt aspect neobişnuit s-a adăugat acestui caz in momentul citirii testamentului, pe care prizonierul îl scrisese cu un an înaintea mortii. Scrisul de mană indica numeroase şi remarcabile deosebiri fată de cel al lui Napoleon, iar autorităţile franceze de notorietate, care au examinat documentul, au fost de părere că "Napoleon" suferise transformări profunde, "datorate, cu siguranţa, stării de detentie".'
In arhivele primăriei din Baleycourt se află înscris şi numele lui Franqois Eugene Robeaud: "Născut în satul său, decedat pe Insula Sfanta Elena..." Data pretinsei morţi a lui Robeaud de pe Insula Sfanta Elena fusese trecută sub tăcere, probabil din motive întemeiate, pentru că, tinand cont de probele existente, nu ar fi imposibil ca el să fi murit acolo la 5 mai 1821 sub numele de Napoleon Bonaparte, cu care semăna atat de mult.
Un alt capitol amăgitor s-a adăugat împrejurărilor mortii lui Napoleon o dată cu dezvăluirile oficiale făcute de autorităţile britanice în primăvara anului 1956. Dupa clasarea cazului Impăratului, în 1821, prin menţionarea faptului că moartea survenise în urma unui cancer la stomac, britanicii au mai aşteptat înca 125 de ani pentru a anunţa că păstraseră o secţiune din intestinul lui Napoleon, iar aceasta era vădit perforată.
Destul de ciudat, rana din intestin semăna mult cu una ce ar fi putut fi provocată de o baionetă...sau un glonte.
Aceasta sa fi fost oare rana care a provocat moartea lui Napoleon, aşa cum britanicii susţineau acum?
Nu cumva ea fusese produsă de focul de armă ce fusese tras în parcul castelului Schonbrunn?
Răspunsurile la aceste întrebări ar clarifica, în fine, unul din cele mai mari mistere ale istoriei - adevărul despre moartea lui Napoleon Bonaparte.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 10:40 PM 

Fosile imposibile
     media: 4.60 din 10 voturi

Oamenii de stiinta cauta astazi fosile de om în locuri geologice ale căror sedimente corespund datelor în acord cu teoria oficială. Dacă ei au existat însă înainte, vom găsi fo-silele în zone mai vechi şi într-o stare de fo-silizare mai avansată. Dar dacă vom găsi fo-sile şi mai vechi decat s-ar putea crede, asta înseamnă că, fie că trebuie să adăugăm o parte în plus la istoria veche a omului şi deci să-i revedem evoluţia, fie, dacă dorim să susţinem pe Terra, să revedem întreaga geologie. In 1842, a fost găsit un craniu uman prost conservat intr-un strat de lignit vechi de 15-50 milioane de ani,in Freibug (Germania) Incepand cu 1850, au fost scoase dintr-o mină de aur din Table Mountain, în apropien de Needles, în California, diverse fosile de mamifere (de mamut şi bizon). In 1863, au fost descoperite un disc din piatră şi o bucati de craniu uman de dr. R. Snell. Trei ani ma tarziu, M. Mattison, proprietarul unei mine, a degajat de sub un strat de bazalt, un craniu uman complet care a fost studiat de dr. L Wyman de la Colegiul Harvard. El a stabilit ca acesta are 12 milioane de ani şi este de un tip modern. Autenticitatea sa este neîndoielnică. In 1867, intr-un filon de argint la Gilman, în Colorado, au fost găsite oase umane şi săgeţi din aramă. Stratul de pămant unde s-au descoperit acestea este în varstă de 135 milioane de ani. In iulie 1877, la Spring Valley, în apropiere de Eureka, Mevada, patru prospectori au găsit ceea ce părea un os uman carbonizat prins într-o rocă de quarţ maronie. Imediat ce a fost ridicată roca, ei au descoperit o parte de femur, oasele genunchiului, gambei şi piciorului, într-o rocă unde aceste resturi au fost „captive", (veche de 185 milioane de ani). In Italia, în anul 1870, într-o mină de cărbune, s-a găsit fosila unui humanoid în varstă de 12 milioane de ani, botezat Orepithecus... Un articol din Scientific American, publicat în 1880, raportează descoperirea unui craniu uman, a unor bucăţi de coaste şi de vertebre, precum si o clavicula intr-o mina de fier in apropiere de Dry Branch in comitatul Franklin (Missouri), la o adancime de 50 de metri, cu două varfuri de săgeţi din silex cat şi cărbune din lemn. Două săptămani şi jumătate mai tarziu, un metru şi jumătate mai jos, dr. Booth a găsit alte resturi (un femur, vertebre şi alte bucăţi de lemn carbonizate), pe un strat de minereu de fier care purta urme de ţesut. Varsta estimată a minereului este de 425 milioane de ani! In noiembrie 1926, în puţul numărul 3 al minei de cărbune din Bear Creek, la 80 km sud-vest de Billinc (Montana), arheologul J.C.F. Siegfriedt a găsit un dinte uman (al doilea molar inferior) al cărui smalţ se transformase în carbon şi rădăcinile în fier. Descoperirea s-a făcut într-un strat vechi de 30 de milioane de ani. Dar ea nu a suscitat nici un interes şi a căzul în uitare. In 1958.dr. J Huerzeler de la muzeul de istorie naturala din Basel a gasit la o adancime de 180 de metri, într-o mina de cărbune din Toscana (Italia), mana zdrobită a unui copil de 5 sau 7 ani de tip modern. Stratul în care a fost gasita a fost datat la 20 de milioane de ani. Descoperirea a fost însă imposibil de clasat şi a ramas o enigmă. Un colecţionar de roci, Lin Ottinger, a găsit în 1963, în timp ce cupa unui buldozer lucra aentru a pregăti o exploatare minieră, în imprejurimile minei de cupru din Big Indian, la sud-vest de Moab, în statul american Utah, o bucata de os şi dinţi. Curios de descoperirea sa, l-a rugat pe dr. J.P. Marwitt, profesor de antropologie la Universitatea din Salt Lake City, sa le analizeze. In acelaşi loc, puţin mai tarziu, Ottinger a descoperit doua schelete umane de aparenţă moderna, dispuse natural intr-un strat in varsta de peste 100 de milioane de ani!! La începutul anului 1980, într-o exploatare a unei mine de cărbune dezafectata în aer liber în apropiere de Mahanoy (Pennsylvania), Ed Conrad a facut mai multe descoperiri tulburătoare. In primul rand, a gasit o roca ce conţinea o incluziune ale cărui contururi semanau cu un craniu vazut de deasupra. Apoi, a dat peste o piatră care semăna în mod straniu cu craniul unui antropoid mare.A urmat o alta incluziune intr-o roca de data asta a unui craniu vazut din profil, cu aceleaş protuberanţe ca ale unui craniu uman. S-au mai gasit alte fosile pietrificate de os şi femur şi de tibia. Oasele au fost estimate la vechimea de 280 de milioane de ani. Oamenii de ştiinţa s-au speriat! Aşa ceva li s-a părut a fi de-a dreptul imposibil. Şi totuşi... ele exista.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 10:35 PM 

Avioanele dispar in Zona Tacerii
     media: 4.80 din 5 voturi

Exista cîteva locuri cu incarcatura deosebita pe planeta. Unele dintre ele reprezinta zone cu perturbari de natura gravitationala sau atmosferica înca neexplicate stiintific. Si uneori se întîmpla ca oamenii sa fie prinsi involuntar în vîrtejul acestor anomalii. Asa este, de exemplu, aria mediteraneana din jurul insulei Elba (cunoscuta ca fiind primul loc în care a fost exilat Napoleon), caracterizata printr-o puternica atractie gravitationala, ceea ce duce la frecvente disparitii ale aparatelor de zbor
Zona del Silencio
Mai jos de Texas, la patru mii de mile de El Paso, descoperim o vale nisipoasa. Cel care paseste pentru prima oara în Zona Tacerii simte atmosfera apasatoare care îl înconjoara. Ca un miraj de mii de secole, desertul este si astazi plin de mister, de oaze imaginare, de orase vazute cu ochii mintii. În profunzimea linistii vaii nici un aparat de radio sau de televizor nu functioneaza pentru ca nici nu se emite, nici nu se receptioneaza nici un semnal.
Ploaia de pietre
Dupa spusele doctorului Santiago Garcia, primele cazuri bizare înregistrate în desertul mexican dateaza din prima prima jumatate a secolului al XIX-lea. În acea perioada localnicii au observat ca cine încalca granita teritoriului interzis provoca, nu se stie cum, o ploaie deasa de pietricele fierbinti. Pe lînga faptul ca nu era vorba despre picaturi de apa, mai ciudat era faptul ca pe cerul senin nu era nici un nor.
Prima disparitie a unui avion
În 1930, în Zona Tacerii împreuna cu aparatul pe care îl pilota a disparut aviatorul Francisco Sarabia, pe cînd se întorcea din Coahuila spre Texas. Înainte de a se pierde legatura cu pilotul, acesta a mai apucat sa transmita turnului de control ca toate comenzile avionului s-au blocat si motorul s-a oprit
pe neasteptate.
Un cîmp magnetic extrem de puternic
Pîna în anul 1970 nu s-a mai înregistrat alta victima. Dar în acel an, în timpul unor antrenamente desfasurate la baza americana aeriana White Sands, ceva s-a întîmplat. O racheta lansata de la White Sands si-a modificat total traiectoria initiala, nemaiputînd fi controlata. Racheta parca era atrasa de un magnet puternic ascuns în desert, cazînd în cele din urma în Zona Tacerii. Evenimentul a atras atentia mass-media, fapt ce a dat nastere la numeroase speculatii pe acesta tema. Imediat dupa incident o echipa de experti militari a mers la fata locului pentru a gasi explicatia devierii rachetei de la cursul stabilit.
La prima vedere este doar un desert
Primul care a observat conditiile speciale ale Zonei Tacerii a fost inginerul Harry de la Pena. Acesta a descoperit o vale arida, parca din vremurile preistorice. Acoperita de frunzele palmierilor, în vale se afla o oaza pe marginea careia se stabilisera mai multe triburi. Ele au pus mai tîrziu bazele localitatii Ceballos. De la hotarul acestei comunitati, hoinarul intra într-o atmosfera ireala. De acum nu mai putem merge decît pe nisipuri miscatoare, acoperite de cîteva tufisuri si populate de reptile veninoase.
În timpul expeditiei, Harry de la Pena si colegii sai au observat ca nu pot comunica prin statiile radio pe nici o frecventa. Nici pîna astazi fermierii din Ceballos, precum si din satele din jur nu se pot uita la televizor deoarece nu au semnal. Fenomenul se explica prin faptul ca în Valea Tacerii exista un cîmp magnetic extrem de puternic care împiedica propagarea undelor radio în regiune.
Marea lui Tethis
Harry de la Pena a fost primul care a explorat zona desertica a Mexicului, încercînd sa explice ce fenomene se produc acolo. Dupa el au venit numeroase alte echipe de cercetare, care au luat mostre de nisip pentru teste, au facut masuratori si au încercat sa determine gradul de radiatii în regiune. Se pare ca în urma cu milioane de ani locul era, de fapt, acoperit de ape. Din acesta cauza
Zona Tacerii mai este cunoscuta si sub numele de Marea lui Tethis.
Linia imaginara a anomaliilor
Curios este faptul ca aceasta regiune, care se afla la nord de Tropicul Racului si la sud de paralela 30, continua linia imaginara a zonelor planetare ce prezinta anomalii dintre cele mai bizare, cum ar fi Triunghiul Bermudelor. Unii pasionati ofera ca explicatie pentru fenomenele înregistrate prezenta OZN-urilor si a elementelor de viata extraterestra. Pîna mai acum cîtiva ani, mai traiau oameni care povesteau cum au intrat în contact cu fiinte extraterestre în primele decenii ale secolului al XX-lea.
Victimele unei furtuni de nisip
În luna octombrie a anului 1975, Ernesto si Josefina Diaz au mers în Zona Tacerii pentru a aduna roci si fosile pentru colectia laboratorului scolii la care ambii erau profesori. În timp ce aduna pietre care mai de care mai interesante, au sesizat cum o furtuna de nisip iscata pe moment se îndrepta spre ei. Grabiti, au strîns bagajele si au demarat în tromba, însa nu suficient de repede pentru a evita furtuna. Vîrtejul i-a prins si i-a rasturnat într-o mlastina.
Oamenii cu pelerine galbene
În timp ce se chinuiau sa iasa din masina, s-au apropiat de ei doua fiinte foarte înalte, ce purtau pelerine galbene. Silueta lor era asemeni unei sticle; aveau mijlocul subtire, gîtul lung si picioarele late. Cele doua fiinte s-au oferit sa-i ajute pe sotii Diaz. Una dintre ele si-a înclestat degetele subtiri pe portbajaul masinii si într-o clipita pamîntenii au fost trasi din mlastina. Cînd Ernesto a coborît din masina pentru a le multumi nu a mai vazut pe nimeni. Ceea ce li s-a parut bizar era faptul ca pe nisip nu se vedea nici o urma de pasi care sa tradeze prezenta celor doua fiinte misterioase.
Mingi multicolore pe cer
Mai multi turisti povestesc ca au vazut noaptea, în drumul lor prin Marea lui Tethis, pe cerul înstelat, niste lumini ciudate, asemeni unor mingi ce se rostogolesc pe bolta cereasca. Razele ascutite ale ghemelor stralucitoare arunca scîntei verzi, galbene, albe sau albastre, de parca ar vrea sa topeaca toti astrii din galaxie, declara un student, martor al unui astfel de fenomen. Luminile nu apar în fiecare noapte. Dar de fiecare data, dimineata, vegetatia din zona este pîrjolita.
Enigme arheologice
Una dintre marile întrebari ramîne sursa din care provin ruinele descoperite de arheologi în Zona Tacerii. Pietrele ramase ca martori de-a lungul a sute de ani par sa provina de la constructia unui observator astronomic . Însa cercetatorii nu au reusit sa determine vîrsta rocilor pentru a face referire la o anumita perioada din istorie. Totusi este cert faptul ca exista o legatura între ruinele din Mexic si viata primelor triburi care s-au stabilit în oaza din Zona Tacerii.
Proprietatile magnetice ale regiunii atrag meteoritii
În anul 1949, un meteorit de mari dimensiuni s-a izbit violent de Chihuahua. Rezultatele testelor de laborator l-au facut pe specialistul în sedimentologie Luis Maeda Villalobos sa afirme ca structurile cristaline pe care le-a identificat sînt la fel de vechi ca si universul

Duminica, Decembrie 3, 2006, 10:26 PM 

"EI" sunt...pe Luna!
     media: 5.00 din 2 voturi

Nu ni se mai poate ascunde la infinit acest fapt: OZN-urile sunt nu doar pe orbitele Terrei, ci şi pe Lună. Astronauţii le-au văzut! De ce se evită altfel debarcarea oricărei alte misiuni pământene pe satelitul natural al planetei noastre? In 1963, maiorul Gordon Cooper a văzut OZN-urile de pe orbită. „Cred că aceste vehicule extraterestre şi echipajele lor ne supraveghează", a declarat el neliniştit. Dar nu este singurul care le-a văzut. In 1965, Ed White şi James McDivitt (primul american care a intrat în spaţiu) le-a observat şi fotografiat. In acelaşi an, de la bordul capsulei Gemeni, s-au zărit OZN-uri. Neil Armstrong susţine chiar că extratreştrii ar avea o bază lunară şi că suntem avertizaţi de a nu ne apropia de satelit. De aceea se evită oare? El a spus: „Vă spun că există alte vase spaţiale acolo, aliniate pe bordura îndepărtată a craterului! Sunt pe Lună pe cale de a ne supraveghea!" Există prea multe mărturii ale unor specialişti (nu s-ar putea spune că nu ştiu ce văd, nu credeţi?), pe care nu le putem ignora. NASA ştie exact ce se află pe Lună şi că „ei" există. De ce nu vrea să ştim?

Duminica, Decembrie 3, 2006, 06:07 PM 

Nostradamus si CIA
     media: 4.00 din 3 voturi

In urmă cu două decenii, fizicianul american RUS5EL TARG a elaborat o tehnică de vizualizare la distanţă, efectuată cu ajutorul unor persoane dotate cu calităţi de clarviziune. Folosita de C.I.A. şi păstrată multă vreme secretă, această tehnică de spionaj metapsihic e divulgată în prezent de chiar autorul ei
Multă vreme, investiţiile C.I.A. în domeniul viziunilor la distanţă, practicate ca spionaj metapsihic împotriva ruşilor, au constituit un secret foarte bine păstrat de autorităţile americane. Dar revelaţiile recente ale fizicianului RUSSEL TARG, părintele acestei viziuni la distanţă, ridică vălul de pe două decenii de cercetări secrete - o perioadă de intense antrenamente mentale, prin care "spionii metapsihici" au fost folosiţi pentru a se infiltra pe teritoriul unor duşmani virtuali, fară a fi nevoie să pună piciorul în ţara lor.
Russel Targ s-a angajat în cercetarea acestui feno-men metapsihic în 1972, cand şi-a fondat la Stanford, în California, propriul institut de cercetare a acestei probleme. Punctul de plecare l-au reprezentat lucrările asupra viziunii la distanţă ale omului de ştiinţă american Hal Puthoff. Rezultatele obţinute au fost spectaculoase: indivizii folosiţi în experiment au fost capabili să descrie locuri îndepărtate fară a fi prezenţi fizic acolo.
C.IA. a intuit repede potenţialul acestor studii "pa-ranormale", finanţand formarea unor echipe de spioni metapsihici. Antrenaţi mental pentru a penetra spaţii oricat de îndepărtate, aceşti subiecţi erau capabili să descrie în detaliu amplasamente militare şi secrete de dotare armată aflate în cele mai diverse colţuri ale pămantului.
Astăzi, cercetările lui Russel' Targ nu mai sunt con-siderate secrete şi au fost publicate în diferite reviste ştiinţifice. Savantul a publicat patru cărţi despre însuşirile metapsihice şi viziunea la distanţă, între care două au devenit adevărate bestseller: "Cursa spiritului" şi ''Miracolele spiritului'' - Ultima scrisă împreună cu Jane Katra (o pledoarie în favoarea vindecării mentale şi a mobilizării psihice conştiente). Interviul pe care îl prezentăm în continuare a fost realizat prin Internet.
- Domnule Targ, oficializarea cercetărilor dvs. în zona spionajului metapsihic au avut un ecou excepţional. Ce înseamnă de fapt viziunea la distanţă?
- Viziunea la distanţă poate fi numită într-o maniera ceva mai exactă percepţie la distanţă. Este vorba despre capacitatea de a descrie o experienţă care se produce în timp real, într-un loc îndepărtat, dar care este inaccesibilă percepţiei noastre obişnuite. Cei în-zestraţi cu puteri de clarviziune pot să vadă atat locuri foarte îndepărtate, dar pot, în mod surprinzător, şi să audă, să atingă, şi chiar să simtă textura unor obiecte îndepărtate. Avand in vedere că acest proces e dominat de viziunea unor imagini mentale, termenul de viziune la distanţă mi se pare cel mai corect.
- Cum se produce o experienţă de viziune la dis-tanţă?
- Clarvăzătorul e plasat într-o cuşcă de tip Faraday, protejat electric pe toată durata experienţei, evitandu-se în modul acesta ca cea mai mică radiaţie electromagnetică să intre sau să iasă din cuşcă. In paralel, se stabilesc de pildă zece destinaţii deosebite, închise fiecare într-un plic sigilat. Pentru ca obiectivitatea să fie absolută, o maşină de sortat alege unul din ele. Un participant la experiment pleacă la locul ales pentru a verifica exactitatea descrierii. In timp ce se află acolo, clarvăzătorul din cuşca lui Faraday trebuie să descrie locul de destinaţie, să facă un desen sau un mic rezumat care să includă mirosuri, texturi sau culori. Descrierea clarvăzătorului la distanţă e comparată de către un juriu independent cu fotografiile sau casetele video înregistrate la faţa locului de către celălalt participant la experiment.
- Puteţi nominaliza o persoana anume care s-a remarcat în cadrul experimentelor dvs. prin însuşiri aparte de clarvazator?
- Cel mai bun subiect al experimentelor mele a fost un comisar de poliţie din Los Angeles, pe nume Pat Price, care s-a oferit voluntar, spunandu-mi că se folosise vreme îndelungată de însuşirile sale de clarvăzător pentru a-i prinde pe criminali. Ba, şi mai mult, că simţea la distanţă chiar şi sentimentele de culpabilitate pe care le trăiau ucigaşii după crimele lor. Experienţa lui m-a interesat foarte tare, dar C.I.A., coordonatoarea proiectului, ne-a cerut să lucrăm cu persoane "civile", fară antecendente metapsihice. Am apelat la o profesoară de muzica, pe nume Hella Hamid, care a devenit cea mai productivă clarvăzătoare cu care am lucrat vreodată. Dar primele experimente pe care le-am prezentat comanditarilor noştri au fost duse la capăt de Pat Price (pe atunci, unicul nostru clarvăzător), căruia i s-a cerut să descrie într-o manieră detaliată un fel de complex industrial aflat la mare distanţă de California. Pornind de la poarta de fier care aluneca pe roţi la intrarea în uzină şi pană la numerele maşinilor care intrau şi ieşeau, fostul comisar de poliţie a descris totul, cu o exactitate uluitoare. La capătul viziunii, am fost surprinşi să aflăm (cu condiţia să păstrăm un secret absolut) că locul descris era de fapt un laborator atomic sovietic, situat la Semipalatinsk, la 17.000 de kilometri distanţă de noi. Desenele lui Price erau identice cu cele realizate de C.I.A., pornind de la imagini înregistrate de sateliţi spioni.
- Numiţi şi alte experimente notabile obţinute cu ajutorul vizualizarii la distanţă.
- C.I.A. a contactat institutul nostru pentru a vedea dacă suntem capabili să localizăm un bombardier sovietic care căzuse într-o zonă de junglă atat de împădurită, încat toate cercetările efectuate cu elicopterul au rămas fără rezultat. Dorind să găsească epava înaintea sovieticilor, direcţia C.I.A. şi-a pus speranţa în noi. Am apelat din nou la Pat Price. "S-a prăbuşit langă un rau", a spus el, indicand un loc pe o hartă. Oricat ar părea de incredibil, cand o echipă s-a deplasat în zonă, ea a găsit epava bombardierului la doar 250 de metri de locul pe care îl indicase Pat Price.
- Sunteţi la curent cu stadiul cercetarilor meta-psihice întreprinse de ruşi?
- Ruşii au demarat cercetările metapsihice cu mult înaintea noastră. O carte publicată la ei, "Descoperiri metapsihice dincolo de Cortina de Fier ", a produs un şoc în mediile guvemamentale din S.U.A. Experienţele lor în domeniul psihokineziei, al strangulării psihice sau acţiunile de tulburare a stării de concentrare (pe care se spune că le-au utilizat în timpul campionatului mondial de şah) au incitat C.I.A. să accelereze cercetările în acest domeniu. Dar în 1983, cand ruşii ne-au invitat la Academia lor de Ştiinţe, am descoperit că, în materie de vizualizare la distanţă, suntem cu mult înaintea lor. Şi asta din cauză că e mult mai uşor să practici clarviziunea în California decat în Rusia. Cand e vorba de experimente metapsihice, e foarte important să te afli într-o stare "de adevăr", de transparenţă şi de relaxare totală, lucru dificil într-o ţară totalitară.
- Clarviziunea se poate produce in orice context sau există împrejurari care o defavorizează?
- Ca orice fenomen metapsihic (unii preferă să îl numească paranormal, deşi metapsihismul este absolut obiectiv), există anumite împrejurări care pot să blocheze clarviziunea: o cunoaştere prealabilă a locului ce urmează să fie vizualizat şi lipsa calmului care să-i permită clarvăzătorului să intre într-o stare meditativă. Dar cea mai importantă condiţie este ca subiectul să nu aibă o stare de spirit analitică. Analiza este duşmanul însuşirilor metapsihice.
- Viziunea la distanţă acţionează şi cand e vorba de locuri care nu se află pe Terra?
- Vizualizarea nu cunoaşte distanţe. Ea se poate produce la şapte sau zece metri, la capătul celălalt al Pămantului sau chiar departe, în sistemul solar . Celebrul clarvăzător Ingo Swann a efectuat cateva viziuni la distanţă care au precizat că Jupiter e înconjurat de inele, înainte ca sondele NASA să descopere că este adevărat. Problema acestor viziuni la distanţă este lipsa răspunsului, confirmarea. E uşor să trimiţi un observator în Siberia pentru a valida exactitatea unei clarviziuni, dar pe Jupiter sau pe Marte e imposibil. Oamenii care afirmă că văd la distanţă forme de viaţă extraterestră pe planete îndepărtate s-ar putea să aibă dreptate, dar, din păcate, nu există nici un mijloc de a le confir-ma viziunile.
Vizionarul Pat Price
Potentialul fantastic al viziunilor la distanţă este ilustrat de o experienţă pe care Russel Targ a realizat-o în 1974 cu ajutorul comisarului de pouţie Pat Price. Price a fost însărcinat să descrie de pe o listă de 60 de teme un loc selecţionat la întamplare de catre un calculator, şi care se afla într-un parc din apropierea Institutului de Cercetări din Stanford. Price a efectuat un desen care indica un număr de clădiri şi de construcţii învecinate. Planul său era extraordinar de exact, minus faptul că indica pe locul cu pricina existenţa unei uzine de purificare a apei şi două rezervoare circulare, care în realitate nu existau. Iată însă că 20 de ani mai tarziu, Russel Targ a dat peste un album cu fotografii ale regiunii, printre care se afla şi o imagine a parcului vizualizat de Pat Price. Ei bine, la origine, acolo se aflase o uzină de purificare a apei, străjuită de două turnuri plasate exact unde le indicase el. Intamplarea l-a determinat pe Targ să pună de atunci înainte intrebări specifice subiecţilor cu care lucra, şi anume nu doar să descrie locul exact, ci şi să precizeze dacă e vorba de forma lui în trecut, în prezent sau în viitor.


Duminica, Decembrie 3, 2006, 05:59 PM 

in adancurile Marii Caraibelor exista vestigiile mai vechi decat pirmaidele egiptene ale unei civilizatii necunoscute.
     media: 5.00 din 4 voturi

Utilizand un minisubmarin de ultima ora, o echipa mixta de cercetatori, canadiano-cubaneza, a descoperit ca in adancurile Marii Caraibelor exista niste structuri regulate din piatra, imposibil sa fie considerate formatiuni naturale. Cu alte cuvinte, au fost descoperite vestigiile mai vechi decat pirmaidele egiptene ale unei civilizatii necunoscute.
O performanta politica, tehnologica si arheologica

Descoperirea acestor ruine reprezinta o mare performanta arheologica, dar ea a fost posibila abia dupa rezolvarea unir probleme de ordin politic si tehnologic.
Pe de o parte, explorarile submarine din apele teritoriale ale Cubei sunt extrem de dificile, din motive politice. Americanii, la fel ca multe state europene, nu se pot apropia, deoarece nu primesc autorizatiile necesare, in semn de protest fata de embargoul la care este supus regimul de la Havana. Totusi, guvernul comunist al lui Fidel Castro a acceptat un parteneriat cu o companie canadiana de explorari subacvatice, Advanced Digital Communications (ADC).
Pe de alta parte, tehnologiile utilizate sunt dintre cele mai avansate, incluzand radare ultraperformante, sonare cu dubla frecventa de mare fidelitate si minisubmarine teleghidate. Numai asa s-a putut stabili un nou record, descoprindu-se o cetate situata la adancimea record de 640 metri.
In fine, din punct de vedere arheologic, insemnatatea orasului scufundat din largul Cubei este, vom vedea, covarsitoare.

Orase disparute in loc de comori prierdute

In principiu, tinta cautarilor realizate de canadieni impreuna cu Academia Cubaneza de Stiinte o reprezentau galioanele care transportau aur incas in Spania. Dar explorarile preliminare efectuate cu ajutorul unor radare performante au semnalat si altceva in afara de posibile corabii scufundate. Parea ceea ce Paulina Zelitsky, inginer oceanograf la ADC, a numit initial primavara aceasta drept "niste structuri impresionante, care aduceau cu un vast centru urban". Prudenta, ea a adaugat ca "ar insema sa fim total iresposabili sa spunem ce este acolo, inainte de a vedea exact". Prudenta excesiva, s-ar putea spune, deoarece au fost realizate cateva imagini si cu ajutorul unui sonar de precizie, care a aratat ce se ascunde la adancimea de peste 600 de metri: un platou subacatic imens, care cuprindea structuri de piartra distribuite simetric, care indicau un oras partial acoperit cu nisip. privite de sus, formele indicate de sonar semanau cu piramide, drumuri si cladiri.
Intrigati de primele descoperiri, cercetatorii de la ADC au revenit impreuna cu partenerii lor Cubanezi la fata locului in luna iulie. De data aceasta erau pregatiti, avand la bordul navei Ulises nu doar arheologi, ci si un mic robot submarin, din categoria Remotely Operated Vehicle (ROV), capabil sa coboare pana la o adacime de 600 de metri, echipat fiind cu camere de luat vederi.

Misterul este aproape intact

Imaginile transmise la suprafata au confirmat prezenta unor ruine, pe o suprafata de 12 km2. Operatorii au putut vedea la lumina reflectoarelor blocuri mari, aparent de granit, evident slefuite, dispuse in formatiuni perpediculare si circulare. Marea majoritate a blocurilor de piatra au dimensiuni cuprinse intre 2 si 4,8 metri, o parte dintre acestea fiind rasturnate unele peste altele.
Arheologii nu au nici cea mai vaga banuiala cu privire la constructorii cetatii scufundate. In schimb, geologii sunt insa in masura sa afirme ca terenul pe care a fost ridicata se afla deasupra apelor acum sase mii de ani. Asadar, aceasta este vechimea minima a ruinelor subacvatice din Marea Caraibelor , care sunt astfel mai vechi decat pirmadiele egiptene. Ultimul lucru sigur care se mai stie este ca scufundarea trebuie sa fi fost de origine vulcanica. In rest, numai ipoteze.
Legat de acestea, recenta descoperire adunce un sprijin suplimentar teoriei conform careia Cuba ar fi fost, pe vremuri, legata de America Latina de o limba de pamant. In plus, asa cum arata Paulina Zelitsky, "aceasta descoperire lanseaza o multime de ipoteze noi cu privire la miscarile tectonice si la colonizarile de acum aproximativ 10.000 de ani".
Ramane ca o expeditie viitoare sa aduca la suprafata imagini mult mai precise. Pentru aceasta este necesar un submarin nu miniatura, ci unul cu echipaj uman, capabil sa poarte reflectoare mai puternice si camere de luat vederi mai sensibile.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 05:35 PM 

Civilizatii demult disparute
     media: 3.75 din 4 voturi

Civilizaţia Maya


Populaţia Maya a trăit in America Centrală in zona in care există in zilele noastre Yucatan, Guatemala, Belize şi partea de sud a Mexicului - provinciile Chiapas şi Tabasco. Suprafaţa, aflata la sudul Tropicului Racului şi la nordul Ecuatorului, are cam 900 kilometri de la nord la sud şi 550 kilometri de la est la vest. Cultura lor era incă a pietrei, deşi ştiau să lucreze cu cărbunii şi aurul. Poporul Maya adora jadul.
Peisajul imperiului era foarte divers: vulcani activi , păduri, campie şi ţărmulPacificului.
Mayaşii erau astronomi foarte pricepuţi. Pentru ei erau importante momentele zenitului, atunci cand Soarele traversa coordonatele imperiului Maya. Doar la Tropice erau posibile observaţii asupra trecerii zenitale. Mayaşii aveau un zeu care reprezenta acest moment al Soarelui numit Zeu.
Mayaşii reprezentau numerele pe baza numărului 20. Astfel, ei reprezentau sistemul numerelor prin puncte şi linii: un punct insemna l, o linie insemna 5. Utilizand baza 20 ei puteau reprezenta numere foarte mari. Numerele erau scrise de jos in sus. Era foarte uşor să adune şi să scadă, dar nu foloseau fracţii.
Negustorii mayaşi foloseau de multe ori boabe de cacao, pe care le aşezau pe pămant, pentru a face calculele. Tot baza 20 o foloseau şi in celebrul lor calendar.
Calea Lactee era venerata de mayaşi, care o numeau Copacul Lumii şi care era reprezentat de un arbore inalt numit Ceiba. O mai numeau şi Wakah Chan. Wak insemna şase sau a creşte. Chan sau K'an insemnă patru, şarpe sau cer. Arborele Lumii a apărut atunci cand Săgetătorul era mult deasupra orizontului. Atunci Calea Lactee a răsărit din orizont si s-a căţărat către nord. Nebuloasele care formau Calea Lactee au fost văzute atunci ca arbore al vieţii, din care toate formele vieţii se trag. Constelaţia Săgetător, centrul galaxiei noastre, unde Copacul Lumii şi Ecliptica se intalneau, era in centrul atenţiei mayaşilor. Un element important al Copacului Lumii era Monstrul Kawak, un cap gigantic cu un semn in frunte. Acest monstru era, de asemenea, un munte sau un monstru inţelept. Un vas de sacrificiu de pe capul sau continea o sabie reprezentand sacrificiul, si Kimi care reprezentau moartea. Ecliptica era uneori reprezentata ca o linie care intersectează principala axă a Copacului Lumii, făcand o formă asemănătoare crucii creştine. Deasupra Copacului Lumii se găseşte o pasăre numită zeiţa Prinţesă pasăre sau Itzam Ye. Iar deasupra se vede Soarele aşa cum le apărea Mayaşilor la Solstiţiul de larnă.
In timpul iernii, cand aşa-numita Cale Lactee de iarnă domina cerul, mai era numită şi „Şarpele cu Oase Albe". Atunci nu este aşa strălucitoare ca nebuloasele care domină cerul la Nord de Ecuator in timpul verii, dar observatorii din locuri intunecate pot vedea cu uşurinţa licărirea. Aici Ecliptica traversează Calea Lactee din nou, langă constelaţia Gemenii, care era cam in locul in care era Soarele in timpul Solstiţiului de vară.
Mayaşii aveau cunoştinţă despre lunaţie. Au urmărit drumul Soarelui de la o eclipsă la alta. I-au urmărit drumul de-a lungul intregului an. La Chichen Itza, la apus, un drum al soarelui apare pe partea cu scări a piramidei numită El Castillo in zilele Echinocţiului de Primăvară şi de Toamnă. Dovedeşte că Mayaşii notau nu doar extremele Soarelui la Solstiţii dar şi Echinocţiul, cand Soarele apărea fie la est fie la vest. Deci pe langă trecerile la zenit, eclipsele trebuie să fi fost o parte importantă a observaţiilor Mayaşilor.
Venus era cea mai interesantă dintre toate planetele. Credeau chiar că era mai importantă decat Soarele. Urmăreau cu atenţie cum parcurgea toate fazele, şi erau necesare 584 de zile pentru ca Venus şi Pămantul să se alinieze in aceeaşi poziţie comparativ cu Soarele. Şi trebuie cam 2922 zile ca Pămantul, Venus, Soarele şi stelele să revină in aceeaşi poziţie. In timpul Conjuncţiei Inferioare, Venus nu este văzută atunci cand trece printre Soare şi Pămant. Perioada este de 8 zile. Cand răsare apoi pentru prima oară in cerul dimineţii, etapa numită răsărire heliacală pentru că răsare o dată cu Soarele, este cea mai importantă poziţie a lui Venus.
După ce răsare, Venus atinge apogeul in strălucire, şi se mişca repede departe de Soare. Apoi rămane vizibilă cam 260 de zile pe cerul dimineţii pană cand ajunge la Conjuncţia Superioară. Atunci Venus este la polul diametral opus de Soare, cum este văzută de pe Pămant. Incepe să devină ceţoasă, pană ce dispare apoi la orizont pentru a apărea in partea opusă a Soarelui după cam 50 de zile.
Mayaşii au făcut observaţii asupra lui Venus in timpul zilei. Se pare că Venus avea un efect psihologic asupra lor şi a culturilor din America mijlocie. Oameni erau sacrificaţi la prima apariţie dupa Conjuncţia Superioară cand Venus era la faza cea mai estompată, dar cel mai tare se temeau de prima Răsarire Heliacală după Conjuncţia Inferioară.
In Dresden Codex, Mayaşii au un almanah care descrie cercul complet al lui Venus. Au numărat 5 seturi de 584 zile, reprezentand cam 8 ani, 5 repetări ale cerculuilui Venus.
In arta lor, Eliptica era reprezentata ca un şarpe cu două capete. Ecliptica este drumul Soarelui pe cer, marcat de constelaţii sau de stele fixe. Pot fi găsite luna şi planetele pentru că sunt legate de Soare. Constelaţiile din Ecliptic mai sunt numite şi zodiac. Nu se ştie exact cum erau văzute de mayaşi constelaţiile fixe ale Elipticului. Dar există un scorpion, considerat ca echivalentul constelaţiei Scorpion care apare ca gheara stelei Libra. De asemenea, constelaţia Gemeni reprezentată ca un porc sau peccary (animal nocturn din familia porcului). Alte constelaţii sunt identificate cu jaguarul, sau un şarpe, o broscă ţestoasă, un liliac, un monstru xoc - rechin sau monstru marin. Pleiadele erau văzute ca fiind coada unui şarpe-şobolan, numit „Tz'ab".
Regii Maya işi planificau ritualurile de urcare pe tron după stele şi Calea Lactee. Ei celebrau sfarşitul unui k'atun cam la fiecare douăzeci de ani. La sfarşitul unui k'atun stăpanitorii făceau o stelă, numită şi arbore de piatră, pentru a comemora evenimentul. Aceste pietre stelă ii reprezentau pe ei inseşi in timpul acelor ceremonii purtand costume cu simboluri asociate cu Arborele Lumii. Acoperămantul capetelor o reprezenta pe zeiţa Principesă pasăre, in braţe ţineau un aşa-numit sceptru ceremonial care reprezenta şarpele cu două capete al Eclipticului. Purtand aceste elemente ( ale Arborelui Lumii pe costum, stapanitorul se lega de cer, de zei şi de viaţa. In plus, cand finalul unui k'atun coincidea cu vreo poziţie importanta a planetelor, mergeau la război pentru a obţine sclavi. Cosmologia populaţiei i Maya era o fllosofie a vieţii religioase care influenţa vieţile lor cu un grad care ar putea părea excesiv oamenilor moderni. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii şi planetelor.
Au dezvoltat un sistem foarte complex de scriere, folosind pictograme şi elemente fonetice sau silabice. Scrisul era probabil accesibil doar membrilor claselor superioare. Simbolurile erau săpate in piatră, dar cel mai adesea pe cărţi perisabile facute din scoarţa de copac, acoperită cu var pentru a face o suprafaţă albă proaspătă. Aceste cărţi erau impachetate in lemn sau piele de căprioară. Erau numite codice, codex. . Datorita perisabilitaţii lor şt ravnei cu care spaniolii le-au ars, doar 4 codicilurimai există astăzi.
Conţinutul lor trebuie să fi fost diferit, dar unele dintre ele erau in mod evident similare almanahurilor astronomice. Drept exemplu, o tăbliţă cu Venus, tăbliţe cu eclipsa intr-un codex din Dresden. Mai este un codex in Paris, care se pare că ar conţine un tip de zodiac Maya, dar nu se ştie cu siguranţă. Un alt exemplu important de almanah Maya este prezent in codexul de la Madrid. Al patrulea Codex este numit Grolier şi a fost autentificat in 1983. Aceste codiciluri conţineau probabil multe din informaţiile utilizate de preoţi sau de clasa nobilă pentru a determina date de mare interes. Probabil conţineau si istoria dinastiilor.
Civilizaţia lnca Intre anii l200 şi l535, populaţia Inca a trăit in America de Sud , pe suprafaţa cuprinsă intre Ecuator şi coasta Pacificului, unde este astăzi Chile. Inceputurile stăpanirii Inca s-au făcut prin cucerirea culturii Moche din Peru. Incaşii erau atunci luptători avand o armată puternica. Datorită neinfricării armatei şi organizarii lor ierarhizate, au devenit cea mai mare societate americană nativă.
Imperiul lor a apus in secolul l5, mai exact in l535 cand conchistadorii spanioli le-au cucerit teritoriile. Oraşele şi cetăţile lor erau in majoritate construite pe culmile muntoase ale Anzilor. Trepte din piatră duc către oraşe, alcătuite din case din piatră şi clădiri religioase. Blocurile de piatră cantăresc cateva tone şi sunt imbinate atat de bine incat nici o lamă de sabie nu incăpea intre ele. Oraşul central era mai mult folosit in scopuri guvernamentale, in timp ce locuitorii ocupau zone din jur. Căminele lor erau construite din aceeaşi piatră şi aveau acoperişuri din iarbă.
De vreme ce populaţia creştea şi organizarea incaşilor devenea tot mai puternică, nevoia protecţiei era firească.
Au construit fortăreţe enorme pe varfuri de munţi abrupţi, ceea ce permitea să-şi vadă inamicii şi să-i invinga. Una dintre , cele mai faimoase fortăreţe Inca este Sacasahuman, localizată in Cuzco, capitala imperiului Inca. Deşi incaşii nu au descoperit roata, ei au construit un sistem de drumuri soflsticat pentru a lega satele. Acestea erau pavate cu pietre şlefuite şi aveau bariere pentru a proteja mesagerii sa nu cadă de pe stanci.
La intrarea in oraşul Cuzco spaniolii au găsit (pe langă bogăţii fabuloase) „registrele" celui mai centralizat şi rigid stat administrat cunoscut pană atunci in istorie. Funcţionarii săi puteau afla cu precizie, in orice moment ar fi dorit, nu numai situaţia rezervelor de alimente, mărfuri sau metale preţioase, starea armatei, numărul exact şi locul unde se afla flecare supus al Marelui Inca, dar şi evidenţa precisă a naşterilor, deceselor, deplasărilor de persoane, consumul de hrană, imbrăcăminte şi alte produse.
Societatea Inca era strict ierarhizată. Erau multe nivele diferite supuse conducătorului armatei şi lui Sapa, mare preot sau conducător. Membrii familiei erau consilierii lui Sapa si chiar şi femeile aveau autoritate in ierarhie. Urmau preoţii templelor, arhitecţii şi comandanţii armatei regionale. Următoarele două nivele conţineau meşteşugarii, căpitanii armatei, fermierii şi pastorii. Fermierii procurau hrană pentru restul populaţiei. Trebuiau să plătească taxe sub forma de bunuri, care erau impărţite claselor superioare.
Extinderea către arii mai inalte a agriculturii denotă că inţelesesera importanţa irigaţiilor. Dezvoltaseră sisteme de drenaj şi canale pentru a extinde lanurile. Cartofii, roşiile, bumbacul, alunele şi cacao se regăseau printre culturile incaşilor. Lamele erau folosite pentru carne şi transport. Erau resurse suficiente pentru toţi, fapt ce a dus la creşterea populaţiei.

Incaşii nu erau doar cuceritori de temut, dar aveau şi pedepse violente. Dacă cineva fura, ucidea sau se culca cu o soţie Sapa sau cu o Fecioară a Soarelui, era aruncat de pe o stanca, i se tăiau mainile, i se scoteau ochii sau era agăţat pentru a muri de foame. Inchisori nu aveau, pentru că pedepsele erau de cele mai multe ori cu moartea.
Cel mai inalt punct intr-un oraş Inca era destinat scopurilor religioase. Acesta era cel mai aproape de soare, care era cel mai important zeu, Inti - Zeul Soare. Cei şase zei importanţi ai incaşilor reprezentau: luna, soarele, pămantul, tunetul/fulgerul şi marea. Pachamama este zeiţa pămantului, mama tuturor oamenilor. Incaşii erau shamani care credeau in spiritele animalelor ce trăiesc pe pămant. Raiul era reprezentat de condor lumea subpamanteană, de anaconda, iar fratele care locuia pe pămant era puma. Templul Soarelui, aflat la Machu Picchu, in Peru, era un calendar religios care marca solstiţiile de vară şi iarnă.
Dezvoltaseră sisteme de drenaj şi canale pentru a extinde lanurile. Cartofii, roşiile, bumbacul, alunele şi cacao se regăseau printre culturile incaşilor. Lamele erau folosite pentru carne şi transport. Erau resurse suficiente pentru toţi, fapt ce a dus la creşterea populaţiei.
Incaşii nu erau doar cuceritori de temut, dar aveau şi pedepse violente. Dacă cineva fura, ucidea sau se culca cu o soţie Sapa sau cu o Fecioară a Soarelui, era aruncat de pe o stanca, i se tăiau mainile, i se scoteau ochii sau era agăţat pentru a muri de foame. inchisori nu aveau, pentru că pedepsele erau de cele mai multe ori cu moartea.
Cei 40.000 de membri ai armatei incaşilor au fost invinşi de doar 180 de membri ai armatei spaniole de conchistatori, conduşi de Francisco Pizarro. Puştile spaniolilor au decis soarta războiului. In l535, societatea Inca era complet distrusă.
Dacă in 1531 un recensamant arăta că cifra populaţiei era de l0 milioane locuitori, in 1571 aceasta era doar de 1 milion. Dispariţia se datorează masacrelor spaniolilor, muncii in minele de aur, argint si platină, Inchiziţiei. Gravurile şi cronicile de piatră dezvăluie atrocităţile cutremurătoare. Dar cifra celor dispăruţi e totuşi prea mare. Atunci nu au fost epidemii, iar fortăreţele secrete nu par a fi fost locuite. Labirintul de peşteri şi tuneluri din Anzi aşteaptă să fie descoperit.
Recente excavări in locurile populate de incaşi au scos la lumină cateva corpuri mumificate ale regalităţii Inca. Au fost păstrate de gheaţa de pe varfurile Anzilor.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 05:25 PM 

Calatorie in lumea oglinzilor
     media: 4.50 din 12 voturi

Calatorie in lumea oglinzilor

Şamanii Tungus, marii specialişti al dialogului cu lumea de dincolo Magica lume ascunsă in luciul adanc al oglinzilor i-a fascinat dintotdeauna pe oameni. Aparent un simplu obiect menit să ne reflecte infăţişarea, oglinda a fost folosită incă din vremuri biblice ca o poartă de comunicare cu lumea spiritelor, cu tăramul de dincolo. Practică oculta, oficiată mai ales de magi, vrăjitori şi şamani, călătoria in lumea oglinzii are o continuitate şi o varietate surprinzătoare de-a lungul istoriei. Informaţiile legate de această problemă ne vin din literatură, din mitologie, din religie, din politică, ba chiar şi din viaţa cotidiană. Şi chiar dacă această istorie sare uneori peste secole intregi, totuşi este clar că folosirea oglinzilor pentru intalnirea cu spiritele defuncţilor a jucat un rol important, incă de la inceputurile umanităţii. Informaţii legate de practica prezicerii apar incă din Vechiul Testament. In prima carte a lui Samuel se spune că regele Saul i-a gonit pe toţi prezicătorii din Israel, ordonand apoi să fie ucis oricine va face să apară vreun spirit. Iată insă că mai tarziu, cand a avut nevoie ca defunctul său mentor, regele Samuel, să-l in-drume intr-o hotărare pe care trebuia să o ia, Saul s-a deghizat şi a mers la En-Dor, o localitate unde trăia o prezicătoare, pe care a silit-o să cheme spiritul lui Samuel, conducătorul profet al lui Israel. Satul En-Dor este situat pe un munte ciuruit de peşteri şi grote, locuri legate adesea de evocarea spiritelor. Dar iată pasajul incriminat: "Atunci Saul a zis slujitorilor lui:Căutati-mi o femeie care să cheme morţii, ca să ma duc s-o intreb». Slujitorii lui i-au zis: «Iată ca in En-Dor este o femeie care cheamă morţii». Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul a zis: "Spune-mi viitorul chemand un mort şi scoală pe cine-ţi voi spune» (...) Femeia a zis: «Pe cine vrei să-ţi scol?». Şi el a răspuns: «Scoală-mi pe Samuel» (...) Femeia a zis lui Saul: » Văd o fiinţă dumnezeiască sculandu-se din pămant». El i-a zis: «Cum este la chip?». Şi ea a răspuns: «Este un bătran care se scoala şi este invelit cu o mantie»." (I Samuel 27,28) Intruchipat aievea, spiritul lui Samuel ii profeţeşte lui Saul pierderea regatului şi venirea la domnie a lui David. Oare cum a facut femeia din En-Dor să apară spiritul lui Samuel? Deşi Biblia nu descrie cu precizie metoda folosită de ea, nu este imposibil să se fi folosit o oglindă, o suprafaţă de apă sau un obiect strălucitor, pe care ar fi putut să apară o viziune. Procedeul nu ar fi izolat. Tot in Vechiul Testament se vorbeşte despre nişte vase de argint folosite şi pentru hrană, dar şi ca oglinzi pentru profeţii.

Tradiţia şamanică
Antropologii care au studiat culturile şi ritualurile tribale afirmă că, in cadrul lor, invocarea spiritelor era facută prin metode asemănătoare celor din Vechiul Tesţament. In Siberia, de exemplu, şamanii Tungus foloseau oglinzile de cupru pentru a "chema spiritele". In limba lor, cuvantul "oglindă" deriva dintr-o rădăcină care desemna sufletul sau spiritul, oglinda fiind considerată receptaculul spiritului. Nenumărate studii ruseşti şi occidentale au dovedit că şamanii erau capabili să vadă spiritele defuncţilor, concentrandu-şi privirea pe acele oglinzi de cupru. Scopul şamanului era să rezolve problemele vieţii cotidiene cu care se confrunta intreaga comunitate - războaie, secetă, epidemii. Intr-o perioadă istorică revolută, Malgaşii din Madagascar chemau spiritele defuncţilor in cadrul unor ceremonii elaborate. De foarte multe ori, ei vorbeau despre spiritele pe care le văzuseră sau despre ce le spuseseră acestea. Ceremoniile debutau intotdeauna prin apariţia spiritelor pe nişte suprafeţe lucioase de apă. Ca şi in pasajul din Odiseea, in care Homer descrie viziunile lui Ulise, indienii pawnee din America de Nord citeau viitorul in picăturile de sange. Metoda lor de a obţine viziuni in oglinzi era asemănătoare cu cea a grecilor. Cand un membru al tribului omora un viezure, cel mai bătran om din sat il jupuia in timpul nopţii, vărsandu-i sangele intr-un vas şi apoi copiii erau indemnaţi să-şi contemple chipul in luciul roşiatic al lichidului. Dacă se vedeau apărand cu părul alb, aceasta insemna că vor trăi pană la bătraneţe. Dacă imaginea era intunecată şi neclară, insemna că vor muri de boală. Dacă nu apărea nici un fel de imagine, copilul urma să fie ucis de mana unui duşman. La Fez, in Maroc, pentru chemarea spiritelor defuncţilor e folosit pană in ziua de astăzi un recipient plin de apă. In Egipt, se ghiceşte curent in picătunle de cerneală, la fel cum Ulise ghicise in sange. Dee Halde, un mare călător al secolului al XVIII-lea, care a ajuns pană in China, povesteşte că prezicătorii taoişti citeau intr-un vas cu apă evenimentele care urmau să agite imperiul. Tuluşii din Africa ghiceau viitorul intr-un vas ce aparţinea vrăjitorului, umplut cu apa neincepută. Innordul Americii ecuatoriale, şamanii diagnosticau maladiile intr-o oală cu apă clocotită. Dar cea mai surprinzătoare utilizare a oglinzii apartine tri- bului Nkomis de la Capul Lopez. Ritualul oglinzii le este acolo rezervat in exclusivitate bărbaţilor: după un post prelungit, cel care urma să fie iniţiat era inchis intr-un bordei. In partea din spate a acestuia se găsea o statuie de lemn. Sub ea se aşeza un pachet in care erau stranse ose- mintele unui om care murise de mult. In faţa statuii se afla o oglindă. Celui care era iniţiat i se cerea să se uite in oglindă pană ce va ve-dea apărand faţa unui bărbat. Cand acest lucru se intampla, i se cerea să descrie ceea ce văzuse. Dacă reuşea să descrie defunctul ale cărui oseminte fuseseră aşezate sub statuie, trecea la stadiul următor al iniţierii, cu şanse mari de a deveni magul comunităţii. Intr-o lucrare recentă asupra proprietăţilor plantelor medicinale, Richard Evans Schultes şi Albert Hoffman, cei doi chimişti care au desco-perit LSD-ul, vorbesc despre un trib din Africa de Vest care intră in legătură cu morţii prin intermediul unei plante şi al unei oglinzi. Cei care au viziuni in oglindă consumă in prealabil cantitati mari din acea plantă numită Iboga. Membrii tribului Bwiti le-au povestit cercetătorilor cum combinatia dintre acea plantă misterioasă şi oglindă le "deschidea capul", astfel incat spiritul lor putea să ajungă in "ţara morţilor". Iată un scurt poem in care un membru al acestui trib povesteşte, după puterile lui, experienţa pe care a trăit-o: "am mers pe un drum lung/in inima unei paduri profunde./ Am ajuns la o bariera de fier negru./ In faţa acestei bariere de care nu puteam sa trec/ Am văzut o | mulţime de oameni intunecati./ Nici ei nu puteu paşi dincolo./ In departare... era o lumină vie./ In jur erau multe culori./ Dintr-o data, tatal meu,transformat in pasăre/A venit din inaltul cerului./ Mi-a dat numele de Eboka./ Şi am zburat in urma lui, trecand de bariera de fier". Oglinda lui Aladin şi nimfele lui Numa Tema spiritelor invocate prin intermediul oglinzilor a aprins imaginaţia literară şi a altor culturi, in afară de cea grecească. Multe dintre poveştile cuprinse in "O mie şi una de nopţi" descriu experiente oculte cu oglinzi. Să luăm drept exemplu povestea lui Aladin şi a lămpii sale fermecate. In ea nu se vorbeşte despre spiritele defuncţilor, ci de alt fel de apariţii, numite "genii", nişte entităţi extrem de bizare, care aveau capacitatea de a indeplini dorintele celui care avea ştiinţa de a le elibera din lămpile unde erau ţinute ca prizonieri.
Mama lui Aladin a fost primul personaj din "O mie şi una de nopţi" care a aprins o lampă cu nisip şi a văzut apărand un geniu "uriaş şi respingător". Spune-mi ce doreşti, stăpană, sunt sclavul tău, indatorat celei care m-a eliberat din lampă", i-a spus el. Mama lui Aladin a fost aşa de speriată, incat l-a implorat pe fiul ei "prin laptele cu care l-a hrănit" să arunce cat mai departe acea lampă. Este posibil ca, atunci cand a lustruit lampa, femeia să fi făcut să strălucească acea suprafaţă reflectorizantă in care geniul a apărut ca intr-o oglindă. Apoi el a părăsit suprafaţa pentru a se proiecta in văzduh.
Pe vremuri exista o practică numită "lampadomancie", care consta in cititul in lămpile de metaL Lămpile cu ulei din India deveneau nişte oglinzi excelente, in clipa in care erau aprinse. La fel sunt şi vechile oglinzi ale lămpilor cu gaz romaneşti, menite să amplifice puterea flăcării. In vechile ritualuri ale ţiganilor din Ardeal, lampa cu oglindă din metal lustruit era folosită adesea in facerea şi desfacerea vrăjilor.
Pe vremea lui Numa Pompilius, al doilea rege Romei, mitologia romană era populată de "nimfe", nişte creaturi ivite din ape, un soi de spirite care ieşeau din oglinda izvoarelor limpezi sub razele lunii. In scrierile Sfantului Augustin, acesta se referă in mod explicit la faptul că impăratul roman Numa Pompilius practica spiritismul vizual pe luciul apei: "insuşi Numa, căruia nici un profet nu-i vorbise de Dumnezeu, practica voluntar hidromanda, făcand să iasa din apă spiritele carora li se inchina". ("Oraşul lui Dumnezeu")

Celţii şi prezicerile in oglindă
Intr-un manuscris celt, datand din secolul al XII-lea, se povesteşte ceea ce i s-a intamplat lui Lludd, rege al Bretaniei, atunci cand a incercat să-i prindă pe dragonii pe care i-a văzut in luciul unui vas plin cu apă. Strigătul acestor dragoni era aşa de cumplit, incat "bărbaţii se albeau la faţă şi işi pierdeau puterile, femeile insărcinate avortau, băieţii şi fetele işi pierdeau cunoştinţa, iar animalele, copacii, pamantul şi apele deveneau sterile". Aceşti dragoni reprezentau o ameninţare atat de mare pentru pămanturile lui Lludd, incat acesta a fost constrans să găsească o cale pentru a-i alunga. Sfatuindu-se cu fratele lui, regele Franţei, acesta i-a spus că acei dragoni puteau fi facuţi să apară in luciul unui vas cu hidromel şi puteau fi prinşi cu o bucată de mătase. "Vei arunca mătasea peste ei", i-a spus monarhul, "şi ii vei inchide intr-un cufar de piatră, pe care trebuie apoi să-l ingropi in locul cel mai sigur al regatului tău." Lludd a facut intocmai, reuşind să-i prindă pe dragoni şi să-i inchidă pentru totdeauna in capcana de piatră. Povestea lui Lludd dovedeşte continuitatea istorică a oracolelor infaptuite peste luciul unor vase cu apă, aşa cum se intamplă şi in scena din piesa lui Shakespeare, "Macbeth", in care trei vrăjitoare fac să apară viziuni in vapori fierbinţi.
Evul Mediu avea şi el ritualuri distincte, menite să dialogheze cu spiritele, pentru a obţine informaţii necunoscute pană atunci. Cei care vedeau spiritele pe atunci erau băieţii tineri. Procedeul prin care erau chemate facea parte din mijloacele medicinii epocii„şi nu este ex-clus ca inşişi medicii să se fi folosit de el. In opera sa capitală, "Faust", Goethe menţionează unele dintre aceste tehnici. Găsim acolo metode de folosire a oglinzilor, care permit demascarea hoţilor, experienţe extracor-porale, stabilirea diagnosticelor maladiilor, ba chiar o metoda care permite aducerea a nouă spirite prin intermediul unui pahar umplut cu apă de izvor.

Cand agentul 007 se uita in oglindă
Dar povestea cea mai fascinantă a viziunilor realizate in oglinzi ii aparţine unui englez, pe nume John Dee, un erudit al epocii elisabetane. Născut in 1527, la Londra descoperă din co-pilărie plăcerea studiului, dar şi a invenţiilor diverse, jurand că işi va consacra intreaga viaţă cercetării şi carţilor. Ardoarea sa a fost recompensată. La nouăsprezece ani, preda deja in mai multe universitaţi, mai ales in Franţa, unde numeroasele sale excentricităţi erau apreciate mai mult chiar decat studiul fizicii şi al matematicii in care cxcela. Astfel, intr-o imprejurare deosebită, in timp ce studenţii săi se pregăteau săjoace o comedie de Aristofan, el a hotărat că punctul forte al spectacolului va fi un aparat cu efecte speciale - o insectă gigantică, care ar fi dat senzaţia că zboară cu adevărat. Odată pornită, ea i-a amuzat pe unii spectatori, dar pe cei mai mulţi i-a şocat. In clipa cand scarabeul a inceput să se mişte, aceştia au sărit de pe sca- une, urland de groază. Toată viaţa sa John Dee a fost acuzat de vrăjitorie. Această persecuţie permanentă il afecta aşa de tare, incat intr-o zi a cerut sa fie judecat, pentru ca nedreptatea să ia odată sfarşit. A ajuns chiar să spuna că ar fi fericit să fie spanzurat, cu condiţia să fie adusă dovada vrajitoriei sale sau a faptului că "il invoca pe diavol". Reputaţia sa nu putea fi insă judecată de nimeni, avand in vedere că incă de la varsta de douăzeci de ani,era deja considerat in lumea intreagă drept un savant de renume şi un expert in tehnicile maritime. A scris o lucrare de matematici care a devenit celebra, un tratat despre Euclid, şi a inventat un aparat care le permitea marinarilor să descifreze hărţile marine. Spre apogeul vieţii, regina Elisabeta l-a angajat ca agent secret. Se spune că era fascinată de privirea lui Dee, care era poreclit "ochii". De aceea, cand semna mesajele secrete pe care le adresa reginei, desena două cercuri alăturate, care reprezentau ochii săi, urmate de un semn asemănător cu cifra 7. Semnătura sa semăna deci cu 007, codul lui James Bond, un alt agent secret al timpurilor modeme, aflat in slujba curţii regale a Angliei. In timp ce studia unele obiecte aduse de către spanioli din Mexic, Dee a descoperit o oglindă din chihlimbar, care părea că fusese folosită de către azteci in scopuri divinatorii. A fost surprins cand a observat că ea ii permitea să obţină viziuni de natură transcedentală şi, in scurt timp, a folosit-o in slujba reginei, care nu a ezitat să meargă intr-o noapte in laboratorul lui de alchimie, pentru a intra in iegătura cu spiritele inaintaşilor incoronaţi. Casa lui Dee era in acelaşi timp muzeu, bibliotecă şi laborator de cercetari oculte şi astrologice. Adunase o grămadă de obiecte stranii şi avea una dintre cele mai remarcabile colecţii de cărţi din Anglia. In ciuda rolului pe care l-a jucat pe langă regină şi a reputaţiei sale academice, oamenii din Londra l-au considerat intotdeauna un vrăjitor. Intr-o zi, in timp ce el era plecat intr-o călătorie in afara ţării, casa sa a fost luata cu asalt şi incendiată. Se spune că, din locul in care se găsea, Dee a văzut incendiul care ii mistuia casa şi cărţile, in oglinda sa de chihlimbar, de care nu se despărţea niciodata. In locuinţa distrusă, Dee amenajase o cameră specială, unde chema spiritele prin intermediul oglinzii aztece, consemnand apoi viziunile pe care le avusese intr-un manuscris lung şi detaliat, din care o parte a supravieţuit, printr-o minune, pană in zilele noastre. In el sunt descrise in amănunt spiritele care apăreau mai intai pe sticla oglinzii, ieşind apoi din ea in văzduh. Unul dintre acele spirite, o tanără pe nume Madimi, revenea mereu şi se deplasa prin cameră, dialogand adesea cu Dee. Mult timp, erudiţii au ţinut secrete relatările lui Dee, considerand că experienţele sale sunt imposibile. Invocarea spiritelor n-a fost totuşi singurul scop al lui John Dee. Acest mare om de ştiinţă se folosea de tot ce ii stătea in putinţa pentru a ajunge la Dumnezeu. El spera că prin comunicarea cu ingerii va reuşi să-i reunească pe catolici şi pe protestanţi intr-o singură religie creştină, cea a dragostei universale. Cu toate că autontăţile celor două Biserici l-au ameninţat de multe ori ca va fi judecat pentru erezie, Dee a continuat să vorbească in mod public despre aceste intalniri ale sale cu ingerii, prin intermediul oglinzii aztece. După moartea reginei Elisabeta a fost indepărtat de la curte şi a murit aproape in săracie, la Mortlake, in Surrey, in 1608. După moartea sa, un manuscris preţios in care prezenta tehnicile obţinerii viziunilor in oglindă a dispărut vreme de cateva zeci de ani. Printr-un miracol, a reapărut intr-un magazin de peşte din Londra, unde era folosit ca ambalaj. Soarta lui ar fi fost, fară indoială, dramatică dacă un erudit n-ar fi descoperit din pură intamplare, că păstrăvul pe care il cumparase era invelit intr-un manuscris. Dar calătoria in lumea oglinzilor abia a inceput.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 04:49 PM 

Exista o lume misterioasa subterana sub picioarele noastre ?
     media: 5.00 din 3 voturi

Exista o lume misterioasa subterana sub picioarele noastre ?

De secole circulă legende privind un univers misterios de caverne populate de fiinţe foarte stranii. Mulţi ufologi cred că este posibil ca OZN-urile să poată proveni din baze subterane create de extratereştri în vederea unor misiuni. Dar unele legende vin din Antichitate şi evocă o floră şi o faună fantastică ce pop- ulează cavernele popoarelor vechi. Socrate, de exemplu, vorbea de găuri imense în pământul locuit de om şi de cavităţi vaste traversate de râuri. Se crede că în muntele Kokoweef, în sud-vestul Californiei, ar exista o mare cavernă legendară. In anii '30, Eart Dorr, prospector minier, urmând indicaţiile indienilor, a pătruns într-un loc numit „Peştera de Cristal" până la un kilometru şi jumătate profunzime. El a explorat apoi o cavernă mare lungă de 12 km. Acolo curgea un râu al cărui nivel urmărea mareele lunare şi care depunea pe malurile sale un nisip negru bogat în aer. Intr-o zi, înnebunit de durere din cauza febrei, Dorr a distrus intrarea în caverna fabuloasă cu dinamită. De aici s-a născut o legendă care fascinează continuu oamenii îndemnându-i să caute bogăţia legendară ascunsă în pro- funzimile muntelui Kokoweef.
In rândurile indienilor din America este extrem de răspândită această credinţă într-o lume subterană. Poporul hopi credea că există un tunel infraterestru care îşi avea sursa în apropiere de Flagstaff la baza vâr- furilor oraşului San Francisco. Dar legendele vorbesc şi de un misterios Pisc Shasta în California de nord. Se pretinde că acest munte ar fi adăpostit cândva supravieţuitorii unui popor al Lemuriei care a construit această cavernă în profunzimile pământului pentru a scăpa de catastrofe. Aceşti lemurieni ar fi făcut apoi alianţă cu călătorii din spaţiul constructori ai unei baze subterane pentru navele lor.
Baze misterioase astăzi
Totuşi, astăzi, multe state au construit baze subterane: SUA, Vietnam, China, Rusia etc. Un raport oficial al autorităţii americane din 7 august 1989 revelează, între altele, planul secret destinat de a asigura continuitatea guvernului în caz de catastrofă. Planul este botezat „de continuitate a guvernului" (COG). Textul stipula că acest program, atât timp cât funcţiona, era ultima asigurare a vieţii guvernului dacă se va sfârşi lumea. In 1982, s-a creat un nou organism: „Agenţia însărcinată cu Metodele de Planificare a Mobilizării" sub supervizarea preşedintelui. In eventualitatea unui atac nuclear, echipele specializate deţinând planuri de război de coduri militare şi alte probleme sensibile era însărcinată de a însoţi succesorii desemnaţi de preşedinte către posturile de comandă secrete împrăştiate în ţară. Era de asemenea prevăzută evacurarea a 46 de ofiţeri selecţionaţi pentru „Planul Global de Evacuare de Urgenţă". Se găsesc 50 de astfel de buncăre de retragere situate în 10 regiuni ale ţării, toate legate prin satelit sau reţele subterane de comunicaţie. Cercetările privind construcţiile la mare profunzime au fost subvenţionate de US Air Force începând cu anul 1958. Firma RAND a făcut asemenea studii şi a stabilit metode de construcţie, echipamente şi instalaţii şi crearea de cavităţi prin explozii nucleare. Desigur, ventilaţia construcţiilor subterane a pus o mare problemă inginerilor, deoarece a trebuit să se aibă în vedere chestiuni privind nu doar ventilaţia, ci şi contaminarea cu reziduuri radioactive. In plus, o muncă în subteran implică facilităţi de intrare-ieşire şi amenajarea locurilor unde se va trăi. Puţurile sau tunelele vor asigura circulaţia în timp ce spaţiile deschise vor fi necesare locuirii. Toate astea presupun însă multe probleme de construcţie. Dar cele care privesc locurile în care se va trăi, şi care sunt deci cele mai mari deschideri sunt şi cele mai complexe. Pentru a construi asemenea habitaturi subterane se utilizează foreze enorme cu discuri de mari diametre pentru a crea tunele care leagă instalaţiile. De exemplu, pentru tunelul de sub Marea Mânecii, cel mai mare proiect european întreprins vreodată, au fost necesare trei excavaţii între Franta şi Anglia. Cele 11 maşini care au fost desemnate pentru a face un asemenea travaliu au avut o asemenea talie încât au fost asamblate în cavităţi sub- terane de 20 de metri înălţime.
Publicaţia „Omni" a realizat, în septembrie 1983, un reportaj foto al sistemului Subteran, un tunel nuclear dezvoltat la Los Alamos. Maşina practic, prin încălzire intensă, face o gaură profundă în rocă. Când ea se retrage, rămâne magma astfel creată, un tub vitrificat şi neted care poate servi la navete de legătură ultra rapide.
Charles Kaempen a inventat un canal din materiale compozite dotat cu o enormă rezistenţă la compresiune. Este un fel de tub care se poate pune pur şi simplu pe fundul mării fără nici o excavare. Cu o asemenea inovaţie s-a încercat legarea Spaniei de Maroc!!
In decembrie 1990, în „Wall Street Journal", Susan Nelson, director al Asociaţiei americane pentru amenajarea spaţiilor subterane, a spus: „Asistăm din fericire la un interes adânc pentru tunelele şi instalaţiile subterane într-un mod general". Spania vrea să creeze un tunel pe sub Pirinei către Maroc. Norvegienii speră ceva asemănător pe sub fiorduri, în timp ce Japonia vrea să se lege astfel de Coreea de Sud. Canadienii construiesc un tunel legând Nouveau Foundland de insula Prince Edward. In America există cel puţin 87 de proiecte de lucrări publice pentru viitorul apropiat. In plus, toate aceste proiecte sunt civile. Dar tehnologia civilă nu face decât să împrumute astăzi drumurile pe care au mers ieri militarii... „Raportul Rand" prezenta în 1959, fotografii de foreze mari de tunel (TBMs). Este însă probabil ca militarii să utilizeze astfel de maşinării de aproximativ 40 de ani în proiecte la scară mare. Tunelele fac obiectul unui mare interes din cauza suprapopulării mondiale.
In Italia de Nord se prevede de a se devia o parte de autostradă pentru a evita de a se trece peste zonele forestiere, agricole sau de mare interes istoric. Dar specialiştii se gândesc şi la astre. Russell J. Miller de la şcoala de mine din Colorado şi director al Centrului pentru proiecte miniere în spaţiu, studiază fezabilitatea bazelor spaţiale şi a oraşelor subterane pe Marte şi pe Luna (dacă nu cumva extratereştrii sunt deja acolo). Unele surse dezvăluie faptul că în instalaţiile subterane, muncitorii sunt transportaţi şi aduşi de la locul lor de muncă prin tuburi navale. Nu este vorba de unic metrou. Aceste conducte sunt dotate cu înaltă tehnologie.
Nici calea aerului nu a fost uitată... Frank P. Davisson de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a imaginat avioane electrice „fără aripi" deplasându-se cu foarte mare viteză în tuburi sigilate, un fel de camere în vid fără fricţiune.
Nu mai este un mister faptul că guvernele dispun de propriile lor tunele secrete şi căi ferate subterane.
Conducătorii chinezi au construit galerii ascunse echipate cu căi ferate pe sub Beijing pentru a putea fugi în caz de criză. Conform unui funcţionar chinez, tunelele leagă casele conducătorilor, construcţiile guvernului, banca centrală şi o bază militară. Este un plan de fugă bine concertat!! Reţeaua a fost construită în anii '40 ca apărare contra invadatorilor străini.
Japonia, densă şi suprapopulată, se gândeşte serios la amenajarea vieţii subterane, unde vor să creeze plantaţii, linii de cale ferată şi oraşe. Un număr recent al revistei „Omni" prezintă proiectul de construcţie subterană al unui complex botezat „Alice City", al firmei Taisei, care conţine magazine, birouri, hoteluri, teatre şi terenuri de sport , spaţii de plimbare cu arbori şi păsări, acvarii gigantice etc. Societatea Shimizu dispune de planuri de construcţie, sub Tokyo, a unei reţele subterane care se întinde pe 5000 de km. Această reţea va conţine centre comerciale conectate prin navete subterane. In 1957, Comisariatul pentru Energie Atomică (CEA) a creat Project Plowshare destinat de a dezvolta utilizări pacifiste ale explozivelor nucleare. S-a studiat utilizarea detonaţiilor nucleare pentru construirea de porturi, de baraje, de excavări de autostrăzi şi de canale. Prima încercare a acestei tehnici, cunoscută sub numele de „Project Gasbuggy", a avut loc la 1300 de metri profunzime în locul numit „Bazinul San Juan" într-un sector dezolant din New Mexico. La 10 decembrie 1967, „un dispozitiv" nuclear de 26 kilotone a explodat într-un puţ închis. Dar proiectul Gasbuggy nu era decât o simplă experienţă.
CEA asociată cu Austral 011 Company din Houston, a iniţiat premiera unei lungi serii de explozii nucleare bianuale cu o încărcătură de ordinul a 100 kilotone care s-a întins pe mai mult de o decadă. Prima, botezată Project Rulison a avut loc la 10 septembrie 1969 la Rifle, Colorado unde s-a explodat o maşinărie de 40 kilotone la 2500 metri adâncime.
Colonii lunare
Este posibil ca metoda care a fost sugerată pentru construirea de baze pe Lună să fie deja utilizată pe Terra. Cu detonările nucleare controlate ar fi posibil de a realiza cavităţi sub suprafaţa lunară. Un proiectil teleghidat va fora o gaură de 15 metri adâncime şi a doua explozie va crea o cavitate de 14 metri în diametru. Pe gaură se va construi un iglu, cavitatea va fi etanşeizată cu un sac din plastic care imediat va fi umplut cu aer. Astfel, se vor construi zone de lucru şi de locuit. Este probabil mai eficace de a se construi viitoarele colonii lunare sub suprafaţa Lunii, în caverne artificiale sau naturale decât de a construi habitaturi expuse meteoriţilor. Tot acolo s-ar putea realiza parcuri spaţioase, lacuri şi zone de pădure. Coloniile diferitelor baze subterane vor fi legate între ele prin conducte prin care se va putea rula fără probleme.
Mărturii suspecte
Mulţi martori au făcut mărturii suspecte. Un fost ofiţer
însărcinat cu securitatea, a spus, o dată, pe când lucra sub pământ în sectorul lacului de la Groom din Nevada, că a văzut un teren de baseball şi o piscină de mărime olimpică în una din caverne la 1,6 km adâncime în deşert.
Ce se petrece oare în profunzimile tunelelor subterane de la Baza Mercur din situl Essai din Nevada? După ce a auzit povestea lui Bob Lazar la radio KVEG, un muncitor constructor l-a sunat pe Billy Goddman şi Bob Lazar (privi- toare la Zona 51) pentru a le spune: „Suntem muncitori con- structori... montăm şi demontăm tot felul de chestii... din şapte din noi nu veţi găsi doi care să vă susţină." Acest interlocutor misterios a spus apoi: „Nu există decât tunele acolo. Acolo există tot ceea ce v-aţi putea imagina. Ştiu asta pentru că noi am instalat acolo. Am făcut totul." Sursele spun însă că există tunele şi instalaţii subterane în New Mexico, la Dulce, la Sunspot, la Datil, Corona, Taos Pueblo şi la Albuquerque, în Arizona în munţii Santa Catalina, în Colorado la Delta, Grand Mesa şi la Colorado Springs, în California la Needles, în Baza Aeriană Edwards, în munţii Tehachapi, la Fort Irwin, la Baza Air Force de la Norton şi la Morongo Valley, în Nevada la Blue Diamond, la baza Air Force de la Nellis, la Groom Lake şi în zonele lacului Papoose Areas, la muntele Quartzite şi la Tonopah.
In 1988, un cuplu tânăr, Ray şi Nancy,a povestit că a mers pe un platou în munţi după serviciul lui Ray la uzina Northrop (care fabrică avioane). El era inspector în proiectul B-2. Platoul se suprapunea cu sectorul Ranch Tejon închiriat firmei Northrop care a construit acolo instalaţii subterane secrete. Era aproximativ ora unu dimineaţa când cei doi au remarcat un glob strălucitor ieşind din pământ şi care a proiectat lumină în direcţia lor. Nu-şi puteau explica o „gaură" în lipsa lor de timp (missing time) de 2 ore şi jumătate, de care nu-şi aduc aminte. Ray credea că au văzut globul timp de circa o oră, dar nu şi-a amintit apoi decât răsăritul soarelui. Sub hipnoză, Ray şi-a amintit că a fost răpit şi dus într-o bază locuită de extratereştri gri şi de personalul de securitate de la Baza Air Force. Entităţile o examinau pe Nancy cu minuţiozitate pe o masă de metal. Ray a fost profund bulversat de amintirea acestui incident prin hipnoză.
Un antreprenor s-a plâns de a fi fost deranjat de sondele armatei care planau în tunelele subterane în care el a lucrat. Aceste sonde semănau cu nişte globuri mici şi el spunea că aceste instalaţii erau supranumite LA FOURMILLERE din cauza asemănării lor cu colonii subterane de furnici. Tunelele au intrări rotunde şi nu prezintă uşi. Există panouri de securitate înarmate cu focuri verzi şi roşii care atenţionează persoanele străine. In acestea se găsesc nişte cilindrii destinaţi de a înmagazina un câmp de energie de un anume tip. In jurul localităţii Boynton şi Secret Canyon, în apropiere de Sedona, în Arizona, au fost zărite elicoptere negre. Un locuitor din Long Canyon a remarcat multe lucruri stranii în aceste locuri şi oamenii presupun că acolo s-a stabilit o instalaţie guvernamentală secretă, dacă nu cumva peste tot în Secret Mountain... Zona este foarte bine păzită, însă discret. De fapt, este o zonă interzisă. Foarte des, sunt fotografiate globuri care prezintă caracteristicile din observaţiile de OZN-uri. Alte două echipamente secrete au fost localizate, dintre care unul la Liano, în deşertul Mojave. Aceste instalaţii secrete sunt extrem de bine păzite. Martorii au văzut o lumină foarte strălucitoare arzând în vârful unui pilon plasat în interiorul unei structuri mobile de mărime monstruoasă. Această lumină nu ilumina însă interiorul structurii. S-au văzut de asemenea globuri în jurul acestor instalaţii. Probabil, este vorba de programe ultra secrete foarte bine păzite.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 04:30 PM 

Cand viitorul se afla in vise
     media: 4.83 din 6 voturi

Cand viitorul se afla in vise

Textele sacre spun că zeii le vorbesc oamenilor prin intermediul viselor. Exprimat prin simboluri, mesajul lor era descifrat de nişte iniţiaţi. Dar nu toate visele necesită interpreţi. Unele dintre ele se derulează asemenea unui film şi nu fac decat să anticipeze evenimente care se vor petrece candva, in viitor: adevărate scenarii, mai precise decat prognozele pe care le facem in stare de veghe. In timpul somnului, creierul nu mai suferă agresiunile venite din partea lumii exterioare, rămanand permeabil la informaţiile latente din subconştient, unde prezentul, trecutul şi viitorul coexistă. Ar fi posibil deci ca, intr-o stare de conştiinţă modificată, cum este visul, să putem accede la nişte mformaţii care sunt conţinute de acest spaţiu. lar aceste informaţii pot fi asimilate cu veritabile clarviziuni.
Pentru Sigmund Freud, celebrul psiholog şi psihiatru german, visul este realizarea mascata a unei dorinţe refulate. Visand, subiectul in cauză işi indeplineşte o dorinţă, o fantasmă care nu se poate realiza in realitate. Pentru Karl Gustav Jung, omul este purtătorul unor amintiri primordiale, care aparţin intregii umanităţi, şi care coboară in timpuri imemoriale. Fiecare individ poartă in inconştientul său marile ARHETIPURI ancestrale. Astfel, simbolurile celor patru elemente, apa, focul, pămantul şi aerul, divinităţile, ingerii, lunile magice, ritualurile de viaţă şi moarte sunt elemente importante, scufundate in subconştientul omenesc şi care se exprimă prin visele noastre, luand forme individuale, in stransă relaţie cu viaţa noastră psihică
Alte teorii moderne interpretează visele ca un soi de supapă de securitate, un mijloc de defulare al eului. Ele ne permit să ne eliberăm de tot ceea ce am acumulat peste zi: probleme de muncă, de familie, de cuplu, de bani etc....
Dar somnul poate să insemne şi altceva... 0 teorie, taxată incă drept "esoterică", susţine că in afara corpului fizic, omul posedă şi un aşa-zis corp subtil, intim intrepătruns cu primul. Simbioza lor corespunde unor planuri vibratorii din univers, reprezentate ca nişte straturi suprapuse ierarhic, pornind de la cel mai dens dintre ele -materia - şi ajungand la cel mai elevat — Dumnezeu. Asemenea unei clădiri uriaşe, universurile se inalţa unele deasupra altora. In ce-1 priveşte pe om, se spune că el posedă 7 corpuri astrale, intre care şi un corp sideral sau corp al dorinţei, care constituie un soi de mediator psihic. In momentul somnului, corpul astral se desprinde de corpul fizic, de care ramane legat printr-un cordon de argint, pentru a intra intr-o relaţie mai intimă cu lumea astrală, in sanul căreia se regenerează.

VISELE SIMBOLICE şi VISELE PREMONITORII
sunt aproape intotdeauna legate de călătoriile as-trale pe care le facem cat dormim. Corpul astral poa-te să călătorească şi pe alte planuri de conştiinţă, să efectueze intalniri surprinzătoare, pe cat de plăcute unele, pe atat de dezagreabile majoritatea lor: ingeri păzitori, făpturi luminoase, zane, persoane dispărute, monştrii...
Deseori, visele premonitorii anunţă cataclisme ecologice, sociale, dar şi perioade de viaţă mai grele, soldate adesea cu suferinţă şi moarte. Există insă şi premoniţii optimiste, in care visele promit bucurii
Antichitatea — o perioadă istorică marcată de practici oculte — este plină de astfel de exemple care, din păcate, nu pot fi verificate şi, din cauza aceasta, sunt considerate, greşit, drept nişte simple poveşti izvorate din imaginaţia autorilor lor. In sensul acesta, perioada contemporană oferă un teren mai sigur de observaţie.

Premoniţii celebre
Pelleport, unul dintre generalii lui Napoleon, scrie in "Amintirile" sale: "Poate ca o să se radă de mine, dar nu mă interesează! Inaintea bătaliei de la Eylau, pe 2 februarie 1807, am fost trezit de un zgomot uşor. 0 femeie imbrăcată cu haine scumpe a aparut in faţa mea. «Vei fi ranit grav», mi-a spus ea. «Dar nu te teme, vei scapa». Foarte impresionat de acea apariţie, am vrut sa-i raspund, cănd, dintr-o dată, a dispărut. A doua zi, in timpul luptei, am primit treizeci de lovituri de sabie, iar apoi cinci tăieturi de baionetă, dar am scapat ca prin minune. Aceasta poveste este pe cat de stranie, pe atat de adevarata". Viteazul general avusese un vis "exact".
In anul 1865, in luna martie, preşedintele american Abraham Lincoln a avut un vis aşa de inspăimantător, incat 1-a tulburat şi 1-a obsedat multă vreme. Prin somn, auzea suspine inăbuşite, ca şi cum mai mulţi oameni ar fi plans. Apoi s-a vazut plimbandu-se prin camerele Casei Albe şi, intr-una dintre ele, a văzut un cadavru inconjurat de oameni. "Cine este omul care a murit?", a intrebat el. "Preşedintele", i s-a răspuns. "A fost asasinat." Lincoln a vorbit indelung despre acest vis cu soţia lui şi i-a spus că il tulbură foarte tare. Peste două zile, a invitat mai mulţi prieteni la Casa Albă. Cum era in permanenţă foarte ganditor, invitaţii săi l-au intrebat ce il frămanta. Atunci, Lincoln le-a povestit visul acela atat de ciudat. Prietenii au incercat degeaba să-l liniştească, dar nimeni şi nimic nu a putut să-1 destindă pe preşedinte. Luna martie s-a terminat insă fără nici un incident şi Lincoln era aproape convins că visul său nu avusese nici un sens, mai ales că pe 3 aprilie, după infrangerea armatei sudiste, fusese primit triumfal la Richmond. Pe 14 aprilie, Lincoln şi soţia sa au mers la Teatrul Ford din Washington pentru a asista la premiera piesei "Vărul din America". Cuplul prezidenţial s-a aşezat in loja de onoare. Imediat ce lumina s-a stins, a fost tras un foc de pistol asupra preşedintelui, de către un apărător fanatic al statelor din sud, John Wilkes Booth. Lincoln a fost ucis pe loc. A doua zi, sicriul preşedintelui a fost aşezat intr-unul din saloanele Casei Albe. Exact ca in vis, o mulţime de oameni au trecut prin faţa sa, plangand.

Un final amanat
In timpul unui duel cu săbii, un celebru ziarist francez, Catulle Mendes, directorul ziarului "Le Journal' a fost rănit grav la abdomen, dar a scăpat de moarte. In timp ce işi revenea, prietenii săi au venit să-1 felicite pentru curaj. "Ştiam ca nu voi muri", le-a spus el. "Moartea mea se va petrece altfel. M-am vazut agonizaad, timp de ore intregi, in plină noapte. Eram intins pe jos, intr-un tunel, culcat pe calea ferata, pierzand sange din abundenţă. Nu puteam sa mă ridic. Dintr-o dată, am avut senzaţia ca unul dintre picioarele mele dispăruse. Am strigat dupa ajutor, dar degeaba. Epuizat de o hemoragie pe care nu puteam să o opresc, ma zbateam intre viaţă şi moarte. In acelaşi timp, o voce imi spunea: «Vei muri, vei muri»." "Visele nu se adeveresc", 1-au liniştit prietenii. Dar nimeni nu a reuşit să-1 convingă pe Catulle Mendes de faptul că nu-şi visase propria moarte. Dar timpul a trecut şi ingrijorarea a dispărut. După vreo zece ani de la acel coşmar, intr-o seară de toamnă, după ce cinase la nişte prieteni din Paris, ziaristul a luat ultimul tren de noapte pentru a ajunge acasă, intr-o suburbie din apropierea capitalei franceze. Era obosit. S-a urcat in ultimul vagon, care era gol. A adormit. La intrarea in tunelul Samt-Germain, trenul s-a oprit brusc. Trezindu-se şi crezand că a ajuns la destinaţie, Mendes a deschis uşa vagonului, a alunecat pe scară şi a căzut pe calea ferată. Pornit brusc, exact in momentul acela, trenul i-a prins piciorul dedesubt, secţionandu-1. Sangele a inceput să-i curgă din abundenţă şi, ca in vis, victima a strigat degeaba după ajutor. Neputand să se ridice, a agonizat in tunelul intunecat. Luptandu-se cu moartea, ca in vis, este foarte posibil să fi auzit şi acea voce sinistră care ii anunţa sfarşitul. A doua zi dimineaţă i s-a descoperit cadavrul, golit de sange. Piciorul secţionat fusese aruncat de tren departe de corp.

Clarvăzătoarea din Prevorst
Cazul Friedrikei Hauffe, supranumită Clarvăzătoarea din Prevorst, 1-a interesat in mod deosebit pe psihiatrul german C.G. Jung şi pe alţi savanţi care imbinau rigoarea studiilor şi experienţelor lor cu un spirit larg deschis spre toate posibilităţile ştiinţifice. Friedrike a fost studiată şi de către doctorul Justinus Kerner, care o trata pentru crizele sale de somn hipnotic, fiind convins că ele corespundeau unor clarviziuni surprinzătoare prin exactitatea lor. Una din ele, legată de condamnarea nedreaptă a unui funcţionar care murise in inchisoare, a devenit celebră in epocă. Acuzat că a provocat falimentul unui comerciant bogat, bietul om fusese anchetat şi incarcerat in oraşul Weinberg. Decedat in urma unui infarct, dosarul său a fost clasat "vinovat". La rugămintea familiei, convinsă că se facuse o mare eroare, Friedrike a facut o călătorie la Weinberg. Cand soţia decedatului i-a deschis uşa casei, clarvăzătoarea părea cuprinsă de delir. Aproape că striga: "Văd o cameră mare şi una mai mică in care se afla un om inalt, aşezat la o masa. A ieşit şi s-a intors. In camera mai mare sunt aşezate mai multe lăzi, una peste alta. Pe masă se afla un obiect de lemn. Deasupra lui, nişte hartii sunt aranjate in trei gramezi. Gramada din dreapta nu conţine nimic in legatura cu acest om din vis. In schimb, ii simt prezenta in celelalte două grămezi. in gramada din mijloc se află hartia care il tulbură aşa de mult." Povestea sa a fost completată de o descriere aşa de precisă a omului care murise, incat toţi cei care il cunoscuseră l-au identificat imediat. Imobilul descris de Friedrike era tribunalul oraşului. Dr. Kerner a mers şi i-a povestit totul judecătorului, care a reacţionat favorabil cererii de a verifica previziunile Friedrikei. Amandoi au examinat unul cate unul dosarele descrise de ea şi, intr-un plic scos din grămada din mijloc, au găsit, intr-adevăr, o foaie acoperită de adnotări şi de cifre care dovedeau totala nevinovăţie a victimei. Judecătorul a intocmit un raport bazat pe exactitatea celor spuse de Friedrike şi sentinţa a fost schimbată post-mortem.
In ianuarie 1827, cuprinsă de spasme, Friedrike a spus că a văzut un sicriu in care se afla corpul fratelui ei. A ştiut că il pandeşte un mare pericol. Intr-adevăr, in luna care a urmat, el a fost agresat de un individ pe care ea 1-a descris cu mare precizie. Din fericire, prevenit, fratele a reuşit să se ferească de focul de pistol care a fost tras asupra sa.
Friedrike Hauffe repeta deseori: "Este bine sa ştii momentul propriei tale morţi". Intr-o zi, a văzut in faţa ochilor fantoma unei femei imbrăcate in negru, inaltă, stand in picioare intr-un sicriu deschis, care i-a facut semn cu mana. Friedrike i-a simţit respiraţia ingheţată. A ştiut că i se apropie sfarşitul şi a murit trei săptămani mai tarziu. După deces, fantoma sa a apărut de şapte ori in faţa surorii sale, care nu avusese niciodată vreo legătură cu astfel de fenomene, buna sa credinţă neputand să fie pusă la indoială.

Oamenii de ştiinţă anchetează
Societatea pentru cercetari psihice din Anglia a intreprins investigaţii foarte serioase şi a eliminat cea mai mare parte din cazurile de premoniţie pe care le-a primit pentru studiu, atunci cand dovezile şi mărturiile nu păreau destul de convingătoare. Dar cele care au fost publicate in multiplele volume intitulate "Proceedings", in tomurile succesive ale "Journal"-ului sau in "Annales", care se intind pe zeci de ani, rezistă oricărei tentative de discreditare. Chiar dacă un cartezian convins ar respinge 90% dintre cazuri, cele rămase ar fi mai mult decat suficiente pentru a demonstra existenţa premoniţiei, care este negată in continuare de către şcoala raţionalistă.
Thomas Flournoy, un distins profesor de la Facultatea de Ştiinţe Exacte din Geneva, savant extrem de riguros şi precis, citează un caz care a izbutit să-i topească scepticismul. O oarecare d-nă Buscarlet, fostă institutoare in familia unui conte francez de origine rusă, Moratieff, cu care continua să corespondeze, i se adresează intr-o scrisoare soţiei acestuia, avertizand-o de o moarte iminentă. In cauză era o persoană apropiată familiei, Natalie Nichitoff, directoarea liceului in care domnişoarele Moratieff urmau clasele terminale, care ii apăruse in vis imbrăcată in negru, tarand clădirea şcolii intr-un sicriu. 0 săptămană mai tarziu, visul s-a realizat. D-na Nichitofi a murit in noaptea zilei de 16 decembrie, in urma unei maladii infecţioase. De teama contaminării, trupul defunctei a fost scos in afara clădirii şcolii şi purtat spre cimitir intr-un cărucior. Scrisoarea d-nei Buscarlet, care poartă ştampila poştei, confirmă autenticitatea poveştii.

In toate aceste intamplări, la fel ca şi in cele ce urmează, se poate constata că premoniţia pune pe acelaşi plan evenimentele cele mai anodine cu cele mai dramatice. Dar, in nici unul dintre cazuri, scepticii nu pot invoca simplul hazard pentru a explica aceste fenomene.
Visul pe care 1-a avut Joseph de Lanyi, abatele de Grosswarden, in noaptea de 28 iunie 1914, anunţa un eveniment decisiv pentru intreaga lume. Era ora 4 dimineaţa. In vis, pe biroul său, abatele a văzut un plic purtand insemnele arhiducelui Austriei, Franz Ferdinand, pe care il iubea foarte mult, fiindu-i profesor de maghiară. Imediat ce a deschis scrisoarea, a identificat scrisul fostului său elev. Antetul foii s-a transformat atunci intr-un tablou animat care reprezenta o stradă plină de o mulţime numeroasă. Arhiducele se afla intr-o maşină, insoţit de soţia sa. In partea din faţă a maşinii se afla un general şi, alături de şofer, un ofiţer subaltern. Din mulţime au ieşit dintr-o dată doi tineri care au tras focuri de armă asupra cuplului princiar. Apoi, tot in vis, Joseph de Lanyi a citit in continuare: "Vă anunţ ca, impreună cu soţia mea, am fost victimele unei crize politice la Sarajevo. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre. Sarajevo, 28 iunie 1914, ora 4 dimineaţa". Chiar in seara aceleiaşi zile, o telegramă tivită cu negru il informa pe profesor despre asasinarea arhiducelui şi a soţiei sale la Sarajevo. Profesorul Grabinski a intreprins o anchetă aprofundată in le-gătură cu acest caz. Rezultatele sale au fost publicate in revista "Psychiche Studien".

Clarvăzători ocazionali
De multe ori, visele premonitorii au un caracter dramatic şi anunţă catastrofe in care sunt implicaţi mulţi oameni. Pe 20 decembrie 1933, Rene Peltier, pensionar, s-a aşezat in fotoliu intr-o după amiază şi a adormit. A avut un vis oribil. La Thorigny (Franţa) se producea un accident cumplit. Două trenuri se ciocniseră in ceaţă. Pasagerii erau striviţi, omoraţi. Muriseră, după cat a văzut Rene Peltier in vis, mai mult de 200 de inşi. Răniţii urlau, plini de sange. Viziunea era aşa de ingrozitoare, incat s-a trezit ţipand. Soţia sa a venit alarmată, incercand să-şi liniştească bărbatul, pentru că nu fusese decat un simplu vis. Cu toate acestea, Peltier nu putea să uite acele imagini şi le-a povestit tuturor, prieteni şi vecini. Trei zile mai tarziu, pe 23 decembrie, două trenuri s-au ciocnit in gara de la Lagny-Thorigny, din cauza ceţii. Două sute treizeci de persoane au murit in acel cumplit accident.
Pe 27 noiembrie 1937, profesorul Tenhaeff de la Universitatea din Utrecht a primit o scrisoare de la o prietenă care ii povestea un vis pe care il avusese cu o noapte inainte. In el il văzuse pe prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, la volanul maşinii sale, intrand in plin intr-un camion. Scena se petrecea sub un pod de cale ferată. Profesorul a fost cu atat mai marcat de ea cu cat, cu o lună inainte, studiind fenomenele de premoniţie ale unui clarvăzător, acesta a declarat că prinţul Ţărilor de Jos va fi spitalizat intr-o clinică din Amsterdam, in urma unui accident şi că familia regală va sta alături de el. Exact peste două zile, prinţul Bernhard a avut un accident grav de maşină, in circumstanţele descrise in scrisoarea pe care profesorul o primise. Familia regală a stat zi şi noapte in clinica unde prinţul a fost tratat.
In "Hotes de passage", lucrare in care citează şi comentează mai multe intamplări paranormale, Andre Malraux povesteşte un vis care 1-a marcat profund. In iarna anului 1944, fiind ofiţer in armată, a văzut-o, in timpul somnului, pe cumnata sa apărand şi spunandu-i: "Iat-o pe cea de-a treia ta nevastă". Pe atunci, Malraux era căsătorit cu cea de-a doua soţie, Josette. In dimineaţa următoare, el a primit o telegramă care il anunţa despre moartea ei in urma unui accident. Fratele său a murit la scurt timp şi Malraux s-a căsătorit cu cumnata lui, exact ca in acel vis ciudat.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 04:08 PM 

Calatorii in lumea de dincolo
     media: 5.00 din 2 voturi

Bizarul profesor din Virginia

Interesul doctorului american Raymond Moody fai de fenomenul morţii iminente datează din anul 1965, de pe vremea studiilor sale de filosofie de la Universitatea Virginia. La un seminar care avea ca tema nemurirea, un profesor, pe nume George Ritchie, le-a marturisit studenţilor săi că in timpul serviciului militar suferise un accident in urma căruia fusese declarat decedat, dar izbutise să se intoarcă la viaţă, nu inainte de a face o călatorie fantastică in lumea de dincolo. Impresionat de poveste, Moody a inchis-o intr-un sertar al memoriei, neputandu-i verifica autenticitatea. Iată insă că peste doar patru ani, cand deveni el insuşi profesor de filosofie la Universitatea din Carolina de Nord, la un seminar pe aceeaşi temă - imortalitatea sufletului in concepţia pltoniciană -, unul dintre studenţii săi a dat un exemplu legat de această temă: bunica sa, moartă temporar in timpul unei operaţii pe cord, ii povestise, după ce fusese reanimată, o poveste halucinantă. Exact aceeaşi poveste pe care Moody o auzise in premiera de la profesorul său.
Simplă coinddenţă", au exclamat colegii săi de catedră, dar două coincidente de aceeaşi natură nu i se păreau deloc "simple" lui Raymond Moody. Incepand din ziua aceea, profesorul de filosofie a inclus in programul său studiul textelor referitoare la supravieţuire. Mecanismul a funcţionat! Printre diferitele grupuri de studenţi care ii frecventau cursul, exista intotdeauna cel puţin unul care sa-i povestească o experienţă similară, trăita personal sau de cineva apropiat. In curand, filosofia nu i-a mai ajuns lui Raymond Moody. El a simţit dorinţa imperioasă să aprofundeze natura umană in alte două direcţii ale sale: cea biologică şi cea psihologică.
Şi astfel, in 1972, la varsta de 28 de ani, el s-a inscris la Facultatea de Medicină a Universităţii Augusta, in Georgia sa natală, unde n-a intarziat să-şi comunice informaţiile referitoare la moartea clinică, expunandu-şi investigaţiile in faţa unei comisii de medici. Incet, incet, a devenit un specialist al problemei, fiind invitat sa tină conferinţe pe acel subiect.Fără excepţie, la sfarşitul fiecărei prelegeri, cineva - una sau mai multe persoane - ii relatau alte calătorii in lumea de dincolo. In plus, avertizaţi despre interesul pe care il manifesta faţă de acest fenomen, medicii ii trimiteau numeroşi pacienţi care după reanimare declarau că trăiseră experienţe identice. Moody dispunea de aproape o sută cincizeci de mărturii elocvente, cand directorul unei mici case de editură i-a propus să-şi publice descoperirile.' "Life after Life" (Viaţa după viaţă") a apărut in 1975, pe cand Moody era student in anul patru de medicină. A fost un succes urias şi neaşteptat. Cartea s-a reeditat in viteză, dar cel de-al doilea tiraj n-a sa-tisfacut cererea. A urmat editia a treia, a patra, a cincea... Era un delir. Tirajele s-au epuizat din nou, urmate de alte şi alte reeditări. Tradusă in străinătate, cartea se vindea ca painea caldă.
In 1990, cifra de editări din lumea intreagă atinsese zece milioane de exemplare! 0 dovadă certă că "Viaţa după viaţă" nu fusese receptată ca o carte ştiinţifica, ci ca o operă documentară, scrisă limpede şi direct, fără prea multă teorie. Autorul prezenta mărturii ale căror caracteristici le detalia sobru şi exact, propunand un model al morţii iminente, uşor de identiiicat şi accesibil. Dar iată scenariul sintetizat de Raymond Moody, care cuprinde elemente comune tuturor experienţelor de moarte temporară inregistrate de el: "Un om moare şi, in timp ce atinge paroxismul disperării fizice, il aude pe medic constatandu-i decesul. In clipa aceea incepe să perceapa un zgomot dezagreabil, ca ţaraitul strident al unei sonerii sau ca un zumzăit puternic, simţindu-se totodată purtat cu mare rapiditate eătre un tunel lung şi intunecat. După care se regaseşte brusc in afara corpului.sau fizic, fara sa-şi părăsească totuşi spaţiul imediat. Işi vede corpul de la distanţă, ca uu spectator. Observa strădaniile medicilor de a-i reanima trupul, resimţind o stare emoţională foarte puternica. Dupa cateva clipe, işi revine şi se obişnuieşte, treptat, cu stranietatea noii sale condiţii. Realizează ca posedă in continuare un corp, dar un corp de o natură particulară, care benefidază de insuşiri foarte diferite faţa de cele ale relicvei pe care o abandonează. In curand, se petrec evenimente noi: nişte fapturi ivite de undeva il intampina, parănd că vor să-i vina in ajutor. El intrezareşte spiritele rudelor şi ale prietenilor morţi inaintea lui. Şi, dintr-o dată, o entitate spirituală, de o specie necunoscută, un spirit de tandrete fierbinte, vibrand de iubire-o ,,faptura de lumina", i se arata.
Această faptura dezleaga in el un şir de intrebari, care nu sunt pronunţate verbal şi care il obligă să-şi facă bilanţul vieţii sale trecute. Entitatea il ajută in această sarcină, oferindu-i o viziune panoramica instantanee asupra tuturor evenimentelor care i-au marcat destinul. Apoi vine momentul in care defunctul pare sa intalnească un soi de bariera in cale, o frontieră, simbolizand ultima limită dintre viaţa terestră şi viaţa ce va sa vina. Dar atunci el constată că trebuie să se intoarca, ca timpul morţii incă n-a sosit pentru el. Rezistă o clipă, pentru ca este subjugat de fluxul de evenimente din viaţa de dincolo şi nu doreşte această intoarcere. Este invadat de un intens sentimentde bucurie, de iubire şi pace. Cu toate acestea, el se reuneşte cu corpul fizic şi se reintoarce la viaţă. Ca urmare, atunci cand vrea să explice anturajului sau ceea ce a trăit, se loveşte de diferite obstacole. In primul rand, nu gaseşte cuvinte omeneşti, capabile să descrie intr-un mod adecvat acest episod supraterestru. In plus, vede că cei care il inconjoara nu-l iau in serios, aşa incat reaunta să se mai confenseze şi altora. Totuşi, experienţa trăită ii marchează profund existenţa, rasturnandu-i toate ideile pe care le avea pană atunci despre moarte, precum şi raporturile sale cu viaţa".
Gloria nu avea insă să-1 ameţească pe Moody. In mijlocul ciclonului care il purta pe sus, el işi punea o grămadă de intrebări. Dacă fenomenele descrise de el vor fi prost interpretate? Dacă vreo sectă sau un manipulator abil, lăudand virtuţile acestei morţi ideale, i-ar incuraja pe muritorii creduli să o-ncerce, "Viaţa după viaţă"sa devină o instigare la sinucidere? 0 asemenea interpretare ar fi fost de-a dreptul nefastă! Din fericire, la scurtă vreme după apariţia cărţii, s-a dovedit că mai mulţi medici americani ajunseseră la aceeaşi concluzie şi, mai ales, Elisabeth Kubler Ross, care a publicat,o carte de un interes capital, legată de acest subiect: "Intre viaţă şi moarte".
"Am fost foarte fericit sa constat că evenimente recente contribuiau din plin la liniştea mea. Mai mulţi doctori, dar mai ales Elisabeth Kubler Ross, efectuasera aceleaşi cercetari, inregistrand mărturii identice. Nu mai eram singur pe pragul vieţii de dincolo", spune Moody.
Reflecţii despre "Viaţa după viaţă" In 1977, la doi ani după apariţia primei sale lucrări, Raymond Moody publică o revenire asupra teinei iniţiale: "Reflections on Life after Life", rodul altor nenumărate mărturisiri, .pe care doctorul nici măcar nu mai trebuia sa le ceară, ele venindu-i acasă prin poştă sau telefon. Cand şirul lor a inceput să se piardă, nemaiputand fi contabilizate exact, autorul a simţit. că este momentul să sintetizeze informaţia, structurand aventura călătoriei in lumea de dinc-lo, in mari capitole de-a dreptul tulburătoare, prin comentariile pasionante ale autorului.
Oraşele luminoase
O temă comună, extrem de ispititoare, apărută in toate măr-turiile inregistrate de Raymond Moody, o reprezintă descrierea "cerului", a locului in care ajung decedaţii, după ce trec prin tunelul lung şi' intunecat. Termenul definitoriu este "oraşul lurninos , locul plin de strălucire şi iradiere, un fel. de "Rai" care aminteşte de descrierea biblică.
Un bătran care trecuse prin moarte clinică, drept urmare .a unui stop cardiac, ii povesteşte medicului american: "In urma unui infarct cardiac, am fost considerat din punct de vedere clinic mort. Imi amintesc totul perfect. Dintr-o data, mi-am simţit, corpul ingreunat. Am auzit nişte sunete indepărtate. In tot acest timp, eram conştient de ce se intampla. Am auzit semnalul sonor al monitorului ce imi inregistra pulsul oprindu-se. Am vazut sora şefa intrand in cameră şi formand un număr de telefon. Doctorii şi celelalte asistente au venit imediat. In timp ce totul incepea să se incetoşeze, am auzit un sunet pe care nu pot sa-1 descriu. Era ca bataia unei tobe foarte rapide, sunetul unui torent care trece printr-o stramtoare. Am simţit cum incep să mă inalţ, eram la aproximativ un metru deasupra corpului meu, astfel incat puteam să-1 vad. Doctorii se chinuiau sa mă reanimeze. Nu imi era frica. Nu sufeream deioc, trăiam un, sentiment de pace totală. După o secundă sau două, am inceput sa mă inalţ. Era intuneric, ca intr-un tunel. Dintr-o data, a apărut o lumină strălucitoare. Era din ce in ce mai intensă şi aveaia senzaţia că trec prin ea. Brusc, m-am trezit in alt loc, incoajurat de o lumină aurie, foarte frumoasa. Nu puteam să văd de unde venea. Lumina totul, iradiind din toate părţile. Se auzea şi muzica. Eram in mijlocul unui peisaj superb, cu răuri, copaci şi munţi. Ceea ce mi s-a părut cel mai straniu era prezenţa altor oameni. Nu sub aspect fizic, corporal, ci ii simteam pur şi simplu că sunt acolo. Trăiam un sentiment de pace absolută şi de fericire. De dragoste. Şi aveam impresia ca mă integrez in ceea ce era in jurul meu. Poate că acea senzaţie să fi durat toată noaptea sau doar o secunda... nu ştiu".
Iată o altă descriere, furnizată de către o femeie: "Am simţit o vibraţie puternică, o vibraţie care ma incon-jura, cuprinzandu-mi corpul. Nu ştiu de unde venea. Dar in timp ce o simţeam, am fost despartita in două: puteam să imi vad trupul (...). Am ramas cateva clipe aşa, privindu-i pe doctori şi pe infirmiere cum incercau să mă reanimeze şi ma intrebam ce se va intampla. Eram chiar deasupra patului. La un moment dat, una dintre infirmiere s-a aplecat peste mine peatru a lua o masca cu oxigen. Gestul ei a trecut prin gatul meu. După aceea, am inceput să mă inalţ tot mai mult, am trecut prin coridorul acela intunecos, la capătul căruia se afla o lumină strălucitoare (...). Puţin mai tarziu, m-am intalnit cu bunicii mei, cu tata şi cu fratele meu, care muriseră demult. Peste tot era o lumină foarte frumoasă, foarte strălucitoare. Locul in care eram era plin de culori, dar nu ca acelea de pe pămant, ci indescriptibile. Peste tot erau oameni, oameni fenciţi (...). Ne inconjurau, unii formau grupuri. In departare, am văzut un oraş. Erau nişte case mari şi strălucitoare, separate intre ele. Oamenii care locuiau in ele erau fericiţi. Se vedeau lumini şi fantani. Un oraş de lumină, aşa 1-aş numi. Era splendid. Se auzea şi o muzica foarte frumoasa. Mi s-a spus că, daca aş fi intrat acolo, nu aş mai fi ieşit niciodată. Eu trebuia să aleg." Un bărbat spitalizat in urma unui grav accident de maşina povesteşte: "Eram intins pe masa de operaţie, cand inima mi s-a oprit. Medicul era langa mine. L-am auzit cand a chemat echipa de asistenţi ca să incerce reanimarea.Raymond Moody:
- Şi ce amintiri aveti legate de această imprejurare?
- Ei bine, am ajuns intr-un loc... Un paradis, dar care nu se poate descrie. Şi totuşi, era real, dar greu de imaginat. Cand vii de pe partea cealaltă, există un rau. Ca in Biblie. Un fluviu larg, cu suprafaţa neteda, ca de sticla... Da, traversezi acel rau. Eu insumi l-am traversat.
R. M.-Cu o barcă?
— Nu, pur şi simplu mergand pe el. Dar era aşa de frumos de văzut! Era magnific. Imposibil să va descriu. Fireşte, sunt privelişti frumoase şi pe pamant, dar nu se pot compara cu cele de acolo. Totul e calm, liniştit, un indemn la odihnă. Şi nu există nici un fel de umbra acolo, sus".
Spiritele rătăcitoare "
Multe persoane mi-au mărturisit ca intr-un anume moment al călătoriei au intalnit alte fapturi, ce pareau captive, intr-o stare de aparenta nefericire", spune Raymond Moody. Relatările lor se intalneau intr-un punct comun: acele fiinţe păreau incapabile să se desfacă din legăturile care ii inlanţuiau de lumea fizică, de pe pămant. Un rmartor i-a relatat medicului american că spiritele pe care le intalnise păreau "incapabile să ajungă in lumea de dincolo, pentru că erau legate de anumite persoane, de anumite obiecte sau obiceiuri de pe pamant". In al doilea rand, martorii intervievaţi au declarat de comun acord că acele creaturi intalnite păreau să aibă minţile rătăcite, aţipite, ca şi cand constiinţa lor ar fi fost aplatizată, inapta de a se concentra. In al treilea rand, se părea că aceste fapturi rătacitoare, absente, ramaneau in acea stare pana cand reuşeau să rezolve problemele care le menţineau in confuzie. Aceste puncte de concordanţă se regăsesc in mărturisirea unei femei, caire rămăsese in stare de comă vreme de 15 minute: "In vreme ce mă inălţam, am trecut printr-un spaţiu tern, contrastant cu lumina aceea putemica. El era populat de un soi de fapturi care aveau un aspect destul de umanizat, cu toate că nu arătau ca noi. Toţi stăteau cu capul plecat. Păreau trişti, deprimaţi, tarandu-şi picioarele asemenea unor prizonieri puşi in lanţuri... Nu ştiu de ce spun asta, pentru ca nu le vazusem picioarele. Nu ştiu cine erau de fapţ, dar e sigur că erau abătuţi, copleşiţi de ceva, cenuşii. Părea că urma să se tarască astlel la nesfarşit, fara sa ştie incotro se indreaptă, ce urmează să se intample, nici ceea ce cautau. Cand am trecut pe langă ei, nici macar n-au ridicat capul. Pareau că se deplasează tot timpul, bătuţi parcă de un vant invizibil, un soi de perdele falfaitoare, care se zbăteau, ramanand totuşi in acelaşi loc. Făceau caţiva paşi inainte, apoi se intorceau la stănga, la dreapta, revenind de unde plecaseră. Căutau ceva, dar nu ştiu ce. Raymond Moody:
- Păreau să fie conştienţi de existenta lumii fizice?
- Nu păreau conştienţi de nimic, nici de lumea fizică, nici de lumea spirituală, ca şi cănd ar fi fost prinşi intre ele. Aşa mi se parea, cel puţin. Poate că aveau contacte cu lumea fizica, o legătură care ii reţinea acolo, jos, pentru ca stateau tot timpul curbaţi, privind spre pămant. Cine ştie, poate ca priveau catre anumite activităţi importante din viaţa lor, pe care nu reuşisera să le implinească şi regretau. Erau, oricum, incapabili să ia vreo decizie, feţele lor aveau o expresie de disperare.Raymond Moody:
- Vă mai amintiţi in ce etapă a calătoriei spre lumea de dincolo s-a petrecut intamplarea despre care vorbiti?
- Inainte de a patrunde in tunel, inainte de a ajunge in locul acela atat de stralucitor, mai strălucitor decat soarele, şi unde aveam să ajung mai tarziu. Era o zonă gri, plina de umbre şi intuneric. Un fimm alb-negru, lipsit de orice fel de culori. In ce-i priveşte pe cei despre care vorbesc, nu parusera să ma vada. Stateau acolo şi ezitau, privind inapoi, neştiind dacă trebuie sa-şi urmeze călătoria sau să se intoarcă inapoi. M-au facut să mă gandesc la morţii care revin pe pamănt, cei prin care se poate vedea. La fantome. Erau foarte mulţi, aproape un regiment...".
"Ingerii păzitori”
In multe din relatările publicate de Raymond Moody, subiecţii confirmă faptul că, aflandu-se intr-un pericol de moarte, au fost salvaţi de intervenţia upei entităti sau forţe spirituale. In cele rnai multe cazuri, povestitorul se afla (conştient sau inconştient) expus unui accident, care urma să fie mortal, sau prins intr-un şir de circumstante fatale, din care ii era imposibil să scape cu propriile sale puteri. Si, dintr-o dată, o voce sau o prezenţă luminoasă (cei mai multi martori vorbesc despre ingeri) le venea in ajutor. Cei care au cunoscut această experienţă afirmă că de atunci inainte viaţa lor s-a schimbat complet, au inţeles că salvarea de la o moarte sigură fusese facută cu un scop precis. Toţi marturisesc că in urma intamplării, credinţa in Dumnezeu a devenit mobilul principal al vieţii lor. Iată un ultim exemplu, expresiv pentru "ajutorul divin": mărturia unui bărbat care povesteşte cum a fost victima unui accident de muncă petrecut in uzina la care lucra. Prins pe fundul unui cazan pe care-1 suda, o pompă de inaltă presiune, declanşată din neglijenţa, arunca asupra lui vapori de acid aprins. "Căldura era insuportabila. Urlam: «Scoa-teţi-mă de aici! Sunt blocat!». Mă refugiasem cat mai departe posibil de gura de foc, dar lichidul avea o ase-menea temperatura, incat simţeam cum imi arde pielea prin veşminte. Am inţeles ca in cateva clipe aveam să mor. «asta a fost», mi-am zis şi am inchis ochii, rugandu-L pe Domnul să nu ma chinui prea mult. Dintr-o dată, locul in care eram s-a umplut de o lumina puternica şi am auzit o voce distinctă, care-mi spunea: «Sunt cu tine, aici, pentru totdeauna. Urmează-mă!». N-am reuşit să deschid ochii, pentru că iradierea aceea era orbitoare, dar am incercat s-o urmez, fiindca incepuse sa meargă in faţa mea. Nu ştiu ce s-a intamplat, dar am izbutit să ies din cazan. Cand m-au văzut, tovarăşii mei de munca m-au privit uluiţi. Nu crezusera că voi scăpa din clocotul acela de gaze. Nu sunt un ins prea curajos. Ceea ce m-a intarit, ceea ce mi-a dăruit atata seninătate e faptul că am fost condus la adăpost de primejdie de catre o măna invizibilă, vocea aceea care m-a ajutat. Sunt sigur că a fost Iisus. Nu e vorba că «banuiesc», ci sunt sigur. O certitudine. A fost voinţa lui Dumnezeu sa-mi salveze viaţa. Nu ştiu exact din ce cauză. In vremea aceea, nu eram atat de credincios pe cat ar fi trebuit. Dar in tamplarea prin care am trecut m-a apropiat definitiv de El. I-am incredinţat de atunci inainte toata viaţa mea."
Experienţele morţii iminente au, şi ele, acelaşi final: toţi, dar absolut toţi cei intorşi din lumea de dincolo,descopera o noua dimensiune a vietii patronata de credinta in Dumnezeu. Modestia , iubirea , cinstea_ sunt valorile pe care le aduc inapoi din fenomenala calatorie spre lumina stralucitoare de la capatul intunecat al tunelului.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 04:03 PM 

Fetele timpului
     media: 4.00 din 2 voturi

Fetele timpului

"Viitorul şi trecutul sînt a filei două feţe", spunea într-un poem Mihai Eminescu , subliniind astfel ca timpul este o singură entitate, pe care noi o divizam în conformitate cu principiul cauzalităţii. Pentru oameni, timpul curge liniar, urmînd axa trecut-prezent-viitor, dar, fiindca la scară universală există doar un singur timp, Timpul Absolut, uneori şi pe Pămînt se produc interferenţe temporale care anulează cauzalitatea. Exista o bogată cazuistică ce a fost consemnată în analele vremii şi întărită de marturii ale multor persoane, unde prezentul se interferează cu trecutul sau cu viitorul, perturbînd curgerea temporală aşa cum o înţelegem noi; astfel, timpul nu mai trece de la trecut spre viitor, ci toate formele temporale coexistă într-un fel de timp unic, timpul sincronicităţii.

De departe cel mai faimos caz al interferenţelor temporale este cel în care a fost implicat studentul parizian Jean Romier. In 1925, acesta se afla pe o bancă în parc, unde citea o carte. La un moment dat, un bătrîn ciudat, îmbrăcat dupa moda veche, a intrat în vorbă cu el. Bătrînul i-a spus ca el, împreună cu cîţiva membri ai familiei , au înfiinţat o mică orchestra de cameră, la locuinţa sa din Rue Vaugirard, la etajul 3, şi l-a invitat la o serată muzicala. Tînărul a acceptat şi, va povesti el mai tîrziu, la intrarea în apartamentul cu pricina a fost frapat oarecum de atmosfera vetustă, de mobilierul vechi şi de costumaţia celor prezenţi. Bătrînul i-a fă-cut cunoştinţă cu membrii familiei sale: soţia, fratele său şi trei nepoţi. Jean Romier a petrecut o seară memorabila în compania familiei respective. Pe la miezul nopţii el s-a scuzat, spunîndu-le gazdelor că a doua zi are cursuri, le-a mulţumit pentru seara minunată şi a plecat. Ajuns în strada, vrînd să-şi aprindă o ţigară, a constatat că şi-a uitat bricheta în apartamentul bătrînu-lui, pe nume Berruyer. A urcat din nou cele trei etaje şi a sunat la uşă. Nici un răspuns! Tînarul a insistat de mai multe ori pînă ce, într-un final, unul dintre vecinii de palier s-a trezit şi, indignat, l-a luat la întrebări. Acesta i-a explicat în două cuvinte ce cauta acolo, dar vecinul a chemat portarul şi pe un agent de poliţie. De-abia acum intervine surpriza: vecinul le-a explicat lui Romier şi poliţistului că în acel apartament nu mai locuia nimeni de 20 de ani, de cînd dl. Berruyer murise. Tînarului nu i-a venit să creadă. A fost chemat un strănepot al lui Berruyer, pe nume Mauger, iar în faţa acestuia Jean Romier a descris interiorul apartamentului, mobilierul, tablourile, personajele. Respectivul Mauger a confirmat toate cele spuse de Romier. Cum lucrurile începuseră să devină de-a dreptul fantastice, poliţia, în prezenţa lui Mauger şi a lui Jean Romier, a desigilat apartamentul. Acesta era într-adevar parasit, erau pînze de păianjen şi praf peste tot, dar, iarăşi surpriză!, pe măsuţa din bibliotecă se găsea bricheta lui Romier! Faptul a făcut senzaţie în epocă, mai ales ca existau destui martori ai acestui bizar caz de interferenţa temporală, cu oameni în carne şi oase, care mai şi cîntau, deşi, iarăşi lucru ciudat, vecinii de pe palier n-au auzit nici un fel de muzică.
Cazuistica interferenţelor temporale este foarte bogată. In 1950, în New York, un taximetrist a ac-cidentat mortal un om care se ivise pe neaşteptate, din neant parca, în faţa sa. Victima era îmbrăcată în haine de epocă şi, după intense cercetari, s-a stabilit ca respectivul fusese dat disparut în 1879, cînd ieşise din casă pentru a face o plimbare, şi nu mai fusese văzut niciodată. In 1976, un avion francez, după ce a ieşit dintr-un strat de nori, a lovit cu vîrful aripii un avion mic ce părea a fi din primul război mondial, care avea la bord un pilot îmbracat după uzanţele vremii respective. La puţin timp după ce a fost raportat incidentul, s-a gasit un avion identic cu cel observat, îngropat sub o claie uriaşă de fîn. Senzaţionalul a constat în faptul că ultima notaţie din jurnalul de bord, ce data de mai bine de jumătate de veac, descria spaima pilotului la vederea unui monstru metalic, care l-a agăţat în timpul zborului. Ba mai mult, s-au găsit pe avionul din primul război mondial urme de vopsea aparţinînd avionului din 1976. 0 ciudată încălecare a timpurilor, viitorul interferînd cu trecutul într-un punct incert, fiecare avion constituind pentru celălalt o apariţie inexplicabila.
Poveşti cu oameni decedaţi care revin în prezent în carne şi oase şi care chiar influenţează evenimen-tele, sînt destule. Este celebru cazul abatelui Lambretta, petrecut în 1942. Era noapte şi la uşa abatelui s-a prezentat o femeie care l-a rugat să vină să-l spovedeasca pe fiul său, aflat pe moarte. I-a notat pe o hîrtie şi adresa unde să mearga: strada Descartes nr. 37, la etajul 2. Abatele s-a dus la adresa indicată şi l-a găsit pe tînăr, numai că acesta era perfect sănatos şi în plină putere. Descriindu-i femeia, baiatul i-a spus abatelui că este vorba despre mama sa, numai că aceasta era de-cedată de trei ani, din 1939. Totuşi, băiatul a acceptat să fie spovedit, căci aceste confesiuni religioase se fac nu numai pe patul de moarte, ci şi în timpul vieţii. Abatele a plecat dupa aceea, dar, fiind în plin razboi, a sunat alarma, căci se pornise bombardamentul. După un ceas, abatele s-a dus la un spital din apropiere, pentru a-i spovedi pe cei muribunzi, loviţi de schijele bombelor. Acolo a dat peste baiatul cu pricina, pe care-l spovedise cu o ora înainte, la îndemnul mamei sale decedate cu trei ani înainte. In portofelul său a dat peste fotografia mamei sale, femeia care l-a implicat în acest straniu caz, şi peste o scrisoare semnată „Mama". Scrisul era identic cu al femeii care-i scrisese pe bilet adresa fiului. Savanţii n-au reuşit să elucideze acest straniu caz de materializare, dar faptele sînt fapte: din astral, din lumea de dincolo, mama baiatului a văzut că fiul ei urma să fie ucis de bombe, s-a întrupat nu se ştie cum şi l-a rugat pe abate să-i împartăşească fiul, conform datinei creştineşti.
Alte cazuri se referă la oameni ai prezentului care, în plimbările lor prin locuri cunoscute, nimeresc brusc în trecut. Aşa s-a întîmplat în 1900 cu doi turişti englezi ce se plimbau prin parcul de la Versai-lles, prin jurul Micului Trianon. La un moment dat s-au întîlnit cu nişte personaje costumate ciudat, după moda de la 1700, şi s-au ciondănit cu un gentilom care afirma că este administratorul domeniului şi care le cerea socoteala pentru încalcarea domeniului regal şi pentru indecenţa hainelor cu care erau îmbrăcaţi. Din vorbă în vorbă, cei doi turişti au aflat ca se află pe proprietatea reginei Maria Antoaneta , deci în trecut. La fel i s-a întîmplat unei englezoaice, Miss Annette, redactor la BBC, care, în 1959, a plecat cu maşina undeva. La un moment dat a trecut printr-un sătuc cu o bisericuţă, cîteva colibe şi un iaz. Femeia a fost mirată de peisaj, întrucît făcea des acest drum, dar niciodată nu trecuse pe acolo. La întoarcere, dorind să revadă satucul, nici vorbă de el! Peste un an, făcînd investigaţii, ea a descoperit într-un anticariat o hartă veche în care era indicată o localitate, situată într-adevăr pe drumul acela. Anticarul i-a spus ca localitatea a ars din temelii cu peste 300 de ani în urmă! Cele cîteva cazuri evocate reprezintă doar o mică parte din straniul fenomen al interferenţelor temporale şi pun sub semnul întrebării justeţea principiului curgerii lineare a timpului, obligînd fizicienii să-şi reevalueze teoriile despre cauză şi efect. Insuşi marele fizician Albert Einstein, informat fiind de cazul Jean Romier, a exclamat: „Acest tînăr s-a împiedicat alunecînd în timp, aşa cum alţii aluneca, ratînd o treaptă a scării!".

Duminica, Decembrie 3, 2006, 04:00 PM 

Misterul coincidentelor
     media: 3.50 din 2 voturi


Misterul coincidentelor

Ca operele de artă se inspiră din viata reală e un lucru ştiut şi banal, Dar că realitatea se inspiră din arta, reproducand-o identic e greu de crezut. Zeci de întamplări care vin să confirme această enigmă ne-au îndemnat să ne oprim o clipă asupra ei .
Cand Graham Joyce a început să-şi scrie ultimul său roman, nu s-a gandit nici o clipă la aventura bizară în care avea să pătrundă du-pă punctul final. Intr-unul din capitolele volumului, a cărui acţiune se petrecea undeva, pe o insulă din Marea Egee, personajul central al cărtii porneşte într-un pelerinaj de iniţiere mistică. Pe drum, el întalneşte mai multe personaje simbolice: un cioban mustăcios care îi cerea o ţigară, apoi un şarpe mare şi veninos. Ei bine dupa terminarea romanului, Graham Joyce a ptecat in vacanţă pe insula greceaşcă Thassos. In timpul unei plimbări, s-a întamplat ceva foarte straniu. "Mă întorceam la vilă dupa o zi lungă petrecută pe plajă cand, îa mijlocul drumului, m-am îatalnit dintr-o dată cu ciobanul pe care mi-1 imaginasem în carte. Mustăcios şi masiv, a venit grăbit spre mine şi mi-a cerut o ţigară. Eram aşa de hipnotizat de apariţia acestui om pe care credeam ca îl creasem doar în carte, încat soţia mea a trebuit sa mă scuture ca să îmi revin."

Dar acesta nu a fost decat începutul. La scurtă vreme, scriitorul a descoperit un şarpe mare, tăiat în două, care zăcea în mijlocul drumului. ,,Instinctiv, am ştiut că ciobanul a fost cel care 1-a omorat. Am început să tremur. A trebuit să intru într-o carciuma ca să beau o bere şi să încerc să mă gandesc la ceea ce mi se întamplase."
Incidente asemănătoare li se întamplă cu o frecvenţă surprinzătoare nu numai scriitorilor, ci şi actorilor, pictorilor, pe scurt, tuturor creatorilor. In cazul acesta, se impune o întrebare: arta nu este decat o pură activitate imaginară sau, prin forţa gandirii şi a talentului său, creatorul poate, într-o anumită măsura, să prezică sau chiar să formeze viitorul? Oare actul creativ poate să modeleze realitatea, tot aşa cum un sculptor ciopleşte un bloc de marmură? Este posibil ca actul creativ să implice o anumită putere de premoniţie?
In orice caz, pentru cei care au experimentat acest fenomen, el este prea real pentru a fi ignorat. Uneori, întalnirea dintre ficţiune şi realitate este aşa de brutală, încat se dovedeşte extrem de destabilizantă pentru artistul care participă la ea
Fantome şi cai nebuni
In 1989, actorul Daniel Day Lewis,juca rolul lui Hamlet pe scena unui teatru londonez. In timpul spectacolului, el a văzut apărand dintr-o dată fantoma regelui shakespearian. A fost aşa de zguduit de claritatea acelei apariţii, încat a părăsit scena înainte de terminarea spectacolului.
Şi regizorul american Woody Allep a trecut printr-o serie de evenimente foarte ciudate. In comedia "Manhattan" (1979), personajul Alvy Singer, jucat chiar de el, declară la un moment dat că "iubeşte o adolescenta cu ochi piezişi şi care încă mai merge la şcoală". Or, în anii '90, Allen a declanşat un scanda imens în massmedia cand s-a aflat despre relaţia sa cu tanăra Soon-Yi, fata adoptivă a fostei sale sotii, Mia Farrow. Soon-Yi era adolescenta chinezoaică de 17 ani care îşi, facea temele cand s-a încurcat cu tatăl ei adoptiv.
Ceea ce i s-a întamplat actorului Chrigtopher Reeve, eroul filmelor cu "Superman", este tragic. In 1994, Reeve a jucat într-un film intitulat "Above Suspicion" ("Dincolo de orice bănuială"), în care interpreta rolul unui poliţist care paralizase după ce căzuse de pe un cal. In 1995, în timpul unui concurs de călărie care se petrecea în localitatea Culpeper (Virginia, SUA), Reeve a căzut rupandu-si coloana vertebrala , rămanand paralizat. De parcă rolul din film ar fi prezis cumplita realitate.
Cu toate că astfel de exemple sunt dramatice, este foarte posibil ca ele să nu fie altceva decat nişte coincidente bizare şi nefericite. Televiziunea şi cinematograful sunt pline de imagini din viaţa reaîă şi nu este nimic ciudat în faptul că unele secvenţe de pe ecran se reproduc în lumea reală. Dar experienţele trăite de către scriitori, ale căror opere au constituit premoniţii detaliate ale viitorului, fac parte din cu totul alt gen.
Prezicerile lui Swift Exemplul cel mai faimos este, fară nici o îndoială, acela al scurtului roman al americanului Morgan Robertson, "Futility, or the Wreck ofthe Titen"("Futilitate, sau naufragiul Titanului"). Publicat într-o revistă în 1898, el reprezintă o imagine aproape perfectă a scufundării reale a Titanicului, care a avut loc paisprezece ani mai tarziu...
Un alt caz, mai puţin cunoscut, este acela al scriitorului american Edgar Allan Poe (1809-1849). Cartea sa, "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", scrisă în 1838, relatează împrejurările dramatice care îi constrang pe supravieţuitorii unui naufragiu să omoare un matelot de pe vas, pe musul Richard Parker, pentru a-1 manca. Aproape cincizeci de ani mai tarziu, în 1884, a apărut un articol în ziarul englezesc "The Time", în care la pagina de ştiri se relata cum trei naufragiaţi îl mancaseră pe musul care era cu ei şi pe care îl chema... Richard Parker!
In "Călătoriile lui Gulliver", celebrul roman al scriitorului irlandez Jonathan Swift (1667-1745) există, de asemenea, preziceri de-a dreptul uluitoare. In această carte, scrisă în 1726, un astronom descoperă că înjurul lui Marte se învart doi sateliţi. Swift precizează chiar: "Cel mai apropiat se află la o distanţă de centrul planetei egală cu trei diametre ale acesteia, iar cel mai departat la cinci diametre; primul se îavarte în spaţiu în zece ore, iar al doilea în douăzeci şi una de ore şi jumatate". Aceasta se petrecea într-o epocă în care telescoapele nu erau nici pe departe destul de puternice pentru a decela aceste detalii. Un secol şi jumătate mai tarziu, astronornii au confirrnat că viziunea lui Swift fusese exactă. Intr-adevăr, în jurul lui Marte se învartesc două luni, Phobos şi Deimos, plasate aproape exact după coordonatele furnizate în roman. Cu toate că Swift a supraestimat putin distanţa dintre sateliţi, durata mişcării lor de revoluţie este precisă. Acest tip de mişcare este unic în întregul univers, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Swift să-1 prezică.
Cazul Clarke Un specialist în problema coincidenţelor artă - realitate este autorul de science-fiction Arthur C. Clarke. Scrierile sale s-au regăsit de atatea ori "replicate" în realitate, încat scriitorul s-a simţit obligat într-o zi să precizeze că "totuşi, intenţia lui este să scrie science-fiction şi nu catrene vizionare ca Nostradamus".
Mai multe secvenţe ale romanului lui Clarke "Odiseea spaţiala 2001" (şi ale filmului omonim al lui Stanley Kubrick) au fost copiate în realitate. Unul dintre aceste episoade are legătură cu misiunea nefericită "Apollo 13" din 1970, al cărei modul de comanda fusese botezat "Odyssey", tocmai în cinstea lui Clarke. Chiar înaintea exploziei rezervorului de oxigen, echipajul asculta opera lui Richard Strauss "Aşa grăit-a Zarathustra"'(uvertura fîlmului "Odiseea spaţială 2001"). Ei bine, nava a explodat chiar în momentul culminant al acestei opere muzicale. După explozie, primele cuvinte ale astronautului John Swigart, auzite la postul de comandă de pe Pămant, au fost "Houston, avem o problemă". In carte, cand Hal, computerul de bord, vorbea cu echipajul, se exprima identic; "Avem o problemă". Mai tarziu, administratorul NASA, Tom Paine, i-a trimis lui Clarke o copie a acestei transmisii împreună cu un bilet: "Se întamplă întotdeauna cum spui tu, Arthur".
Un alt incident s-a produs pe cand Clarke asista, in 1968, la o conferinţă a Naţiunilor Unite despre cuce-rirea pacifistă a spaţiului. Cu această ocazie, i s-a arătat un tablou numit "Pe marginea Lunii", operă a fostului cosmonaut rus Alexei Leonov. Tabloul reprezenta o viziune pe care Leonov o avusese în spaţiu, cu Pămantul care se vedea în spatele Lunii, amandouă fiind lumi-nate de către Soare. Clarke a rămas înmărmurit. Tabloul, care nu mai fusese niciodată arătat publicului, era o replică a imaginii care fusese aleasă pentru secvenţa de început a filmului "Odiseea spaţială 2001".
Dar coincidenţa cu adevărat stupefiantă legată de acest film este "Ochiul de pe Japet". In film, Dave Bowman, unul dintre personaje, descoperă o anomalie pe Japet, unul dintre sateliţii lui Saturn. Este vorba despre un oval alb, cu o lăţime de mai multe sute de kilometri, care semăna cu un ochi. In centrul său se găsea un punct întunecat, care s-a dovedit a fî un monolit negru. Este greu de crezut că această imagine ar putea să se regăsească în realitate. Dar cand sonda spaţială "Voyager 1" a trecut pe langă Saturn, mulţi ani mai tarziu, primele fotografii ale lui Japet au arătat o zonă albă, imensă, de formă ovală, în centrul căreia se afla un punct negru... Rezoluţia imaginilor este prea joasă pentru a se vedea ce este acel punct. Dar putem foarte uşor să ne imaginăm că este un monolit, care aşteaptă să venim să-1 descoperim...
Dacă ficţiunea este capabilă să modeleze realitatea, înseamnă că arta prezentului poate să fasoneze lumea de maine. Artiştii ar purta pe umeri o povară extrem de grea.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 03:43 PM 

EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ -PRIMUL REPORTAJ COSMONAUTIC
     media: 5.00 din 7 voturi

EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ -PRIMUL REPORTAJ COSMONAUTIC

Erich von Daniken susţine ca in Summer, unde a luat naştere epopeea lui Ghilgameş, traia acum 40.000 de ani un amestec de triburi primitive, „cînd deodata au aparut summerienii cu astronomia lor, cu cultura lor, cu tehnica lor". De aceea, în aceste locuri a putut implanta scenariul obişnuit: extratereştrii au adunat ciţiva semibarbari de acolo şi le-au predat o parte din cunoştinţele lor. Apoi, von Daniken comenteaza în felul sau conţinutul unor fragmente din epopeea pastrata pe tabliţe de lut. Conţinutul celei de-a şaptea tabliţe este considerat de el un adevarat reportaj cosmonautic, autorul acestuia fiind prietenul lui Ghilgameş, Enkidu, care a zburat patru ore în ghearele de fier ale unui vultur. Erich von Daniken traduce dialogul dintre Enkidu şi vultur astfel:

«El îmi spuse: „Uita-te în jos, spre Pamînt! Cum arata? Priveşte marea! Cum ţi se pare? Iar Pamîntul era ca un munte si marea ca o baltoaca. Si el îşi relua zborul în sus timp de patru ore şi-mi zise: „Uita-te in jos, spre Pamînt! Cum arata? Priveşte marea! Cum ţi se pare?" lar Pamîntul era cat o gradina şi marea ca apa care curge dintr-o gradina. Din nou îşi relua zborul si mai sus timp de alte patru ore şi-mi spuse iar: „Uita-te în jos, spre Pamînt! Cum arata? Priveşte marea! Cum ţi se pare?" lar Pamîntul arata ca o coleaşa şi marea cît o adapatoare."

Legenda pretinde, aşadar, ca o fiinţa ar fi vazut cîndva globul pamîntesc de la mare înalţime! Descrierea e prea exacta pentru a putea fi produsul exclusiv al fanteziei! Cine ar fi putut sa ofere informaţii conform carora Pamîntul vazut «de sus» seamana cu o coleaşa, iar marea cu o adapatoare atîta timp cît nu exista nici o reprezentare a globului vazut «de sus»? Pentru ca, privit de la mare altitudine, Pamîntul se prezinta într-adevar ca un mozaic de uscat şi de ape.

Cînd aceeaşi tabliţa se refera la o uşa care vorbeşte asemenea unei fiinţe, fara a sta pe gînduri recunoaştem în straniul obiect un difuzor."

In privinţa originii epopeii, Erich von Daniken noteaza:

Este cumva posibil ca acţiunea epopeii nici sa nu se fi desfaşurat în Orientul antic, ci în regiunea Tiahuanaco? Este oare de neconceput ca urmaşi ai lui Ghilgameş sa fi venit din America de Sud , aducînd cu ei aceasta legenda? Un raspuns afirmativ ar putea explica refereririle la Poarta Soarelui şi la strabaterea marii şi totodata brusca apariţie a civilizaţiei summeriene, întrucît este binecunoscut faptul ca toate operele ulterioare create în Babilon îşi au originea în civilizaţia summeriana. Neîndoielnic, cultura superioara a Egiptului dispunea de biblioteci în care vechile secrete erau pastrate, invaţate, însuşite şi transcrise. Ne amintim ca Moise, care a crescut la curtea faraonului, a avut mai mult ca sigur acces la venerabilele incinte ale bibliotecilor. Insuşindu-şi uşor cunoştinţele tainuite, el a devenit un iniţiat, şi se presupune ca a scris personal cinci dintre carţile ce-i sînt atribuite, deşi a ramas pîna azi o enigma limba în care au putut fi scrise aceste texte...

Sa admitem deci ca epopeea lui Ghilgameş a ajuns din Summer, prin intermediul asirienilor şi babilonienilor, în Egipt. Aici ar fi descoperit-o şi adaptat-o scopurilor sale tînarul Moise. In aceasta ipoteza, versiunea originala a relatarii potopului nu ar fi cea din Biblie, ci aceea din textele summeriene..."

Este îndeobşte cunoscut ca arheologii au demonstrat cu multe decenii în urma ca în regiunea Mesopotamiei, în intervalul dintre anul 40.000 şi momentul în care „au aparut" summerienii, îşi desfaşurau o bogata activitate triburile de culegatori, de vînatori şi de agricultori (aici existînd unul dintre cele trei focare ale naşterii acestei îndeletniciri), catre sfîrşitul perioadei facîndu-şi apariţia civilizaţia urbana.

Oraşele Mesopotamiei erau conduse de preoţii din temple. Stapîneau întinse suprafeţe de teren agricol şi angajau agricultori, olari şi alţi meseriaşi. Aceştia le dadeau produsele lor, pe care apoi preoţii le ofereau celorialţi. Preoţii deţineau şi funcţii administrative si îşi luau o mare parte din întreaga producţie.

Ei au descoperit cea mai veche scriere pentru a putea conduce mai bine administrarea templelor. Mai întîi şi-au notat socotelile, iar mai tîrziu au trecut la notarea rugaciunilor, a poeziilor şi a legendelor.

Preoţii s-au bazat în exercitarea puterii lor pe credinţa oamenilor, care este în stare sa asigure ajutorul zeilor cu ocazia inundaţiilor, a strîngerii recoltei, a razboaielor şi în alte situaţii. Şi în mod normal, la rîndul lor zeii „cereau ajutor", aşa ca acei conducatori aleşi pentru cazuri de razboi au devenit în final regi cu jurisdicţie permanenta în fiecare oraş. Regii traiau şi mureau în lux - mormintele lor din Uru conţineau caleşti instrumente muzicale , bijuterii scumpe, şi, împreuna cu ei, erau înmormîntaţi şi zeci de slujitori. Regii din unele oraşe duceau razboaie nu numai pentru asigurarea apei şi a cailor comerciale, dar adeseori luptau şi pentru acapararea de noi teritorii şi pentru profituri financiare, deoarece învinşii trebuiau sa plateasca lor si zeilor lor un impozit în marfuri si în sclavi. Aşa s-a ajuns ca unii regi sa alipeasca la oraşul lor şi alte oraşe, formînd state mai mari, pîna ce, în jurul anului 2300 î.d.Hr., întreaga Mesopotamie a ajuns sub comanda unui singur domnitor.

Vladimr Soulek, specialist în istoria Orientului antic menţioneaza:

Cred ca am repeta nişte lucruri deja cunoscute daca am dori sa comentam mai detaliat concepţia lui von Darniken despre evoluţia Summerului. Subliniem numai ca trebuie sa urmarim cu atenţie evoluţia culturii summeriene de la începuturile ei modeste pîna la apogeul ei şi ca von Daniken confera summerienilor cunoştinţe şi creaţii la care au ajuns asirienii de mai tîrziu şi ca eronat a deplasat existenţa summerienilor în oraşele asiriene. Din aceasta cauza, vom supune unei analize mai atente Epopeea lui Ghilgameş, pe care von Daniken îşi bazeaza teoria sa.

In cea mai completa forma a ei - pe 12 tabliţe de lut - aceasta epopee ni s-a pastrat în biblioteca regelui asirian Assurbanipal din Ninive într-o versiune conceputa în secolul al VII-lea î.d.Hr. Primele texte au fost gasite laolalta cu multe altele cu ocazia sapaturilor facute in metropola asiriana înca la jumatatea secolului al XIX-lea şi treptat, apoi, şi în alte locuri. Toate dovedesc faptul ca fiecare legenda despre Ghilgameş era cunoscuta si raspîndita în tot spaţiul Orientului şi ca povestirile iniţial independente au fost mai tîrziu adunate într-o forma unitara - prima epopee eroica - şi ca aceasta creaţie a depaşit graniţele Mesopotamiei şi a ajuns şi la hitiţi şi la hurriţi, care le-au tradus în limbile lor.

Eroul principal este Ghilgameş, domnitorul oraşului summerian Uruk, şi care era, aşa cum aflam din text, doua treimi zeu şi o treime om. Contribuţia zeilor la naşterea lui este descrisa în amanunt în unele versiuni: frumuseţea i-a dat-o zeul soarelui, eroismul îl are de la zeul furtunii, iar statura sa uriaşa se datoreaza faptului ca mama lui Ghilganneş era, dupa tradiţia summeriana, zeiţa uruka Ninsun, în timp ce tatal era muritor - rege sau preot. Şi chiar daca raportul dintre parţile divine si cele lumeşti ale lui Ghilgameş sînt curioase, nu mai putina curiozitate stîrneşte întrebarea, cum vede von Daniken problema fecundarii dintre om şi zeu, adica a legaturii dintre om şi o fiinţa extraterestra. In mitologie exista o serie întreaga de exemple de stapîni sau de alte persoane cu o origine divina şi nici n-ar mai trebui sa zabovim prea mult asupra mitologiei vechi orientale. Unirea zeilor cu oamenii este un caz foarte frecvent în mitologie şi nici nu poate decurge altceva din ea decît efortul de a sublinia originea nobila a unor personaje legendare sau istorice, forţa lor divina, ca şi protejarea lor deosebita de care ar trebui sa se bucure.

Inca de la descoperirea primelor parţi din Epopeea lui Ghil-gameş a fost constatat faptul ca exista o anumita legatura cu tradiţia biblica, chiar daca nu este vorba de o legatura în privinţa sensului principal al acţiunii, aşa cum crede von Daniken. Inainte de toate exista o legatura foarte strînsa între episodul din tabliţa nr. 11 a Epopeii lui Ghilgameş, în care se descrie potopul lumii, şi relatarea biblica despre acelaşi eveniment, care în unele detalii coindde în mod izbitor cu versiunea asiriana. Exista o serie întreaga de pareri despre felul cum au ajuns aceste povestiri în Biblie, în orice caz este prea puţin probabil ca Moise sa fi preluat şi prelucrat acest episod în aşa fel încat el sa corespunda intenţiilor sale, direct din epopeea lui Ghilgameş, în timpul studiilor sale prin bibliotecile egiptene. Asta şi numai pentru bunul motiv ca şederea lui Moise în Egipt este problematica şi nedemonstrabila şi, în afara unor menţiuni în Biblie, nu cunoaştem aproape nimic despre el. Mai mult, prin critica de text s-a demonstrat fara tagada ca autorul celor cinci carţi atribuite lui Moise nu este o singura persoana şi ca aceasta opera este rezultatul unei munci de compilaţie şi a luat naştere dintr-o serie de izvoare care la o analiza critica atenta pot fi cercetate în continuare. Aceasta dovedeşte ca parerea lui von Daniken privind posibilitatea preluarii acestui episod este incorecta.

Principalul punct de sprijin al teoriei paleoastronauticii ar putea fi povestirile pe care von Daniken le numeşte «primul reportaj cosmonautio, pe care îl remarca în tabliţa nr. 7 din epopeea despre Ghilgameş. Potrivit parerii lui von Daniken, autorul acestui reportaj ar fi trebuit sa fie prietenul lui Ghilgameş, Enkidu, şi principalul erou al întîmplarii, deoarece a zburat patru ore în ghearele de fier ale vulturului.

Aceasta povestire nu este însa o parte componenta a epopeii despre Ghilgameş, ci este un mic fragment din mitul care-l glorifica pe regele Etana. Aceasta compoziţie s-a pastrat în cîteva versiuni diferite, provenind din perioade diferite: din perioada vechiului Babilon (prima jumatate a celui de-al doilea mileniu î.d.Hr.) şi din biblioteca lui Assurbanipal din prima jumatate a primului mileniu î.d.Hr. Eroul povestirii nu este prietenul lui Ghilgameş, Enkidu, ci stapînul oraşului Kişe, Etana.

In aceasta povestire, Etana era torturat de sterilitatea casniciei sale şi de aceea a pornit-o catre zei, pentru a obţine de la aceştia planta fertilitaţii. Prietenul sau - vulturul -, care l-a salvat pe Etana de la moartea prin înfometare şi sete, s-a straduit sa-i faciliteze drumul spre cer.

Nu ni s-a pastrat întreaga legenda, s-au pastrat numai cîteva fragmente, iar sensul unora dintre ele poate fi descifrat numai în comparaţie cu celelalte. Deoarece von Daniken acorda o importanta deosebita acelei parţi în care se face descrierea zborului lui Etana pe vultur, o vom prezenta într-o traducere ad litteram. Traducerea moderna data de von Daniken este mult mal accesibila cititorului de astazi decît traducerea ad litteram a textului neoasirian. Traducerea exacta a ceea ce s-a pastrat pîna acum speram sa permita cititorului sa aprecieze cîte elemente ale propriei imaginaţii a introdus von Daniken prin interpretarea pe care a dat-o acestor fragmente si in ce masura traducerea lui, sau mai degraba expunerea lui, poate fi luata în consideraţie. Apoi, singur cititorul poate aprecia daca din aceasta traducere poate trage concluzii corecte şi secioase.

Vom pastra şi succesiunea grafica a fiecarui ritm, aşa cum apar ele în originalul asirian, iar în parantezele rotunde notam acele parţi din text care au fost rupte din tabliţa şi a trebuit sa le adaugam prin deducţie. In parantezele drepte am introdus acele cuvinte care trebuiau introduse în traducerea noastra din raţiuni stilistice:

Vulturul lui Etana (îi spune):

«Prietenul meu, splendid (...),

vino, te înalţ spre ceruri (...),

pune-ţi (pieptul tau) pe pieptul meu,

pe penele aripilor mele pune-ţi (palmele tale),

(braţele tale) aşaza-le pe margini!»

Şi-a pus (pieptul sau) pe pieptul lui,

pe penele aripilor lui şi-a pus pal(mele sale),

braţele (sale)le-a lasat pe margini.

S-a lasat cu toata greutatea. (and) (pe el) l-a înalţat cu o mila,

vulturul îi spune lui Etana:

«Priveşte, prietene al meu, cum a(rata) pamîntul,

priveşte marea, cer(ceteaza) ţarmurile ei»

«Pamîntul s-a micşorat într-un munte, marea s-a pre-schimbat în apa (...)»

[Cînd] (l- a) mai urcat cu o mila,

vulturul îi spu(ne) lui Etana:

«Priveşte, prietene al meu, cum arata pamantul!» «Pamîntul (...)»

[and] l-a mai urcat cu înca o mila vulturul

îi spu(ne) lui Etana:

«Priveşte, prietene al meu, cum ar(ata) pamîntul!»

«Marea s-a preschimbat într-un şanţ de gradi(na)»

Cînd au coborît în cerul lui A(na)

au trecut prin poarta lui Ana, Enil şi Eo.

Vulturul [si] E(tana împre)una s-au închi(nat).

Etana şi vulturul nu au prea avut succes la zeul suprem Ana deoarece şi-au continuat zborul catre urmatoarea treapta a cerului, la zeiţa Iştar. Din pacate, textul acestei relatari este destul de deteriorat, aşa ca nu am putut reconstitui toate elementele. Textul suna astfel:

«Vino, prietene al meu (...)...

(aşaza-ţi braţele tale) pe margini,

pe penele aripilor mele (aşaza-ţi palmele tale)!»

Şi-a pus (braţele sale) pe margini,

pe penele aripilor (şi-a aşezat palmele).

Cînd] (l-a înalţat) pîna la o mila:

«Prietene al meu priveşte, cum (arata) pamîntul!»

«Pamînteşti (...) au ascuns [?] (...)

iar largul marii e ca un ţarc pentru animale.»

[Cînd] (l-a înalţat) pîna la a doua mila:

«Prietene al meu, priveşte, cum (arata) pamînt(ul)!» «Pamîntul s-a transformat într-un rasad (..) iar largul marii e ca o copaie.» [Cînd] (l-a înalţat) la a treia mila:

«Prietene al meu, priveşte cum pamîntul... (...)!» «Pamîntul l-am vazut ca (...) iar largul marii nu mi-a saturat (ochii mei). Prietene al meu, nu cobor în ceruri, îndreapta-ti paşii tai.

(...)» Prima mila s-a prabuşi(t) Vulturul cadea o data cu (ele).

Din micile fragmente ale textului urmator se poate banui doar ca vulturul şi Etana s-au prabuşit spre pamînt şi nu şi-au mai putut continua zborul în cautarea plantei fertilitaţii şi ca Etana a supravieţuit acestei catastrofe. E cunoscut faptul ca Etana a fost mai tîrziu binecuvîntat cu un fiu, care a jucat un rol important în istoria Mesopotamiei.

Traducerea exacta arata ca aceasta descriere a zborului spre cer nu poate fi considerata ca «foarte obiectiva», ci mai degraba poate fi un simplu produs al fanteziei. In plus, aici lipsesc orice elemente pentru constatarile lui von Daniken:

«Cine ar putea descrie pamîntul ca pe o coleaşa.»

Din textul pastrat se poate deduce probabil ca locuitorii stravechii Mesopotamii cunoşteau foarte bine legile perspectivei si ca îşi dadeau seama ca imaginea obiectelor se micşoreaza o data cu creşterea distanţei, pîna dispare complet. Aceasta experienţa au putut-o obţine şi din observaţiile orizontale - regiunea plata din sudul Mesopotamiei le putea oferi ocazii suficiente. In regiunile montane o asemenea observatie putea fi verificata si în sens vertical, la fel ca şi de la înalţimea templelor lor, de la altitudinea aşa numitelor «turnuri babiloniene».

Raspunsul la întrebarea pîna la ce înalţime a ajuns vulturul conform acestui mit, avîndu-l în spinare pe Etana, nu este deloc simplu. Nu este uşor sa determinam distanţa absoluta care este menţionata în text. Cuvîntul pe care l-am utilizat în traducerea noastra - «mila» - corespunde în limba babiloniana termenului de birum şi înseamna înainte de toate o unitate de timp şi anume a douasprezecea parte dintr-o zi, deci dupa modalitatea noastra de numarare ar corespunde noţiunii de doua ore. Acest termen este utilizat şi ca unitate de masura a distanţei, care ar corespunde unei departari de 10 km. In legenda se face descrierea zborului vulturului pîna la înalţimea de 6 birum-i, deci pîna la o înalţime de 60 km. Aceasta socoteala pare ciudata, avînd în vedere cele relatate de Etana în anumite faze ale zborului sau.

Tot ce se poate ca observaţiile descrise sa fie legate de reprezentarile pe care le aveau locuitorii stravechii Mesopotamii privind organizarea universului. Conform parerii lor, Pamîntul lor avea forma unui disc, din centrul caruia se înalţa continentul - cu partea bombata înspre cer. Acestei reprezentari i-ar putea apoi corespunde «observaţia» lui Etana dupa parcurgerea primei mile din calatorie, atunci cînd pamîntul (adica continentul) i se parea a avea forma unui munte şi poate dupa parcurgerea celei de-a cincea mile, cînd i s-a parut ca pamîntul are marimea unei brazde. In închipuirea locuitorilor Mesopotamiei, continentul plutea pe un ocean, care îl înconjura din toate parţile. Şi oceanul era marginit la rîndul sau, şi de aceea distanţele succesive puteau oferi ima-ginea unui şanţ de gradina (dupa cea de-a treia mila), adica un şanţ plin cu apa, împrejurul caruia se întindeau gradini, dupa care aceste gradini s-au micşorat devenind un ţarc pentru animale (dupa cea de-a patra mila), ca sa se micşoreze pîna la forma unei copai rotunde (dupa cea de-a cincea mila), ca în final sa dispara complet din vedere (dupa cea de-a şasea mila).

0 parte inseparabila a acestor reprezentari privind organizarea universului o constituie concepţia despre forma şi structura cerului. Cerul are forma unei emisfere, care acopera atît pamîntul, cat şi apa care îl înconjoara, şi se împarte în cîteva sectoare. In fiecare din ele domneşte cate o alta divinitate şi numarul acestor sfere cereşti, în care domnesc divinitaţile, se schimba în funcţie de evoluţia concepţiilor teologice.

Si în mitul mai sus menţionat se reflecta aceste conceptii, în sensul ca Etana ajunge mai întîi la zeul Ana, apoi ajunge pe o alta treapta cereasca, unde domnea zeiţa Iştar.

Se dovedeşte prin aceasta ca legenda despre Etana reflecta concepţiile precise ale locuitorilor de atunci ai Mesopotamiei privind organizarea universului. Aceste concepţii se reflecta nu numai in mitul despre Etana dar şi în alte monumente literare. Ele apar şi în Epopeea lui Ghilgameş, unde acest erou ajunge (conform textului din tabliţa nr. 9) în masivul Maşu, unde între doua lanţuri muntoase apune zilnic soarele, pentru ca a doua zi sa o porneasca spre Rasarit din acelaşi loc. Zeul Soarelui, conform concepţiilor babiloniene, deschide dimineaţa poarta, lar seara intra pe o poarta larga spre Apus, în mijlocul cerului. In timpul nopţii ramîne apoi în spatele bolţii cereşti. Faptul ca în textele mitologice ale stravechii Mesopotamii apar menţiuni despre Poarta Soarelui, respectiv despre Poarta Cerurilor, nu constituie un motiv pentru a se face o legatura cu Poarta Soarelui de la Tiwanaku.

Cu explicaţiile lui von Daniken privind vechile concepţii mitologice s-ar putea duce o polemica şi în alta parte. Daca von Daniken admite, în fragmentul în care uşa vorbeşte cu glas omenesc, existenţa unui difuzor, fara sa stea prea mult pe gînduri, atunci ar fi logic ca sa ne explice ce fel de inovaţie tehnica utilizau animalele, care adeseori vorbeau cu glas omenesc. Iar daca pe vechile rulouri cu peceţi apar ilustraţii cu simbolul discului solar înaripat, pe care îl interpreteaza drept o maşina zburatoare, servind ca dovada pentru existenţa corpurilor zburatoare, atunci, în aceeaşi masura, am putea cere explicaţii referitoare la semnificaţia simbolurilor de pe aceleaşi peceţi, reprezentînd mamifere înaripate şi pasari cu cap de om sau cap de leu.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:57 AM 

SATUL CARE A DISPARUT
     media: 5.00 din 1 vot

ÎN ANALELE POLIŢIEI călare din Canada este menţionată o ciudata poveste a unui întreg sat care a dispărut. Un caz în care poliţiştii canadieni nu i-au mai găsit pe bărbaţi şi nici nu au dat de urma femeilor şi copiilor acelui sat.
De mai mulţi ani, un trib de eschimoşi îşi ridica tabăra pentru iernat la Lake Angikuni, un loc situat la circa 500 de mile nord- vest de baza Poliţiei calare de la Churchill. Era o zona care le convenea, căci se afla suficient de aproape de terenurile de vanătoare care le asigurau hrana de zi cu zi şi în acelaşi timp departe de civilizaţie, oferindu-le astfel posibilitatea unui trai pe masura dorintei lor. Poate ca însăsi aceasta izolare a jucat un rol în ciudata soartă ce le-a fost harazită, indiferent care a fost ea.
In acest loc pustiu, eschimoşii erau din cand în cand vizitati de vanătorii nomazi, cu care schimbau o vorbă, doua, mancau carne de caribu, fumau cateva pipe cu tutun de casa şi făceau schimb de blănuri. Unul dintre acesti vizitatori era un canadian-francez, pe nume Joe LaBelle. El cunoştea tinutul si locuitorii lui ca pe propriile-i buzunare, cutreierand acele locuri sălbatice de peste patruzeci de ani. In noiembrie 1930, Joe se întorcea-în lumea civilizată după o modestă expediţie de vanatoare şi de negoţ cu piei. El s-a abătut un pic din drum pentru a petrece cateva zile alaturi de prietenii săi din pustietatea de la marginea lacului Angikuni.
Primul sentiment ca ceva lipseste îl avusese în clipa cand a început sa coboare. panta netedă ce ducea spre sat. In locul zgomotelor pe care de obicei le făceau cainii comunitaţii, de data acesta fusese întampinat de o liniste totală.
In conformitate cu cele menţionate de Joe în raportul facut Poliţiei călare, rezultă că el s-a oprit la marginea sătucului si a rostit cu glas tare cateva cuvinte de salut. Nu a primit însă nici un răspuns. Lucrul acesta i s-a părut foarte ciudat, spunea el, cunoscut fiind că sătenii erau oameni foarte prietenosi, mereu bucuroşi de oaspeţi, mai ales cand era vorba de un prieten vechi de-al lor, ca"'Joe LaBelle.
A dat la o parte pielea de caribu ce ţinea loc de uşă uneia dintre colibele de chirpici şi a strigat din nou. Nici un răspuns, Acelaşi lucru i-a fost dat să constate şi la urmatorul cort.
Foarte, foarte misterios, îşi spuse în gand, caci nimeni altcineva nu se afla în jur.
In consecinţa, LaBelle i-a informat pe cei de la Poliţia călare că si-a petrecut o ora întreagă în satul pustiu, examinand cu atenţie toate colibele şi corturile, în speranţa ca va da de un indiciu asupra misterioasei dispariţii a locuitorilor. El găsise vase cu mancare atarnate deasupra unor focuri care se stinseseră cu săptămani în urmă, poate chiar luni. Intr-una dintre colibe daduse peste o îmbrăcăminte din piele de focă confecţionată pentru un copil. Acul de fildes era încă înfipt în blană, aşa cum îl lăsase mama copilului atunci cand fusese nevoita să-şi întrerupă brusc lucrul. Pe plajă se aflau trei caiace, printre care îl recunoscuse pe cel al şefului de trib. Ambarcaţiunile fragile se legănau în voia valurilor la ţărm, dovadă a faptului că nu mai fuseseră folosite de mult.
Dar probele care ridicau cele mai multe întrebări se aflau tot în sat.
Aici, LaBelle şi Poliţia calare, care a sosit ulterior la faţa locului, au descoperit preţioasele carabine ale eschimosilor, abandonate în asteptarea unor stăpani care nu s-au mai întors. Se stie că pentru omul de rand, puşca este lucrul cel mai de preţ, o adevărată poliţă de asigurare pe viaţă. Nici un eschimos întreg la minte nu ar fi pornit într-o expediţie mai lungă fără puşca sa, şi totuşi armele se aflau în sat, iar eschimoşh plecaseră.
Ce s-a-ntamplat însă cu camii?
La circa 100 de metri de satul parăsit, LaBello a găsit şapte caini. Fuseseră legaţi de cioturile unor copaci retezati. Erau cu totii morti de mai multa vreme si Joe bănuise, judecand după aspectul lor, că muriseră de foame, fapt confirmat ulterior de examenul patologilor canadieni.
In partea opusă a taberei faţă de locul unde a descoperit cainii, LaBelle a dat peste un alt element confuz al acestui caz. In acel loc, eschimoşii îngropaseră un membru al tribului lor, în tradiţia care cerea acoperirea mormantului cu pietre. Numai că acest mormant fusese deschis, iar cadavrul dispăruse, lucru de neconceput la eschimoşi. Profanarea mormantului fusese făcută de cineva care stivuise cu grijă toate pietrele în două grămezi ordonate. Nu putea fi opera unor animale, iar făptaşul nu lăsase nici o urmă.
. LaBelle a plecat în grabă la Churchill, unde a istorisit întreaga sa experienţă misterioasă celor de la Poliţia călare. Apoi i-a însotit în satul părăsit, unde acestia au descoperit că lucrurile stăteau exact cum le relatase el. Din motive necunoscute, un sat de aproape treizeci de locuitori a fost părăsit de oamenii lui în toiul iernii, fără ca eschimoşii ce îşi abandonaseră căminele într-o atat de mare grabă să-şi ia cu ei îmbracămintea, alimentele sau armele, lăsandu-si cainii să moară de foame. Iar mormantul profanat? Un alt mister ce nu a putut fi elucidat.
După cateva luni de investigaţii în randul membrilor altor triburi din tinut, nu s-a putut da de nici o urmă a vreunuia dintre locuitorii satului de la marginea lacului Angikuni. Poliţia călare a clasat în cele din urmă cazul drept "mister neelucidat" şi neelucidat a rămas el pană în zilele noastre.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:53 AM 

Nu Columb a descoperit America!
     media: 5.00 din 1 vot

Inainte de 1492, Atlanticul fusese deja traversat de vikingi. In 870, norvegienii stabiliţi în arhipelagurile scoţiene sau în Irlanda s-au lansat în colonizarea Islandei. Este însă una din numeroasele lor etape ale deplasării către vest care se va face gradual, în funcţie de diverse interese, în general comerciale. In jurul anului 900, un anume Gunnbjorn, atras către vest de vânturi, a zărit un grup de insule necunoscute, dincolo de Islanda. Le-a denumit „Rocile lui Gunnbjorn", dar nu le-a abordat. Vestea acestei descoperiri s-a răspândit repede şi navigatorul s-a simţit onorat.
In 978, Snaebjorn Galti a încercat să atingă totuşi aceste insule necunoscute, însă a fost un eşec. Către 980, Erik cel Roşu (sau Roşcatul), a părăsit Islanda în urma unei afaceri criminale şi s-a gândit să cucerească insulele misterioase. A atins Groenlanda, unde a petrecut trei ierni pentru a cunoaşte fiordurile din sud-vest. S-a reîntors apoi în ţara sa pentru a căuta oameni dornici de a coloniza aceste pământuri noi. Către 985 -986, Erik a plecat în fruntea unei flote de 25 de nave pe care a îmbarcat 800 de persoane, toate islandeze, şi numeroase animale pentru o instalare definitivă. Traver-sarea a avut însă probleme şi doar 14 vase au ajuns la destinaţie.
Ei s-au stabilit în general în est, în jurul actualei Julianehaab, în Eystribyggdh. Apoi s-a creat un al doilea teritoriu de colonizare, în Vestribyggdh, în vest. Erik s-a stabilit la Brattahild, la extremitatea inferioară a „fior-dului lui Erik". Au fost fondate sate în apropierea mării şi s-au ridicat biserici creştine. Incet încet, s-a organizat un stat, copie aproape identică a celui islandez. Primii colonişti au ajuns repede la câteva mii, concentraţi în partea meridiană a insulei. Făceau comerţ cu fildeş de morsă sau naval, cu ulei şi chiar cu urşi polari. La început, vikingii groenlandezi nu i-au întâlnit pe eschimoşi (inuiţi). Nu se ştie cu adevărat ce tipuri de raporturi au avut cu ei. Multe cronici evocă luptele teribile care au avut loc între cele două popoare. Unii antropologi, printre care Vilhjalmur, cred că pot demonstra că au avut loc încrucişări etnice.
Dar cuceritorii islandezi nu puteau rămâne pe loc. Ei au făcut expediţii spre nord şi spre vest. „Cucerirea vestului" se poate descompune în şase călătorii...
Cele 6 călătorii vikinge în America Prima, una dintre cele mai rapide, a fost făcută de Bjarni, fiul lui Herjolfr. In cursul unei expediţii, abia la un an după deba-carea în Groenlanda, el s-a avântat spre coaste necunoscute, la vest-sud-vest. A ajuns destul de departe, apoi s-a întors pentru a povesti ceea ce a văzut.
Către anul 1000, Leifr, fiul lui Eric cel Roşu, însoţit de 35 de oameni, a întreprins acelaşi itinerar al lui Bjarni, dar în sens invers. A dat peste peisajele descrise de predecesorul său... prima constatare: pământul era ocupat de „gheţuri mari". Văzându-le configuraţia, a botezat locul Helluland („Ţara Pietrei Plate"). Dar Leifr şi-a continuat drumul. In faţa lui se întindea o ţară forestieră, pe care a numit-o pur şi simplu Markland („Ţara Pădurilor"). Două zile mai târziu, el a acostat pe o insulă, unde iarba era plină de perle roz. Apoi a dat peste un teren dincolo de strâmtoare, a urcat un râu către o lagună, unde a aruncat ancora şi unde a construit barăci pentru a petrece iarna acolo, în locul zis Leifsbudhir („Cabanele lui Leifr"). Cum în zonă existau multe vii, el i-a dat numele Vinland („Ţara vinului"). S-a reîntors în Groenlanda, cu navele pline de lemn şi vin. Thorvaldr a luat 30 de oameni cu el şi a plecat în căutarea pământurilor fratelui său Leifr. El a găsit cabanele şi a petrecut acolo un an. Pentru a reveni în Groenlanda, a traversat prin Markland şi a dat peste un cap pe care l-a denumit Kjalarnes („Capul de la Quille"). Dar a dat peste „skaerlings" şi unele dintre săgeţile acestora l-au rănit mortal. A fost îngropat acolo. A patra călătorie, al treilea frate: Thorsteinn, a decis să aducă corpul lui Thorvald pentru a-i face o înmormântare creştină. El s-a îmbarcat împreună cu soţia sa şi cu 25 de oameni, dar marea dezlănţuită 1-a împiedicat să-şi atingă obiectivul.
Thorfinn Karlsefni a avut însă cele mai mari ambiţii. Islandez bogat emigrat în Groenlanda, el şi-a propus să reia explorarea făcută de Erik cel Roşu, colonizând Vinland. A luat trei nave, pe care s-au îmbarcat 150 de persoane, cât şi animale . Totul s-a petrecut fără probleme. El a trecut prin Helluland, Markland, capul Kjalarnes şi s-a instalat la Leifsbudhir. Dar după un an, coloniştii au fost nevoiţi să înfrunte raidurile executate de „skaerlings". Deşi au fost derutaţi, indigenii au cauzat atât de mari griji expediţionarilor încât şeful lor a profitat de debandadă petru a se întoarce în Groenlanda.
Ultima aventură este cea a fiicei lui Erik cel Roşu, Freydis. Ea a vrut să reînnoiască experienţa lui Thorfinn. S-a dus la cabane dar cruzimea sa şi certurile din sânul echipajului său au făcut să eşueze colonizarea.
In aceste 6 episoade apar mai multe nume de locuri. Principalele sunt Helluland, Markland şi mai ales Vinland. Majoritatea cercetătorilor, bazându-se pe descrierile topografice, botanice, zoologice, meteorologice, climatice şi pe datele maritime, au concluzionat că aceste teritorii erau respectiv Pământul lui Baffin, Labrador şi un loc, mai dificil de distins, care poate fi situat aproximativ, între Noua Anglie, Noua Scoţie şi golful de la Saint-Laurent. Adică, într-un cuvânt, în America de Nord . Cu cinci secole înainte de Columb!
Sursele istorice care descriu faimoasele 6 călătorii ale vikingilor groenlandezi, numite „sagas" (Islandingabok, Landnamabok , Saga lui Erik cel Roşu, Saga groenlandezilor, ce-au spus groenlandezii...) au fost scrise cu trei secole după evenimente. Migraţia islandezilor spre Groenlanda a fost un fapt real, fiind confirmată de descoperiri arheologice pe teren. S-au descoperit 190 de ferme, 12 biserici şi două mânăstiri în regiunea Eystribyggdh şi în Vestribyggdh, 90 de ferme şi 4 biserici, Resturile unei catedrale se găsesc încă la Igaliko (vechea Gardhar). Brattahild, unde s-a instalat Erick cel Roşu, a fost identiticată şi corespunde actualei Kaksiarsuk. „Fiordul lui Erik" poartă azi numele de Tunidliarfik. La Muzeul Naţional din Copenhaga, se poate admira azi o piatră unică, găsită în 1824 de un eschimos, la Upernivik, la 72°58' latitudine nordică, care dezvăluie realitatea expediţiilor vikinge purtate către nordul Groenlandei, oricât de surprinzător ar părea.
Prin urmare, textele vechi, cu inevitabilele lor broderii şi, uneori, cu contradicţiile lor, relatează în linii mari evenimente petrecute. Există apoi indicii: un vârf de săgeată din silex găsită în cimitirul din Kilarsarfik, în centrul Vestribyggdh (algonquinii sunt indieni din America de nord care ar putea fi misterioşii „skraelings" care l-au ucis pe Thorvaldr) şi o bucată de antracit care, după geologi, n-ar putea proveni decât de pe Rhode Island.
La începutul anilor '60, în nordul Terrei-Nova, la Anse-aux-lsle, Helge şi Anne Stine Ingstadt au dezgropat amplasamente ale unor case mari de tip scandinav. Rezultatele sitului au fost peste aşteptări: pe malul estic al unui râu, la Black Duck Pond s-a scos la iveală o construcţie de 16 m/20, ale cărei norme de construcţie erau riguros identice cu cele ale vikingilor (un hol mare şi o vatră rectangulară). S-a găsit o bucată de cupru. Un examen metalurgic a permis a se determina faptul că ea a fost topită după o tehnică străină autohtonilor. Analizată cu C14, s-a relevat că ea datează din jurul anului 1000! Ceea ce corespunde cronologiei expediţiilor vikinge raportate de „sagas"! Toate obiectele descoperite pe sit, de pildă o mică coroană în piatra olarului, care servea la torsul lânei (nici eschimoşii, nici indienii nu lucrau lâna!) erau incontestabil de origine vikingă.
Dar vikingii n-au avut oare ideea de a se aventura şi spre est? Măcar din curiozitate... Pentru unii oameni de ştiinţă, o monedă descoperită în 1955 de doi arheologi amatori, pe un sit indian în Maine, constituie o probă suficientă. Expertizată în 1982, piesa se relevă efectiv a fi de origine vikingă, bătută în Norvegia sub domnia lui Olaf Kyrre (1066 - 1093). Străpunsă la o margine, probabil că ea a servit ca amuletă indianului care o purta. Dar o singură monedă poate demonstra faptul că vikingii s-au deplasat până la locul descoperirii sale? Desigur că nu. Nu s-a descoperit încă nici un amplasament de tip scandinav în acel loc. Se poate însă crede că moneda a fost dată unui indian într-un troc. In 1930, s-a găsit la Beardmore, în Ontario, o sabie autentică vikingă.
Profesorul Jacques de Mahim, profesor la universitatea din Buenos Aires (Argentina), crede că vikingii au debarcat şi în Amazonia, în 967, într-o expediţie de 700 de oameni. Dar nu s-a găsit nici măcar o urmă arheologică! Cu toate astea, vikingii nu au fost primii... Se crede că în urmă cu 40.000 de ani, omul de Neanderthal ar fi traversat cu piciorul strâmtoarea Behring, în timpul glaciaţiunii Wurm.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:50 AM 

Insotitori invizibili
     media: 4.00 din 2 voturi

Suntem oare însoţiţi de ceva invizibil? Unii, au avut de multe ori acest sentiment. O evidenţă, o entitate necunoscută, nu se ştie de unde. Uneori, avem tendinţa de a ignora acest fenomen sau pur şi simplu considerăm că a fost o simplă părere. Totuşi, s-a multiplicat în lume şi există cu adevărat, amintindu-ne că avem de-a face cu o altă realitate, care ne scapă. Aceste prezenţe stranii sunt tulburătoare şi neliniştesc, în unele cazuri. In mod cert, ele nu sunt simple fantasmagorii. Iată câteva exemple. „Trăim cu el ca şi cum am avea un al doilea copil”, declara bunica unei tinere din Noua Zeelandă în ceea ce priveşte un însoţitor ocult şi ireal care urmărea copilul peste tot şi pe care, chiar ea l-a numit David. „Adulţii pot fi suspectaţi de minciună, dar nu şi o fetiţă de trei ani!”
Un medic din Denver citează cazul unei fetiţe de 2 ani şi jumătate care avea obişnuinţa de a discuta cu un interlocutor invizibil pe care îl numea „Unchiul Joe”. „Când eram mică, explică marele medium american Eileen Garrett, aveam doi însoţitori secreţi care făceau să nu fiu niciodată singură: un băiat şi o fată. Prima dată când i-am simţit, aveam aproape 4 ani. Comunicam liber împreună dar fără a pronunţa un singur cuvânt. Câteodată, ei rămâneau lângă mine multe ore, alteori un timp foarte scurt. Deodată, le-am realizat prezenţa şi, la fel de brusc, nu mai eram acolo. Nu îmbătrâneau niciodată…”.
O mamă care şi-a observat copilul că vorbea singur a realizat că nu i se adresa ei sau lui însuşi, ci altcuiva. Când l-a întrebat pe copil cu cine vorbea, ea a auzit că acesta discuta cu „Doamna”, care se dovedea a fi un medium celebru care decedase chiar în acea zi.
Doctoriţa Louisa Rhine povesteşte că un copil de doi ani a declarat că are un prieten invizibil (un „Domn”) atunci când părinţii acestuia s-au mutat în New Jersey pentru perioada verii. „Vizita” a durat pe toată perioada sejurului. Părintii au fost extrem de neliniştiti. Ei au aflat de la pro-prietăreasă că în camera copilului decedase soţul său, în urmă cu un an.

Toronto Star” a publicat la 16 iunie 1989 o poveste extraordinară. Ea a fost raportată de tatăl tinerei Elizabeth Atkins. „Ca numeroşi copii, Elizabeth avea, de mică, însoţitori de joc imaginari. Ea organiza şedinţe de ceaiuri în fiecare după-amiază şi discuta animat cu ei dar în sens unic, în special cu entitatea sa invizibilă «Betty Louty». Familia nu cunoştea pe nimeni cu acest nume şi se mira că fiica lor se gândise să-l inventeze. Elizabeth nu a putut nici ea să furnizeze nici o informaţie despre Betty Louty, în afară de faptul că trăise „demult”.
Mulţi ani mai târziu, familia a plecat în vacantă în Jamaica şi în timpul unei vizite la un magazin faimos de obiecte din paie din Kingston, Elizabeth şi sora sa mai mare au vrut să li se cumpere una dintre acele păpuşi făcute de mână, tradiţionale. Cea mai mare dintre surori a ales un model care era foarte accesibil în magazin, nu însă şi Elizabeth. Ea s-a plimbat prin mai multe raioane până ce, în final, şi-a fixat atenţia asupra unei păpuşi situată într-un colţ mai îndepărtat. Ea a insis-tat să-i fie cumpărată acea păpuşă. „Fiecare este semnată de către persoana care a fabricat-o”, a spus vânzătoarea. „Ştiu că ea este specială, a declarat în mod surprinzător Elizabeth, voi avea grijă de ea.”
Intr-adevăr, fetiţa dormea cu păpuşa, nu se despărţea o clipă de ea şi nu suporta să nu o vadă. Puţin timp mai târziu, îmi amintesc că bătrâna vânzătoare de păpuşi ne spusese că fiecare exemplar era marcat cu numele celui care l-a confecţionat. L-am găsit deci în interiorul fustei păpuşei. Era o semnătură: Betty Louty!”
Printre persoanele care declară cel mai des că sunt însoţite de entităţi invizibile sunt văduvele, aviatorii şi alpiniştii. Un studiu efectuat în 1988 de către revista Omega a încercat să determine dacă anumiţi factori sociali, psihologici şi comportamentali, nu permit să se distingă proporţia deloc de neglijat de văduve (mai mult de 15%) care spun că au simţit prezenţa defuncţilor lor soţi în jurul acestora după decesul lor. Sondajul a fost efectuat pe un eşantion de 294 de văduve din Arizona şi a conţinut 14 criterii. Acest tip de experienţă a permis să se constate că în 67,3% din cazuri, văduvele au simţit o prezenţă invizibilă, stranie în jurul lor. Doctorul Dewi Rees, care a intervievat 300 de văduve în aceeaşi situaţie, a exclus orice incident halucinatoriu în timpul ciudatelor manifestări, constatându-se însă caracterul spontan.
Lynn, o coafeză din Florida, a avut o experinţă stranie, pe care nu a putut să o uite, la două zile după ce partenerul său, Fred, a avut o criză cardiacă. „într-o după-amiază, udam florile. Fred, ca şi mine, le adora. Am ajuns în apropiere de un vas care însemna foarte mult pentru el. Deodată, am avut senzaţia foarte, foarte puternică, credeţi-mă, că Fred se găsea în spatele meu. Aveam impresia că îl voi lovi şi m-am retras. Am fost invadată de un asemenea sentiment de bucurie încât am izbucnit în râs!”.
Dar acest sentiment al prezenţei invizibile nu se produce întotdeauna după un deces, când durerea şi traumatismul doliului este enorm. Uneori, el se petrece chiar şi la o distantă de 2O-3O de ani, după ce evenimentul dur a avut loc. Astfel, o văduvă, după 26 de ani, a simţit că soţul său este alături de ea în cursul unei rugăciuni. Senzaţia a fost atât de puternică încât ea a izbucnit involuntar în lacrimi. Şi chiar s-a adresat spontan entitătii nevăzute pe care o intuia. Au discutat!
Impresia prezenţei poate fi însotită de o experienţă auditivă (vocea defunctului spunându-i soţiei sale, de pildă: „Ai grijă de copilul nostru!”) sau tactilă (presiunea unui braţ reconfortant, un gest de consolare). In anumite cazuri, senzaţia de prezenţă este raportată de mai multe persoane simultan. A fost înregistrată toată panoplia de legături părinteşti dar mai ales de la soţ la văduvă.
In 1916, comandantul Soker a evadat dintr-o puşcărie din Turcia, împreună cu doi camarazi. El a avut permanent sentimentul că erau patru şi nu trei pe tot parcursul fugii lor către Mediterana. Notele sale descriu neliniştea resimtită de Soker privind prezenţa invizibilă care i-a însoţit pe drum. Dar şi aviatorii resimt acut, în timpul zborurilor, aceste prezenţe nevăzute, stranii. Edith Folk-Stearn a scris: „Niciodată nu am zburat singur. Copilotul meu mă însoţea. Niciodată acelaşi. Şi în cazul unui mare pericol, el prelua comenzile şi mă salva”. Mai este cazul să spunem că, de fapt, aviatorul zbura singur?
Singurătatea în aer şi la altitudine sunt de asemenea factori care declanşează probabil experienţa prezenţei invizibile. Alpinistul Nick Estcourt, mergând întrebaza 4 şi baza 5 pe versantul Everestului, a realizat că nu era singur.

Acolo, la nivelul inferior, afirma el, la 2OO de metri, chiar deasupra zăpezii, o siluetă m-a urmărit şi a dispărut imediat.” El şi-a găsit moartea, în 1978, în timpul unei avalanşe.
Cazul exploratorului polar Shackleton, raportat în cartea sa „Sud”, rămâne faimos. El şi partenerul său au avut expe-rienţa unui „al treilea” care era legat de coarda lor pe când traversau un lanţ de munţi periculoşi.
Ascensionistul Frank Smythe, în memoriile sale, descrie cum, în 1933, singur pe Everest, abandonat de însoţitorul său real care se întorsese din drum, a întins puţină hrană unui însoţitor invizibil care îl urmărea. „în momentul în care mă găseam singur, scrie el, am avut sentimentul că mai era cineva cu mine.”
Dublura noastră
Există însă şi un alt fel de întâlnire: cea cu tine însuţi! Cu dublura ta! A îţi vedea dublura, fenomen cunoscut sub numele de autoscopie, este o experienţă care probabil că provoacă o asemenea traumă încât puţine persoane îi pot face faţă. Din punct de vedere medical, ele pot fi con-siderate drept victime ale halucinaţiei şi se situează într-un caz patologic mental. Cu toate astea, teza iluziei este departe de a fi probată…
De-a lungul istoriei umane, se pare că un mare număr de indivizi s-au confruntat cu prezenţa fantomatică şi stranie a lor înşişi. Deodată, dublura lor le este clar vizibilă, este adevărat incoloră şi uneori transparentă, dar suficientă pentru a putea fi recunoscută. Cel mai des apare faţa, însă şi umerii sau burta. Iar variantele sunt numeroase.
Harold C. din Chicago, lllinois, s-a întors acasă, în martie 1958, după o zi de muncă la birou. Suferise o migrenă acută. S-a aşezat la masă pentru a mânca singur când, pe neaşteptate, spre marea sa uimire, a văzut exact replica sa executând aceleaşi mişcări o perioadă de timp, apoi a dispărut încet, încet, lăsând în locul său un vid înfiorător. Şi o nelinişte pe măsură.
Acest mimetism autoscopic, descris în general, se complică de multe ori, cum s-a petrecut şi cu domnişoara Jennie, atunci când se machia. Brusc, şi-a văzut dublura făcând aceleaşi gesturi ca ea, ridicând mâna şi simţind că-i atinge faţa…
Lenny B. din Philadelphia, Pennsylvania, lucra când deodată, dublura sa i-a apărut făcând aceeaşi muncă într-o sincronizare perfectă. El şi-a întrebat dublura ce făcea. „Exact ceea ce tu faci”, i-a răspuns făptura venită probabil din altă lume.
Mai rar, dublura nu se mulţumeşte să-şi copieze întocmai originalul, ci adoptă un comportament total independent şi disociat. John S. din Boston asculta muzică clasică într-o zi (în 1962), aşezat într-un fotoliu când, ridicând ochii, şi-a zărit replica dirijând orchestra care interpreta acea piesă muzicală.
Un profesor de tehnologie din Berlin, revenind acasă într-o seară, şi-a văzut dublura de cealaltă parte a străzii unde locuia. Apariţia l-a urmat de la distanţă. A luat-o atunci pe o stradă laterală, sperând să scape de „urmăritor”. Se părea că va reuşi până când a văzut-o din nou, la colţul opus al casei sale. Dublura sa a sunat la uşă şi menajera i-a deschis, poftind în casă dublura autoscopică… Profesorul a intrat în casă escaladând scara. Chiar înainte de a intra în camera sa, a auzit un zgomot puternic. A deschis uşa: nu se afla nimeni!
In 196O, un bărbat care trăia singur s-a trezit către miezul nopţii cu sentimentul unei prezenţe apropiate. La câţiva metri de patul său se găsea o formă umană acoperită de o substanţă care îi amintea de o mătase şifonată. „Am vrut să-i sar deasupra dar când i-am văzut faţa, am văzut că eram eu. Era prea târziu pentru a mă opri. In elanul meu, pumnul a trecut prin el şi subit, nu a mai fost acolo.”
Toate aceste cazuri recente, ale unor oameni care au vrut să-şi păstreze anonimatul, denotă experienţe stranii şi noi în analele ştiinţelor psihice de acest gen, care nu au de-a face cu simplele halucinaţii.
Lista persoanelor ilustre care s-au întâlnit cu dublurile lor este mare şi merită să menţionăm câteva exemple notabile: regina Elizabeth I, Percy Bysshe, Shelley Mary (care a scris romanul „Frankenstein”), Jules Lemaître, Guy de Maupassant, Sigmund Freud, Ernest Mach, Goethe, Alfred de Musset etc.
Goethe a scris în „Dichtung und Wahrheit”: «Intr-o zi în care călăream în apropiere de Drusenheim, mi s-a întâm-plat ceva curios. Am văzut cu ochii spiri-tului şi nu cu cei ai corpului, dublura mea cum se îndrepta pe cal spre mine. Acest al doilea „eu” era îmbrăcat într-un costum gri-albastru cu fireturi aurite care nu mi-a aparţinut niciodată…». Această dublură a primit numirea germanică de Doppelgănger. In Germania a fost numită „Judel”, în Marea Britanie „The Fetch”, în Norvegia „Vargoder” şi în Franţa „dublură”. Ce este? Semnificaţia şi cauzele sale rămân, pentru moment, obscure. Fireşte, s-au încercat unele interpretări. S-a spus că dublura ar reprezenta presarea morţii, că s-ar datora tulburărilor de sănătate, că ar fi îngerul nostru păzitor vizibil sau o proiecţie astrală. Sau o halucinaţie. Altceva? Nimeni nu ştie cu exactitate, însă. Plecând de la studii serioase efectuate în Europa, psihologul britanic Graham Reed a efectuat un portret robot al „dublurii” în spaţiu şi timp. Când este văzut departe de sursa sa este vorba despre o „bilocaţie”. Dar „el” permite şi o „prezenţă” simultană în două locuri în acelaşi timp. Raportorii l-au descris însă şi ca fiind mai în vârstă decât originalul, prefigurând astfel o viziune despre sine însuşi într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
Dublura poate reprezenta deci, foarte bine, un handicap psihologic pentru original în calea dezvoltării sale ulterioare. El are totodată şi sinistra reputaţie de a fi cel care anunţă o boală fatală sau moartea. Un factor imens de stres.
Se cunoaşte celebra confruntare dintre Guy de Maupassant cu dublura sa care, intrând în camera sa, s-a văzut stând în fotoliul său. El a început să vadă pretutindeni semne ale răului care, în cele din urmă, l-au dus la nebunie. In secolul trecut, A.B. de Boismont vorbea despre un individ care, confruntându-se în mod repetat cu dublura sa, s-a crezut bântuit de el însuşi şi s-a sinucis. Astăzi, se vehiculează ideea potrivit căreia dublura noastră ar fi îngerul păzitor al fiecărei persoane, ceea ce face ca şocul să fie, într-un fel, mai uşor de suportat.
lată un caz bizar petrecut în 1946. Alex B. Griffith, administratorul unei companii de asigurări, era sergent de infanterie în timpul celui de-al doilea război mondial în armata americană din Franţa. Intr-o după-amiază, con-ducea o patrulă în apropiere de Rennes. Totul era calm. Nici un duşman la orizont. Patrula înainte pe un drum îngust şi noroios. Deodată a apărut un personaj în mijlocul drumului la câţiva metri în faţa lor. Griffith a rămas mască: era el însuşi identic, îmbrăcat la fel. Me-sajul era clar: „îna-poi”. Griffith a dat comanda de „stânga împrejur” fără să mai stea pe gânduri. In cursul acestei retrageri inopinante, i-a depăşit o ştafetă şi şi-a continuat drumul, claxonând puternic. Brusc, s-au auzit împuşcături. Jeepul a fost lovit puternic şi pasagerii săi au fost azvârliţi. „Era un post de mitralieră duşman ascuns de-a lungul drumului şi care ne-ar fi decimat dacă am fi înaintat”, a scris el. După 2O de ani, Griffith şi-a întâlnit din nou dublura.
Era în 1964 şi dorea să-şi petreacă câte-va zile într-un camping la Laurentides, în Canada. Deşi bătea puţin vântul, timpul era frumos. In timp ce familia lui (soţia şi cei doi copii) înainta în pădure în şir indian, au dat peste sergentul Griffith, într-un luminiş, îmbrăcat în uniformă, ca în iunie 1944. El gesticula vrând clar să spună că nu trebuia să se înainteze. Incă o dată, Griffith s-a întors.
Peste câteva secunde, cu un zgomot înfiorător, un copac mare a căzut peste drumul lor acolo unde ar fi trebuit să se găsească dacă nu ar fi intervenit fantoma. Le salvase viaţa!
Un mister profund
Există trei teze pentru a da o explicaţie experienţei dublurii. Ocultiştii susţin că dublura ar fi expresia vizibilă a corpului nostru astral care, în anumite condiţii, se separă de corpul nostru fizic cu care coincide, în mod normal. Dar toate tentativele oamenilor de ştiinţă de a demonstra existenţa celui de-al doilea corp, impalpabil, au eşuat, ceea ce nu înseamnă că el nu există.
O altă şcoală vede în autoscopie rezultatul unui proces „organic” de iritare a creierului, în principal în zona pari-eto-temporală occipitală unde se situează „asediul” viziunii. Psihologic vorbind, în condiţii de stres şi de stimulare psihologică anormală, se pare că putem vedea ca imagini reale, scene sau personaje din memoria noastră. Este oare posibil? Pare puţin convingător, în orice caz, dar admitem că există raportori care suferă de boli cum ar fi migrene sau epilepsie. Restul însă, oameni care s-au întâlnit cu spectre sau dublurile lor, sunt oameni normali, serioşi, dincolo de orice bănuială.
Ce se ascunde în noi? Ce provoacă această dezordine mentală? Toţi aceşti oameni au avut halucinatii, fantasme sau fenomene paranormale ? Cine sunt fiinţele misterioase care ne urmăresc destinul (şi poate ni-l influenţează)? De unde vin? In acelaşi spaţiu (am numit aici planeta), există o lume paralelă, invizibilă însă reală? Dublura civilizaţiei umane?
Petre W. Bran

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:48 AM 

Preotul care a incercat sa-l ucida pe Hitler
     media: 3.00 din 2 voturi

Venirea la putere a lui Adolf Hitler, la inceputul anului 1933, nu a fost salutata cu entuziasm, asa cum fals s-a creat impresia, de intregul popor german.
Dimpotriva, proaspatul cancelar si partidul sau, National-Socialist, abia reusisera sa-si asigure majoritatea, dupa controversata incendiere a Reichstagului, pusa pe seama rivalilor lor, comunistii. La fel de falsa este convingerea ca politica dictatorului nazist a intâmpinat doar o slaba opozitie. Intelectualii si chiar militarii germani s-au opus in dese rânduri planurilor sale megalomanice, ba chiar au organizatcomploturi indreptate impotriva lui. La unul dintre acestea a participat si un preot care a acceptat sa-l ucida pe Hitler, desi stia ca savârseste un pacat, pentru a salva omenirea…
Suferinta l-a facut sa-l caute pe Dumnezeu
Astazi, prea putini mai stiu cine a fost Dietrich Bonhoeffer, omul de la a carui nastere s-au implinit anul acesta o suta de ani. Organizatiile ecleziastice si cele pentru apararea drepturilor omului il considera insa una dintre cele mai profunde personalitati ale secolului XX, prin faptele si scrierile sale, puse in slujba umanitatii.
Nascut pe 6 februarie 1906, la Breslau (astazi Wroclaw, in Polonia), intr-o familie instarita, Dietrich a crescut in atmosfera patriarhala a vechii urbe. Tatal sau, Karl, era unul dintre cei mai renumiti psihiatri germani, iar mama, Paula, o femeie distinsa si inteligenta, care si-a educat toti cei sapte copii acasa, pe parcursul claselor primare. Socul suferit in timpul primului razboi mondial , când fratele lui mai mare, Walter, a fost ucis pe front, avea sa-l maturizeze prematur pe copilul vesel si pus pe sotii. La 12 ani, el ii spune tatalui sau, care dorea ca Dietrich sa-i calce pe urme, initiindu-se in psihologie si psihiatrie, ca el va fi preot. Hotarârea luata este irevocabila si nimeni nu-l poate face sa se razgândeasca.
Urmeaza colegiul la Tubingen si apoi isi ia doctoratul in Teologie la Universitatea din Berlin si este hirotonisit preot. Timp de un an, studiaza la Seminarul Teologic Unional din New York si aici asista deseori la slujbele “muzicale” tinute la bisericile negrilor din Harlem, care il impresioneaza profund. De altfel, la intoarcerea in Germania, va lua cu el numeroase inregistrari cu muzica gospel.
Hitler - “conducator” sau “amagitor”?
Revine in tara in 1931, devenind lector in Teologie la Universitatea berlineza si scriind câteva carti dedicate crestinismului si relatiei lui cu lumea moderna. Inamic inversunat al nazismului, in care vedea o doctrina malefica, total opusa cele crestine, Dietrich Bonhoeffer infiinteaza, impreuna cu teologii Martin Niemöller, Karl Barth si altii, Biserica Confesionala. Apoi face o vizita la Roma, care il impresioneaza profund, transformându-l intr-un campion al ecumenismului, un militant pentru unificarea tuturor bisericilor crestine. La doar doua zile dupa ce Hitler preia postul de cancelar, Dietrich Bonhoeffer are curajul de a sustine, la radio, o cuvântare focalizata pe diferenta dintre un “conducator” (Führer) si un “amagitor” (Verführer).
Din ordinul cancelariei Reichului, emisiunea este imediat intrerupta… Intre 1933 si 1935, este pastor la doua biserici protestante germane din Londra, St. Paul si Sydenham. Desi avertizat de britanici ca prezenta lui in Germania implica serioase riscuri, data fiind politica agresiva a lui Hitler fata de toti cei ce i se opuneau, Bonhoeffer revine acasa si tine chiar un seminar pentru preotii Bisericii Confesionale, la Finkenwalde. Gestapo-ul ii interzice sa mai predice, apoi este obligat sa-si dea demisia de la catedra Universitatii. Dar, in mod surprinzator, el ia decizia de a se inrola in armata germana - Abwehr - mai precis in serviciile secrete ale acesteia. Astfel, intra in contact cu numerosi oponenti ai lui Hitler, facând impreuna primele planuri pentru alungarea de la putere a dictatorului, dar ia legatura si cu agentii secreti britanici, dornic sa puna, cu sprijinul financiar al Londrei, bazele unei ample miscari de rezistenta impotriva nazismului razboinic.
Crestinii trebuie sa se opuna Raului
Declansarea celui de- al doilea razboi mondial si politica de prigonire a “raselor inferioare”, initiata de nazisti, il fac pe Bonhoeffer simai vehement in protestul sau si mai hotarât sa-l elimine, chiar definitiv, pe Adolf Hitler, in care vedea deja un pericol pentru existenta intregii umanitati, un Antichrist. A fost primul care a facut apel la o mai mare rezistenta a Bisericii fata de practicile barbare ale hitleristilor, mai ales fata de cele indreptate impotriva evreilor. In 1939, Bonhoeffer s-a alaturat unui grup de ofiteri de rang superior din Abwehr si serviciile secrete ale armatei gemane, care doreau sa rastoarne regimul nazist, asasinându-l pe Hitler. Cum a putut insa un preot sa accepte acest plan?
In opinia lui Dietrich Bonhoeffer, confruntati cu Raul, crestinii trebuie sa i se opuna, printr-o actiune directa, caci altfel ei nu fac decât sa incurajeze triumful lui. Temutul Gestapo a inceput sa-l urmareasca, descoperind ca era unul dintre cei ce-i ajutau pe evreii germani sa fuga in Elvetia. Despre complot, insa, preotul nu a dezvaluit nimic, nici macar sub tortura, dar a fost intemnitat la Berlin, acuzat de conspiratie impotriva statului. Dupa esecul tentativei de asasinat de la 20 iulie 1944, conduse de von Stauffenberg, legaturile lui Bonhoeffer cu conspiratorii n-au mai putut fi tainuite si prin urmare, el a fost imediat trimis intr-un lagar de concentrare. Mutat intr-o inchisoare, apoi din nou in lagar, la Flossenburg, preotul a fost executat prin spânzurare in zorii zilei de 9 aprilie 1945, la ordinul expres al lui Hitler. Alaturi de el au primit pedeapsa capitala fratele sau, Klaus, si cumnatii Hans von Dohnanyi si Rudiger Schleicher.
Sadismul ofiterului SS aflat la conducerea lagarului a mers pâna acolo incât sa ordone ca detinutii sa fie dezbracati si purtati goi, prin fata celorlalti prizonieri, pâna la locul executiei. Un doctor german care a asistat la scena avea sa-si aminteasca, peste ani: “Ajuns la locul executiei, a ingenuncheat si a spus o rugaciune… Niciodata in viata nu am mai vazut un om murind cu atâta seninatate, incredintându-si cu atâta speranta sufletul lui Dumnezeu.”
Un martir al secolului 20
La mijlocul anilor 90, guvernul german l-a reabilitat pe Dietrich Bonhoeffer, absolvindu-l de acuzatiile ce-i fusesera aduse de regimul nazist. Biserica Episcopala si cea Luterana din Statele Unite il comemoreaza pe 9 aprilie, ziua mortii lui, iar cartile sale, “Etica” si “Scrisori din temnita”, publicate postum reprezinta apologii ale moralei crestine. Cu toate acestea, ratiunile politice si teologice care au stat in spatele transformarii sale dintr-un pacifist intr-un militant hotarât sa ucida pentru a stârpi raul abatut asupra Germaniei stârnesc inca numeroase contoverse. Mai mult decât atât, introducerea, in scrierile sale, a unor concepte precum “crestinism fara religi”, “crestinismul combatant” sau “sfârsitul civilizatiei actuale” il fac si mai dificil de interpretat.
Viata sa pusa in slujba oamenilor si desfasurata total sub semnul moralei crestine, fac din Dietrich Bonhoeffer o mare personalitate a teologiei moderne. Iar moartea, survenita in imprejurari atât de dramatice, il transforma in martir. De altfel, el este unul dintre cei zece martiri crestini ai secolului 20 ale caror statui impodobesc Marea Usa de Apus a catedralei Westminster din Londra. Edificatoare, pentru zelul crestin care l-a insufletit pe Bonhoeffer sunt cuvintele de incheiere ale ultimei sale scrisori din inchisoare: “Pentru altii, acesta ar fi sfârsitul. Pentru mine este insa inceputul adevaratei vieti.”
GABRIEL TUDOR Magazin

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:40 AM 

MISTERELE „VĂII MORŢII? DIN SIBERIA
     media: 5.00 din 1 vot

MISTERELE „VĂII MORŢII” DIN SIBERIA

În data de 30 iunie 2008 va avea loc aniversarea a o sută de ani de la una dintre cele mai misterioase catastrofe planetare petrecute vreodată: explozia în Siberia a unui corp provenit din spaţiu, în apropiere de bazinul râului Tunguska. Este greu de crezut că în secolul trecut a mai existat vreun fenomen comparabil cu acesta. Forţa totală a exploziei a depăşit puterea combinată a bombelor de la Hiroshima şi Nagasaki de 2.000 de ori! Efectele exploziei au fost văzute sau auzite pe o arie de aproape un milion de kilometri pătraţi, iar centrul seismografic din Irkutsk, situat la aproape 900 km, a înregistrat oscilaţii ce corespundeau cu un cutremur de 4-5 grade pe scara Richter.
După sistematizarea unei foarte mari cantităţi de date ştiinţifice şi rapoarte provenite de la diferiţi martori, cercetătorii din cadrul institutului au reuşit să determine cu exactitate cauza acestui fenomen atât de misterios. Ne-am decis prin urmare să informăm opinia publică asupra acestor fapte uimitoare, ce pot schimba complet modul nostru de raportare la lumea în care trăim.
Obiectul ce a provocat această gigantică explozie a fost un meteorit, dar un meteorit ce a fost distrus de un „proiectil” lansat de către o instalaţie materială. Dovezile şi martorii oculari sugerează că meteoritul din Tunguska din anul 1908 a fost distrus de către „sfere exterminatoare” constituite din plasmă.
Cu mult timp în urmă, cineva a construit în locul numit „Valea Morţii” o instalaţie complexă ce funcţionează şi în zilele noastre. Este vorba despre o tehnologie ce depăşeşte cu mult nivelul nostru actual de dezvoltare.
Distrugerea sau deflecţia meteoritului a fost realizată utilizând un anumit tip de formaţiuni electromagnetice, ce aveau aspectul unor sfere luminoase, foarte strălucitoare. În esenţă, acestea sunt asemănătoare cu fulgerele globulare, diferenţa fiind aceea că cel mai mare fulger globular cunoscut de către ştiinţa modernă este de aproape doi metri, în timp ce sferele utilizate aveau dimensiuni gigantice, unele având chiar şaizeci de metri în diametru!
Zborul acestor „sfere exterminatoare” a fost observat în anul 1908 de către mii de oameni din Siberiei, ceea ce a făcut ca unii dintre martorii evenimentului de la Tunguska să atribuie întreaga situaţie apariţiei unei serii de fulgere globulare imense.
Sferele exterminatoare se pare că sunt produse de către un generator localizat la mare adâncime în pământ. Acest loc este asociat cu o arie geofizică distinctă – aşa numita „anomalie magnetică est-siberiană”. Publicaţia periodică Tekhnika Molodiozhi (nr. 1 / 1984) o descrie ca pe o „super-anomalie magnetică, a cărei sursă se găseşte la o adâncime egală cu jumătate din raza Pământului”. Cu alte cuvinte, generatorul energetic al complexului îşi extrage energia chiar din interiorul Pământului şi se pare că este, într-o anumită măsură, una din cauzele acestei anomalii.
Investigaţiile efectuate ulterior au demonstrat că, în trecut, în aceste zone au avut loc mai multe astfel de explozii. În Siberia de Nord, în bazinul râului Viliuy, se găseşte o zonă greu accesibilă ce poartă urmele unor explozii nucleare devastatoare ce au avut loc acum opt sute de ani, eveniment ce a dus la distrugerea unor mari suprafeţe de pădure şi a răspândit fragmente de piatră pe o suprafaţă de sute de kilometri pătraţi. De-a lungul acestei zone se găsesc distribuite o serie de structuri metalice misterioase, unele localizate adânc sub pământ. Locuitorii din acele zone au descris în amănunt aceste obiecte metalice de dimensiuni mari, pe care le-au şi desenat ulterior. Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care în traducere liberă înseamnă „Valea Morţii”.
În cercetările întreprinse s-a descoperit un set de texte antice cu o vechime de peste 4.000 ani, numite Echutin Apposs Alanhor, ce vorbesc pe larg despre cataclismele petrecute în aceste locuri şi descriu „instalaţia” în termeni aproape ştiinţifici.
Legendele yakute conţin multe referiri la explozii, trombe arzătoare şi sfere luminoase ce se ridicau în aer. Toate aceste fenomene erau într-un fel sau altul asociate cu misterioasele construcţii din metal ce se găsesc răspândite în „Valea Morţii”. Unele dintre ele sunt circulare, de dimensiuni mari, adevărate „case din fier”, fără geamuri şi uşi, ci doar o „mare deschizătură” în partea superioară a cupolei. Unele dintre ele s-au scufundat aproape complet în pământ, la suprafaţă rămânând vizibilă doar o mică protuberanţă.
Cu mult timp în urmă, au existat vânători locali care au dormit în aceste camere. Imediat după aceasta au început să se simtă foarte rău, iar cei care au petrecut mai multe zile la rând în acele locuri au murit după un scurt timp. Yakuţii spuneau că aceste locuri erau „foarte rele şi cel mai bine este să nu mergi acolo”. Locaţia acestor construcţii era cunoscută doar de către bătrânii care în tinereţe au fost vânători şi au vizitat des acele zone. Deoarece descendenţii lor au adoptat un mod de viaţă mai stabil, această cunoaştere din trecut s-a pierdut, la aceasta contribuind şi suprafaţa imensă a zonei în cauză – peste 100.000 km2.
Martori care nu se cunoşteau deloc între ei au descris misterioasele construcţii exact în acelaşi fel. Stranii sunt şi capacele metalice emisferice care acoperă ceva necunoscut, răspândite în întrega zonă. Legendele yakute afirmă că misterioasele sfere strălucitoare erau produse de către „o deschizătură din care ieşea fum şi foc”, prevăzută cu „un capac din oţel ce se închidea cu zgomot”.
Ultima dată când instalaţia s-a activat, distrugând un meteorit ce intrase în atmosfera terestră, a fost la data de 24/25 septembrie 2002. Armata americană a înregistrat şi ea această explozie, cu ajutorul sateliţilor militari.
În „Valea Morţii” s-a observat o creştere a nivelului de radiaţii la anumite intervale de timp – fenomen pe care specialiştii nu au reuşit să îl explice de-a lungul timpului. În timpul conflictului din Yugoslavia am observat de asemenea o creştere a emisiei de energie generată de instalaţie. Deşi pare incredibil, s-a determinat că aceasta reacţionează la mişcările sociale şi la diferitele conflicte ce au loc la nivel planetar.
Analizele medicale efectuate au evidenţiat că majoritatea oamenilor şi animalelor din această zonă suferă de afecţiuni datorate radiaţiilor.
Un alt aspect important legat de explozia din Tunguska este că toate animalele au părăsit regiunea, cu aproximativ două luni înainte de explozie, probabil datorită activării instalaţiei ce se pregătea de întâmpinarea meteoritului.
MICROSFERULE PROVENITE DE LA EXPLOZIA DIN TUNGUSKA
Compoziţia chimică a microsferulelor găsite în turba de la locul dezastrului conduce indirect în acelaşi sens. Acestea nu sunt obişnuite pentru meteoriţi şi sunt bogate în special în elemente alcaline. Gândindu-ne asupra mecanismului prin care acţionează sferelele exterminatoare, putem presupune că acestea se ataşează de meteoritul aflat în zbor cu ajutorul puternicei lor încărcături electromagnetice şi îi modifică traiectoria, astfel încât acesta este deviat în afara atmosferei terestre. În situaţia în care traiectoria meteoritului era astfel încât făcea imposibilă deflecţia, sferele exterminatoare distrugeau pur şi simplu fragmentele de rocă, topind efectiv substanţa meteoritului, care se solidifica ulterior în sferule minuscule.
Numeroase mostre de sol prelevate de la diferite distanţe faţă de locul dezastrului prezentau în compoziţia lor sferule de magnetit, care conţineau până la 10% nichel, fapt care sprijină ipoteza provenienţei din spaţiu a acestora. Pe lângă magnetit s-au descoperit de asemenea şi sfere din silicat. Dimensiunile acestora erau cuprinse între 5 şi 400 de microni. Particulele de magnetit prezentau o mare varietate de forme şi suprafeţe cu diferite caracteristici. Pe lângă formaţiunile predominant sferice, se puteau găsi de asemenea şi particule ce aveau forma unor stropi, rezultate din topirea substanţei meteoritice sub influenţa temperaturilor colosale produse de acţiunea sferelor exterminatoare. Anumite sferule aveau o suprafaţă strălucitoare; altele aveau o suprafaţă mată, cenuşie şi uneori chiar cu pori fini, aspecte datorate în parte vaporizării substanţei meteoritului într-un moment în care aceasta era încă vâscoasă. Deseori sferele prezintă cavităţi cu un aspect asemănător unei zguri. Uneori putem găsi conglomerate de sfere de magnetit şi silicat, ceea ce arată că acestea s-au format în acelaşi timp, fiind o dovadă a compoziţiei complexe a meteoritului din Tunguska, meteorit asociat cu geneza acestor sferule.
Cercetările realizate între anii 1961 şi 1962 au stabilit că există un anumit model în distribuţia acestor sferule pe suprafaţa solului. Cea mai mare concentrare a lor a fost descoperită pe o fâşie de 50-60 km lăţime, extinzându-se spre nord-vest de epicentrul exploziei meteoritului şi care poate fi urmărită pe mai mult de 250 km.
În zona dezastrului, pe o suprafaţă cu o rază de aproximativ 130 km, cu centrul situat în regiunea Kulik, se pot identifica trei zone cu turbă îmbogăţită cu microsferule. Prima zonă, cu o formă de seceră, se curbează în jurul epicentrului. A doua zonă reflectă mişcarea bolidului în regiunea zonelor 4 şi 5, spre est şi nord-est de regiunea Kulik, în partea superioară a zonei sudice a fluviului Chunia şi coincide astfel cu începutul dezintegrării meteoritului. A treia zonă, cu dimensiuni foarte mari şi formă neregulată, este localizată exact în regiunea craterului Voronov. Nu este o coincidenţă faptul că microsferulele din această zonă prezintă anumite particularităţi în structura şi formarea lor, fapt care le face diferite faţă de cele din alte zone, deoarece distrugerea meteoritului a avut loc direct în pământ şi astfel solul s-a amestecat cu materia meteoritică în timpul vaporizării.
Bolidul a fost complet vaporizat de către explozie, iar produsele acestui proces au fost dispersate sub forma unor sfere extrem de fine pe o suprafaţă de 15.000 km2. Masa totală a acestora este estimată la aproximativ 10 tone. Acesta este motivul pentru care toate expediţiile realizate în regiunea exploziei nu au găsit nimic din meteorit, cu excepţia unui praf, format din sferule de silicat şi magnetit, pe care suflul exploziei l-a răspândit pe întreg Pământul.
Vechea legendă epică Olonkho povesteşte că, la câteva decenii după zborul lui Niurgun Bootur, Kiun Erbiie („mesagerul aerian strălucitor”) a urcat în văzduh, anunţând apariţia lui Uot Usumu Tong Duurai. Aceasta sugerează că explozia de la Tunguska este identificată cu Niurgun Bootur.
EXPLOZIA DE LA CHULYM DIN 1984
Deceniile au trecut, iar apoi, pe data de 24 februarie 1984, un meteorit a traversat cerul Siberiei de Vest şi de Est la o înălţime de aproximativ 100 km, urmând cu exactitate traiectoria obiectului tungusk din anul 1908. În acel moment, pasagerii unui autobuz situat într-o zonă înaltă a şoselei Mirny au observat departe spre nord un „stâlp subţire de foc”, care s-a extins de la sol către cer, începând apoi să treacă prin diferite metamorfoze geometrice. Apariţia de culoare roşie a durat câteva minute.
Pescarii din zona fluviului Chona au observat ridicarea în aer dinspre dealurile din nord (zona „Văii Morţii”) a două sfere enorme strălucitoare care au accelerat gradat, s-au înălţat pe verticală şi au dispărut în spatele norilor. Întregul eveniment a durat câteva minute, după aceasta norii continuând să strălucească pentru un timp. Apoi, fără a atinge pământul, bolidul a explodat într-o ploaie de scântei în zona fluviului Chulym.
O expediţie trimisă în acea zonă nu a descoperit – la fel ca în cazul evenimentului tungusk – nici o urmă de material meteoritic, cu excepţia sferulelor de silicat şi magnetit. Nu s-a descoperit nici o dezrădăcinare pe scară mare a copacilor, deoarece explozia a avut loc la mare înălţime.
Conform tuturor aparenţelor, acesta a fost Kiun Erbiie, vestitorul lui Uot Usumu Tong Duurai, astfel încât la începutul noului mileniu cercetătorii erau cuprinşi de febra aşteptărilor.
METEORITUL DE LA VITIM DIN ANUL 2002
Dacă ar fi să dăm crezare vechilor legende, apariţia lui Uot Usumu Tong Duurai este întotdeauna însoţită de distrugeri teribile. Mai multe expediţii către Valea Morţii, plănuite a se desfăşura la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul acestui secol, au fost amânate de mai multe ori datorită rapoartelor din Siberia referitoare la animale care migrau departe de destinaţiile lor obişnuite. Cercetătorii au privit acest exod al faunei ca pe un indiciu clar al intrării generatorului energetic al complexului într-o alta fază activă.
Evenimentul pe care cercetătorii îl aşteptau şi de care totodată se şi temeau, datorită previziunii neplăcute din Olonkho, s-a petrecut în septembrie 2002. Primul raport referitor la zborul unui corp spaţial a sosit din partea armatei americane. Pe baza datelor primite de la un satelit militar, US Department of Defense a anunţat că un meteorit de mari dimensiuni a căzut în zona Bodaibo a regiunii Irkutsk din Rusia. Satelitul a înregistrat apariţia unui obiect strălucitor la o altitudine de 62 de kilometri, deplasându-se la un unghi de 32o faţă de orizont. Observaţiile au continuat până în momentul în care a avut loc o explozie puternică la o înălţime de 30 km. Calculele preliminare au estimat că puterea exploziei a fost echivalentă cu aceea a două sute de tone de TNT.
Primele interviuri ale martorilor exploziei meteoritului de la Vitim au scos în evidenţă existenţa unei asemănări cu evenimentul de la Tunguska, din punctul de vedere al fazelor de desfăşurare. În ciuda faptului că noaptea dinspre 24 spre 25 septembrie 2002 a fost ploioasă şi cerul acoperit cu nori în proporţie de 10%, marginea de jos a norilor fiind situată la o înălţimea de 1.100-1.200 m, nu a existat nici o dificultate în stabilirea succesiunii evenimentelor, recunoscându-se asemănarea evidentă cu evenimentul de la Tunguska.
În acest caz totul s-a petrecut conform modelului deja familiar şi a început cu exodul faunei. Vânătorii chestionaţi au relatat că animalele au părăsit zona cu puţin timp înainte de explozia de la Vitim.
Cu treizeci de minute înainte de explozie, complexul energetic a început să intre în faza sa cea mai activă. Merită menţionat faptul că un martor a observat că, aproximativ cu o jumătate de oră înainte de explozie, câinele său a devenit agitat şi a început să scheaune!
COLOANA DE ENERGIE ŞI LUMINĂ ROŞIE
Cu câteva minute înainte de prima explozie, complexul a început să reverse „sferele exterminatoare”. Iată relatările unor martori oculari.
Yevgeny Yarygin a fost de serviciu la centrul de distribuţie a electricităţii din localitatea Muskovit:
„…Eram de serviciu în camera în care se află tabloul de comandă, cameră ale cărei geamuri sunt orientate spre sud. Vremea era noroasă, ploioasă şi burniţa. Stăteam jos şi cântam. Afară a apărut o lumină. Se vedeau şi umbre. Lumina venea dinspre geam. Puteam vedea prin fereastră o lumină strălucitoare emisferică începând să se ridice din spatele dealurilor dinspre sud-est [cu un relevment de aproximativ 160o-170o; V.U.]. Lumina era albă, semănând cu cea a unui aparat de sudură. Lumina albă părea să se ridice, iar în urma ei lumina îşi schimba culoarea în roşu şi maro [o coloană roşie a fost văzută de către pasagerii unui autobuz înainte de explozia de la Chulym şi de către martorii oculari ai exploziei de la Tunguska; V.U.]. Deasupra emisferei în ascensiune erau vizibile mici „raze”. Strălucirea s-a extins asupra întregului cer. Lumina era neschimbată, continuă; nu se vedea nici un obiect zburător. Confluenţa râului Yermikhi, deasupra căreia se ridica sfera luminoasă, era luminată ca ziua. Apoi lumina a început să se diminueze şi a dispărut. Totul a durat aproximativ zece secunde.
Am ieşit şi am mers spre debarcader, m-am îndreptat spre gard şi am deschis uşa. Trecuseră aproximativ treizeci de secunde de când dispăruse lumina. Apoi a urmat o explozie puternică, un zgomot foarte ascuţit. Îţi făcea urechile să ţiuie şi chiar ţi se înmuiau genunchii. În clădiri a căzut tencuiala. Totul s-a zguduit puternic. A fost o singură explozie. Era ora două şi şapte minute. Înainte de apariţia globului luminos s-a auzit un zgomot îndepărtat – asemănător unui vuiet de avion [martorii exploziei de la Tunguska au comparat acest zgomot cu cel al unui obuz de 7,62 mm aflat în zbor – V.U.]. Sunetul venea din aceiaşi direcţie cu lumina, dar explozia a venit din direcţia opusă, adică din direcţia spre care se îndreptase lumina. Am auzit că cineva stătea în casă într-un fotoliu şi acesta s-a mişcat sub el…”
Victor Vadeshin, interpelat prin telefon în data de 22 octombrie 2002, a declarat:
„…Am fost de serviciu în noaptea aceea, în port. A suflat un vânt puternic şi în acelaşi timp s-a ivit pe cer o lumină puternică. Era albă, cu o nuanţă verzuie, luminoasă ca scânteia produsă de un aparat de sudură sau ca un fulger, încât te dureau ochii dacă o priveai. Exact în acel moment a apărut o sferă zburătoare strălucitoare. A zburat dincolo de orizont în direcţia lui Maximikhi…”
Vitaly Valiuk, care lucra la primăria din Bodaibo, a declarat:
„Era ora două fără opt minute dimineaţa. Cerul era acoperit cu nori cumulus. Stăteam şi fumam. Brusc s-a produs un flash. Am crezut că fulgeră. Dar lumina a crescut în intensitate, ca şi cum cineva ar fi aprins nişte becuri unul după altul. Totul a devenit la fel de luminos ca ziua. Un obiect a zburat dinspre sud-vest spre nord-est… Nu puteam să îmi dau seama dacă era o sferă sau nu. Emana în jur o strălucire turcoaz. Era probabil de dimensiunea discului lunar. Avea şi o coadă în spate – roşie ca scânteile de la un foc de tabără. Unghiul de picaj era de aproximativ 60o. Viteza obiectului era foarte mare. După ce obiectul zburător a dispărut, am avut timp să îmi termin ţigara şi 30 de secunde mai târziu am auzit un bubuit, ca de la o explozie îndepărtată…”
Marina Kovaleva a relatat:
„Era ora două fără cinci minute. Lumina era puternică. A durat căteva secunde, apoi totul a devenit roz, după care lumina s-a făcut tot mai închisă la culoare, până ce a ajuns roşiatică. Apoi a apărut un huruit. Aveai impresia, ei bine, nu ştiu, că venea de sub pământ, nu se auzea clar, ci nedesluşit [un huruit subteran ce provenea de la complexul aflat în funcţiune a fost auzit şi de martorii exploziei de la Tunguska, care l-au comparat cu zgomotul roţilor de tren – V.U.]. După huruit, geamurile de la fereastră au zăngănit…”
Lumina a fost vizibilă în localităţile Kropotkin şi Mama, localizate la aproximativ 140 km de o parte şi de alta a locului unde se presupune că s-a prăbuşit bolidul. Unul dintre martori a afirmat:
„Deodată câinele meu a început să chelălăie, fără nici un motiv aparent. Brusc am auzit un zgomot ciudat – ca un fel de zumzăit. Două sau trei secunde mai târziu s-a produs o străfulgerare – albă la început, apoi albastră, apoi roşie şi din nou albă. Şi apoi, trei minute mai târziu, am auzit o explozie teribilă. Toate vasele de porţelan au căzut jos de pe masă…”
Cu doar 3 minute înainte de explozie, primul „exterminator” a fost plasat într-o poziţie de aşteptare, pentru o recunoaştere finală înainte de atac. Obiectul detectat de către satelitul militar american nu a fost un meteorit sau un bolid. Instrumentele sale au înregistrat zborul primului „exterminator”, atunci când acesta a plonjat pentru a intercepta meteoritul Vitim, care îşi trage numele de la locul deasupra căruia a explodat. Un flash orbitor a luminat taigaua pentru câteva momente, cu o lumină intensă, ca lumina zilei, după care a urmat o explozie atât de puternică încât unda de şoc, provenită de la o altitudine de 32 km, a lăsat fără geamuri toate locuinţele aflate la zeci de kilometri în jur.
Cercetătorii care s-au deplasat la locul exploziei, conform indicaţiilor satelitului american,
au găsit pe drum pini cu vârfurile şi ramurile smulse. Totuşi, în momentul în care instrumentele le-au indicat că au ajuns la destinaţie, nu au putut descoperi nici un crater meteoritic şi nici măcar ceva asemănator. Nu au existat dezrădăcinări de copaci la scară mare la locul exploziei, deoarece prima explozie a avut loc la o înălţime mult mai mare decât cea de la Tunguska, reuşind astfel să devieze cu succes meteoritul departe de zonele populate. Cu toate acestea, vânătorii Dmitry Sasun şi Piotr Fiodorchuk au observat dezrădăcinări semnificative, în special pe vârfurile dealurilor, la sud-est de locul vizitat de cercetători.
SFERELE EXTERMINATOARE ÎN ZBOR
La fel ca în cazul evenimentului de la Tunguska, simultan cu producerea primei explozii, alte sfere au zburat spre acel loc din diferite direcţii. Există o mulţime de martori ai acestui fapt. De exemplu, Sergei Khamidulin a afirmat:
„În noaptea de 24 septembrie pescuiam pe insulele Kuduminskye [cu 5-6 km mai jos de localitatea Mama pe râul Vitim]. Cerul era complet acoperit şi ploua. Pescuiam împreună cu soţia mea. Brusc totul a devenit luminos, la fel de luminos ca în timpul zilei. Apoi din nori a apărut un obiect. Părea că zboară la o înălţime mică. Dădea o lumină asemănătoare cu aceea a unui aparat de sudură, însă era o lumină la care te puteai uita fără să te doară ochii. Dimensiunea unghiulară a discului era mai mică decât cea a Lunii pline. Sfera se sfărâma (împrăştiind scântei). În timpul zborului am putut auzi un sunet (un fel de „foşnet”). Obiectul nu venea spre mine, dar a trecut pe aproape (către sud). A zburat pe deasupra Vitimului şi apoi a dispărut în spatele unui munte, spre nord-est (relevmentul „punctului de plecare” era de aproximativ 30-40o). Lumina a dispărut după ce obiectul a ajuns în spatele munţilor. După un minut sau un minut şi jumătate s-a auzit o bubuitură puternică, asemănătoare unui tunet, care a răsunat de două ori. Nu a existat nici o undă de şoc şi nici o trepidaţie.”
Martorul a desenat sfera zburătoare cu o coadă în urma ei.
Valentina Leontyeva lucrează ca paznic la întreprinderea de exploatare minieră a aurului „Lenzoloto” şi a fost de serviciu în acea noapte. Ea a spus:
La ora două a căzut ceva. Un corp de formă rotundă a traversat cerul. O coadă se întindea în urma lui. M-am gândit: „Să fie o stea?”, însă era mult prea mare pentru aşa ceva. După zece secunde s-a auzit o explozie, apoi încă una. Uşa de la biroul meu s-a trântit…
Evenimentul de la Vitim a oferit o mulţime de dovezi ale naturii electromagnetice a sferelor „exterminatoare” şi a efectului puternic pe care îl au asupra mediului înconjurător.
În oraşul Mama, în zona traiectoriei de zbor, s-a produs o cădere de tensiune în acea noapte. În momentul în care au apărut sferele „exterminatoare”, becurile s-au aprins brusc (slab – la jumătate din putere)! Explicaţia pe care au dat-o specialiştii în fizică a fost aceea că „zborul obiectului a provocat o puternică perturbare în câmpul magnetic al Pamântului, aceasta ducând la apariţia unui curent electric într-un circuit închis”. În plus, pe obiectele ascuţite a apărut descărcarea coronală cunoscută ca focul Sf. Elm (mici sfere luminoase). Acest fenomen este de asemenea asociat cu modificări ale câmpului electric, dar de data aceasta în atmosferă.
Georgy Kaurtsev, unul dintre membrii personalului aeroportului din Mama, a raportat:
„…În acea noapte a fost o pană de curent. Aşezarea a rămas fără curent electric. M-am trezit şi am văzut afară o străfulgerare. Candelabrul, care era stins, a început să lumineze la jumătate din intensitatea lui normală. După 15-20 de secunde s-a declanşat huruitul solului…”
Vera Semionova şi Lidia Berezan, angajate în cadrul personalului de securitate al aeroportului, au ieşit afară pe câmp, la ora 1:50 a.m. şi au observat lumini strălucind la vârfurile stâlpilor gardului din jurul staţiei meteorologice. Lumina a strălucit pentru o secundă sau o secundă şi jumătate. Localitatea Mama era întâmplător situată la zeci de kilometri distanţă faţă de traiectoria de zbor a „sferei exterminatoare”.
Deoarece „sfera exterminatoare” era o structură electromagnetică puternică, ea a produs un sunet asemănător cu pârâiturile produse de liniile de înaltă tensiune. Mulţi martori şi-au amintit că în timp ce trecea bolidul au auzit un „zgomot”, „un bâzâit” sau un „fâşâit”. Nivelul energetic era atât de înalt încât a produs un efect electrofonic (generând un sunet perceptibil pe durata zborului) lăsând în urmă o coadă de culoarea curcubeului, din care ţâşneau scântei.
DISTRUGEREA METEORITULUI
După prima lovitură, care a determinat modificarea cursului meteoritului departe de zonele locuite, celelalte „sfere exterminatoare” s-au apropiat şi au început să distrugă în mod sistematic rămăşiţele intrusului provenit din spaţiu. Acesta este motivul pentru care s-au auzit explozii provenite de la mai multe coliziuni.
Olga Ponomareva, operatoare la centrala telefonică, a observat:
„…Eram de serviciu. Tocmai mă întinsesem. La început s-a auzit un huruit; toate ferestrele au vibrat. Am crezut că cineva încearcă să mă apeleze prin centrala telefonică. Am răspuns, „Da?” Nici un răspuns. Am întrebat „Cine este acolo?” Apoi a apărut lumina, ca în timpul zilei. Apoi a dispărut. Iar ferestrele au continuat să vibreze. Am crezut că este un cutremur, însă atunci de ce era lumină? Când a început trepidaţia, era ora două fără cinci minute. Lumina a durat câteva secunde, însă zgomotul mi s-a părut că a mai continuat încă cinci minute. Am ieşit să văd cine ciocănea. Trepidaţia continua încă. Se auzea un vuiet, ca cel al unui avion cu reacţie.”
Prima dată s-a auzit uruitul, apoi explozia. Aceasta înseamnă că întâi a fost un zgomot, apoi o lumină (timp în care zgomotul continua), apoi a urmat explozia (la fel ca la Sosovo).
Yevgeny Chechikov a declarat:
„Ne petreceam noaptea pe râu… Când a apărut lumina, a fost aşa de înfricoşător încât ne-am aruncat la pământ. Apoi, în momentul în care lumina a dispărut, am auzit sunetele unei explozii. Am auzit întâi o explozie, apoi încă două mai mici, mai silenţioase, aproape fără nici o pauză între ele…”
Sergei Chernyshev:
„Era ora două sau trei dimineaţa. Nu dormeam, doar stăteam întins. Străfulgerarea a durat aproximativ trei secunde – o lumină albă, atât de strălucitoare încât nu putea fi privită. [Mai târziu a afirmat că trecuseră 8-10 secunde între flash şi zgomotul exploziei]. De la distanţă, din spatele munţilor, s-a auzit un ecou triplu. Zidurile casei au trosnit. Sunetul a venit din direcţia Vitimsky. Au fost trei explozii…”
Alexander Sergy, şeful administraţiei din localitatea Vitimsky, în data de 26 octombrie 2002, când a fost chestionat, a spus:
„Oamenii au văzut o sferă cu coadă. Dimensiunea unghiulară a sferei era „mai mică decât cea a Lunii”. S-a auzit un sunet care a devenit tot mai intens – blând la început, apoi tot mai puternic, până când a devenit înspăimântător. După străfulgerare s-a auzit un zgomot puternic, la 15-20 de secunde mai târziu, poate chiar treizeci. Explozia a fost foarte puternică. Oamenii s-au gândit că s-a produs un dezastru, deşi sunt obişnuiţi cu exploziile. Dacă explozia a fost la o înălţime de 10 km, atunci a fost de minim câteva tone de TNT (între patru şi cinci tone), poate chiar mult mai mult. Este greu să judeci echivalentul în TNT al unei explozii aeriene. Nu a fost doar o singură explozie, ci între una şi şase – în aer şi pe pământ… O zguduitură sacadată a solului, între două şi şase şocuri, tot mai diminuate…”
Cât despre puterea exploziei, evaluările preliminare au apreciat-o ca fiind între trei şi patru kilotone. Localnicii care lucrau în zone miniere în care se utilizau încărcături explozibile au declarat că explozia a fost de o forţă fără precedent. Explozia a putut fi resimţită pe o rază de cel puţin 30-50 km faţă de epicentru. Unda de şoc a smuls pur şi simplu partea de sus a copacilor şi a lăsat toate locuinţele de pe o rază de zeci de kilometri fără geamuri la ferestre.
Ca şi în cazurile Tunguska şi Chulym, toate expediţiile care s-au organizat în regiunea Vitim nu au descoperit nimic, cu excepţia sferulelor de magnetit şi silicat rezultate din distrugerea unui meteorit care probabil transporta microorganisme periculoase.
Mulţi martori au spus că după zborul bolidului de la Vitim două puncte mari strălucitoare s-au deplasat pe acelaşi traseu ca şi meteoritul. Timp de două zile aceste „mici stele” au luminat noaptea taigaua, ca şi cum ar fi căutat ceva. Acelaşi lucru a fost raportat şi de către martorii incidentului de la Tunguska.
Mulţi oameni au spus că după zborul bolidului, o lumină a fost văzută pe cer timp de câteva zile, aceasta fiind rezultatul puternicei influenţe a „sferelor exterminatoare”.
PERTURBĂRI ALE CÂMPULUI GEOMAGNETIC
Trebuie remarcat faptul că o explozie atomică declanşată la înălţime modifică conductibilitatea ionosferei. Aceasta duce inevitabil la apariţia unei perturbări în câmpul magnetic al Pământului – un aşa-numit efect geomagnetic.
Efectul geomagnetic al evenimentului de la Tunguska a fost descoperit în anul 1959 de către patru cercetători din Tomsk: G. F. Plekhanov, A. F. Kovalevsky, V. K. Zhuravlev şi N. V. Vasilyev. Pe magnetograme vechi, din 30 iunie 1908, ei au descoperit urmele unei neobişnuite perturbări în câmpul geomagnetic.
Această observaţie sugerează că distrugerea meteoritului a cauzat o neobişnuită perturbare în câmpul geomagnetic, similară cu aceea a unei furtuni magnetice apărută brusc, însă cu o durată neobişnuit de scurtă.
Unul dintre cei mai bătrâni medici ai Regiunii Autonome Evenk, Dr. A. N. Deskov şi-a amintit că, după evenimentul de la Tunguska, au circulat prin Evenk zvonuri legate de anumite afecţiuni. Cu toată incertitudinea situaţiei, N. V. Vasilyev a observat că: „în condiţiile unei absenţe complete a medicilor şi a oricărei îngrijiri medicale, se poate să fi trecut complet
neobservate cazurile izolate de îmbolnăviri datorate radiaţiilor”.
Exact din acest motiv, cei care cu mii de ani în urmă au proiectat şi construit instalaţia din „Valea Morţii” folosesc o primă lovitură dată la mare altitudine, tocmai pentru a transfera consecinţele exploziei departe de zonele populate, astfel încât oamenii să nu sufere.
Cine a construit instalaţia din „Valea Morţii” din Yakutia şi de ce?

Nexus Magazin

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:32 AM 

Astronautii rup tacerea
     media: 5.00 din 1 vot

Astronautii rup tacerea
Circula de o buna bucata de vreme povesti conform carora, in timpul misiunilor spatiale, astronautii ar fi vazut in citeva rinduri lucru ciudate. De cele mai multe ori, sursele sint nesigure si nu se poate pune prea mare baza pe ele. De data aceasta avem insa o informatie de data recenta si “la prima mina”. Mai exact, avem o carte scrisa personal de Gordon Cooper, unul dintre primii astronauti ai Statelor Unite. Intre altele, el atinge si problema OZN-urilor din spatiul cosmic.

Punctul pe ” i “
Aparuta la la Harper Collins Publishers, “Leap of Faith: An Astronaut’s Journey in the Unknown” este o carte de interes maxim pentru ufologie prin marturiile referitoare la observatiile OZN in spatiu.
Dupa cum aflam din site-ul Space.com , in recenta sa carte, Gordon Cooper scrie negru pe alb: “Este sigur ca multi oameni, oameni foarte calificati si grupuri foarte calificate, au avut de a face cu un tip sau altul de nave sau fiinte extraterestre”.
Aparent, nimic nou, dat fiind ca au mai fost destui altii care au spus acelasi lucru, poate cu alte cuvinte. Insa, atunci cind o spune o personalitate de talia lui Gordon Cooper, se cuvine putina atentie. Prin calitatea sa de pionier al spatiului cosmic, Cooper este unul dintre eroii Statelor Unite. Reptuatia sa este nestirbita, iar veniturile pe care le are ii permit sa nu fie banuit ca “scrie prostii vandabile doar ca sa scoata un ban”. Pe scurt, cel care ne vorbeste este unul dintre cei pe care orice american l-ar putea da drept exemplu de om de onoare.
Primul OZN
In cartea sa, la redactarea careia a fost ajutat de Bruce Henderson, Gordon Cooper sustine ca primul OZN l-a vazut in atmosfera, nu in afara acesteia. La fel ca 95 % dintre astroanutii americani, Cooper a fost pilot militar. In aceasta postura, a efectuat mii de ore de zbor. In 1951 era detasat la o baza americana din Germania de Vest, cind escadronul din care facea parte a primit misiunea sa iasa la interceptie, deoarece pe radar aparuse ceva ciudat. Cu acea ocazie, Cooper a vazut un sir de nave necunoscute. In timpului scurtului contact vizual pe care l-a stabilit, a putut sa constate ca unele erau sferice, iar altele aveau forma clasica de “farfurie zburatoare”. La fel ca in atitea alte cazuri, formatia de OZN-uri s-a indepartat cu o viteza ce nu a dat nici o sansa aparatelor cu reactie din componenta escadrilei, de tipul F-86 Sabre.
Dar lui Gordon Cooper i s-a mai intimplat o data sa vada un OZN. De data aceasta se afla la in spatiul cosmic, la bordul capsulei Mercury. Era in 15 mai 1963 si mai avea de facut un tur al Pamintului inainte de a intra in atmosfera. A raportat un obiect verzui, care s-a dovedit ulterior a fi cit se poate de real, deoarece a fost detectat si de radarul de la statia de urmarire Muchea din apropiere de Perth, Australia.
Cine este Cooper
Acum in virsta de 72 de ani, colonel in rezerva, Gordon Cooper a facut parte din echipa de aur a cuceritorilor spatiului. A fost recrutat de NASA in 1959 si a fost primul american care, in 1963, a ramas pe orbita peste 24 de ore. Dupa doi ani, s-a intors in spatiu alaturi de Pete Conrad, la bordul lui Gemini 5. Dupa retragerea sa de la NASA, survenita in 1970, a lucrat pentru Disney, ca vice-presedinte pe probleme de cercetare-dezvoltare . Ulterior a devenit consultant high-tech si proiectant de avioane, iar din 1989 este partener la o companie de design aeronautic.
A intrat in istoria zborurilor cosmice cu o performanta pe care pilotii de azi ai navetelor spatiale o considera legendara. La primul zbor, cu capsula Mercury, Cooper a descoperit ca are probleme majore la sistemul de racire. Sistemele electrice au cazut unul cite unul, astfel incit intrarea in atmosfera nu a mai putut fi asistata de centrul de control. Fara sa intre in panica, el a decis sa treaca de pe pilotul automat, devenit inutilizabil, pe zbor manual. Lispit de sistemele de calcul a traiectoriei de intrare in atmosfera si de legatura cu baza, Cooper, s-a orientat doar privind prin micul hublou si a indreptat capsula spre ocean, de unde a fost recuperat cu bine de echipele de interventie.

Dosarele sensibile trebuie scoase la lumina
Cele doua intimplari l-au marcat profund pe fostul astronaut. Dar mai mult l-a impresionat, intr-un mod neplacut, atitudinea superiorilor sai din Air Force si, mai tirziu, de la NASA. Dupa retragerea sa din echipa de aur a cuceritorilor spatiului, in 1970, Cooper a incercat sa faca ceva pentru a atrage atentia asupra faptului ca este inadmisibil ca fenomenul OZN sa fie trecut cu vederea. Asa cum a marturisit la lansarea recentei sale carti, in 1978, s-a adresat ONU, cu solicitarea ca problematica OZN sa fie luata in serios si sa se puna bazele unei cercertari organizate, la nivel mondial. “Mi s-a spus ca da, este o idee grozava, dar nimeni nu a facut nimic”, a declarat el.
In prezent, Gordon Cooper desfasoara o adevarata campanie menita sa determine guvernul sa faca cunoscute dosarele OZN de care dispune. El este convins ca asemenea dosare sensibile exista, dat fiind ca, pe cind mai era inca ofiter al Air Force, el insusi a avut ocazia sa vada un film despre incidentul de la sfirsitul anilor ‘50, petrecut la Baza Aeriana Edwards, California, cind se pare ca un OZN s-a prabusit sau a fost doborit. Cooper precizeaza in cartea sa ca filmul acela “a fost luat la Pentagon si de atunci nu a mai auzit nimeni de el”.
NASA repeta aceeasi poezie
Asa cum era de asteptat, cartea lui Gordon Cooper, al carei titlu ar putea fi tradus prin “Calatoria unui astronaut in necunoscut”, a stirnit vii comentarii. In mediile ufologice ea a fost bine primita, fiind salutata ca un gest curajos. Cooper a fost felicitat pentru ca a avut indrazneala sa puna intre doua coperti ceea ce alti cosmonauti abia daca au curajul sa povesteasca prietenilor apropiati.
Evident, nu au lispit nici dezaprobarile, mai mult sau mai putin voalate. Dintre acestea retinem doar pozitia NASA, exprimata prin purtatorul sau de cuvint, Don Savage. “Fiecare este indreptatit sa aiba convingerile si opiniile sale, bazate pe lecturile si experientele personale”, a incercat el sa raspunda evaziv la intrebarile reporterilor. In fata insistentelor acestora de a spune care este punctul de vedere oficial al NASA fata de cartea lui Cooper, el nu a facut altceva decit sa repete aceeasi veche poezie, recitata cu sfintenie prin mediile academice atunci cind vine vorba despre obiecte zburatoare neidentificate: “Marea problema a OZN-urilor este ca e dificil sa fie aduse in cimpul cercetarii stiintifice. Sint fenomene trecatoare. Nu sint repetabile, deci nu pot face obiectul unor studii stiintifice. Aici, la NASA, nu avem nici o cercetare in acesta directie”.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 01:24 AM 

Istoria farfuriilor zburatoare
     media: 5.00 din 2 voturi

Istoria farfuriilor zburatoare


In 24 iunie 1947, K. Amold, un om de afaceri, îşi pilota avionul în zona muntilor Rainier (statul Washington, S.U.A.), cand a zărit o formaţie de 4 plus 5 obiecte zburand strălucitoare, în bataia soarelui, în două siruri paralele. Observarea a durat trei minute. Vizibilitatea fiind excelentă, pilotul a cronometrat timpul în care formatia a parcurs distanţa dintre două piscuri cunoscute. Viteza obiectelor era de peste 2.500 km/oră, de circa trei ori mai mare decat a celor mai rapide avioane cunoscute în vremea aceea. După relatarea lui Amold obiectele zburau saltand, ca şi cum ai arunca o farfurioară razant cu suprafata unei ape. A doua zi presa preluase, în titluri de o şchioapa, termenul de farfurie zburătoare. Interesant ca peste zece zile căpitanul E. J. Smith si copilotul său, conducand un avion al .companiei United Airlines, în statul Idaho, cu cinci sute de kilometri mai la sud de precedenta observaţie, au văzut si ei cinci obiecte similare. După circa un minut acestea au dispărut cu o viteza extraordinară, ca să apară alte patru. S-a pus, desigur, imediat întrebarea daca nu cumva erau aceleasi cu cele cu care se întalnise K. Amold.

Ulterior s-a descoperit ca întamplarea, aparent sin-gulara, nu era chiar atat de rara cum părea. Intr-un papirus egiptean, fragment din analele lui Thutmosis al treilea (cca. 1504-1450 î.e.n.), se pomeneşte de un cerc de foc, cu diametrul de circa 5 metri, coborat din ceruri, urmat în zilele următoare de mai multe obiecte similare. Cercuri de foc, de data asta cu ocupanti, sunt raportate de profetul Ezechiel în Chaldeea (Irak) în anul -592 î.e.n. Autorul roman Julius Obsequens (sec IV e.n.), compiland în cartea sa „Prodigiorum Liber” întamplări stranii de demult, mentionează ca în anul 216 î.e.n. au fost zărite pe cerul Italiei obiecte asemănatoare navelor. In anii următori, obiecte similare au fost zărite la Arpi (Apulia) şi Capua, iar în anul 99 î.e.n., în Tarquinia. în anul 90 î.e.n., langă Spoletium (Umbria - Italia) a coborat pe pămant o sferă rotitoare de foc, de culoare aurie, urcand din nou în ceruri si dispărand spre răsărit. O formatie de obiecte luminoase rotindu-se pe cer în jurul unui obiect central a fost văzută pe vremea împăratului Theodosiu cel Mare, în anul 393 e.n.

Spre sfarşitul secolului al XII-lea călugării din abaţia Byland sau Begeland din Anglia au fost terorizati de un obiect argintiu, strălucitor, „în formă de disc”. In noaptea i de 27 octombrie 1180, în provincia Kii, din Japonia, a fost văzut un obiect aerian luminos „ca un vas de lut” (o prefigurare a „farfuriilor”?) care şi-a schimbat directia înainte de a se face nevăzut îndarătul orizontului. Prima explicatie „ştiinţifică” privind aceste obiecte vine tot din Japonia. In noaptea de 24 septembrie 1235, generalul Yoritsume si armata sa au urmarit ore în sir mai multe lumini misterioase care oscilau, se răsfirau şi descriau bucle pe cer. Ordonandu-se o cercetare completa a fenomenului, învăţatii au răspuns - „totul este cat se poate de natural… a fost doar vantul care clătina stelele”. In anul 1271 cerul Japoniei a fost bantuit de un disc strălucitor de marimea Lunii pline. In aceeasi zonă, în 1361, un obiect cilindric de 6-7 metri în diametru a fost văzut iesind din mare. In Anglia, în 1322, un stalp de foc palid a răsarit dinspre sud, a traversat foarte încet cerul, dispărand spre nord. O roată de foc a fost văzută în 1378 etc. Şi istoriile de felul acesta devin tot mai frecvente în secolele care urmeaza.

Intre noiembrie 1896 si mai 1897, ziarele din S.U.A. şi Canada au fost invadate de zeci de ştiri privind obiecte zburatoare neidentificate, avand forma de butoi sau tigara de foi si parand să fie facute din metal. Locuitorii din oraşelul Merkel, din Texas, afirmau, de pilda, că în seara zilei de 26 aprilie 1897 ar fi urmărit un obiect greu, tarat pe sol de o funie care cobora dintr-un aparat de zbor cu hublouri luminate si avand în faţă un far ca de locomotiva. Dupa mai multe minute, un omuleţ îmbracat într-o salopeta albastră dădu să coboare pe funie, dar zarind mulţimea urcă repede si tăie funia, dupa care nava se înalţa rapid, dispărand în întuneric. Interesant ca o istorie aproape identică se zice ca s-ar fi petrecut într-o zi din anul 1211, în orăşelul Cloera, din Irlanda, cand „ancora” unui aparat zburator s-ar fi încurcat în clopotniţa bisericii, un omuleţ a coborat, a tăiat funia, dupa care aparatul şi-a luat zborul. In aprilie 1897, conform ziarelor vremii, peste zece mii de locuitori din Kansas City (Missouri) au vazut un obiect negru de circa 10 metri lungime care a plutit deasupra orasului circa zece minute, apoi, fulgerand cu lumini albastru-verzui si albe, s-a ridicat brusc, disparand în cateva clipe. Cei din Aurora (Texas) pretind chiar ca în cimitirul oraşului lor ar fi fost îngropat, în 1897, un „extraterestru” accidentat într-o astfel de nava. Trebuie sa specificăm că primele dirijabile ale lui F. Zeppelin au aparut abia în 1900, iar primele avioane chiar mai tarziu. Unii se întreaba totusi - nu putea fi oare un fabricant de dirijabile mai puţin norocos decat contele Zeppelin, care îsi încerca pe ascuns produsele, pierind apoi într-un accident, motiv pentru care istoria nu i-a retinut numele?

Semnalări razleţe de obiecte zburătoare neidentificate provin din zona Altaiului (1926), Marii Tasmaniei (1931) etc. de la persoane a căror probitate nu poate fi pusă la îndoiala.

In timpul celui de-al doilea război mondial, dar şi în războiul civil spaniol sau în cel chino-japonez, piloţi cu o mare experienţa de zbor din ambele tabere raportaseră aparitia în spatiul de operaţii a unor obiecte zburătoare de formă neobisnuită. Practic, toti combatanţii le considerau drept arme noi ale inamicului, în timp ce ofiterii însărcinaţi cu examinarea rapoartelor respective le calificau drept halucinaţii cauzate de oboseală.

De exemplu, la 14 martie 1942, un obiect zburător de mari dimensiuni a fost semnalat deasupra unei baze militare germane din Norvegia. Pilotul avionului de vanătoare, trimis să-l intercepteze, l-a urmărit timp de cateva minute descriindu-l ca avand o structură metalică şi forma unei tigări de foi, cu lungimea de circa 100 metri şi diametrul de 15 metri. In momentul în care, la altitudinea de 5 500 metri, pilotul german a vrut să se apropie mai mult de el, obiectul a luat o poziţie verticală, s-a ridicat brusc şi a dispărut în cateva clipe din campul vizual. Nici un avion sau dirijabil nu puteau avea, pe atunci, nici dimensiunile, nici forma, nici viteza ori capacitatea de, manevră constatate la straniul obiect.

In 18 decembrie 1943, sase statii radar din nordul Germaniei au înregistrat succesiv şi independent trecerea unui obiect zburator neidentificat, probabil cilindric, avand viteza de 3 000 km/oră. Cele mai rapide avioane ale vremii abia atingeau un sfert din această viteza.

La 29 septembrie 1944, într-un zbor de încercare a unuia dintre primele avioane cu reactie germane, la 12 mii de metri altitudine, pilotul a zarit dintr-o dată, la o mica distanţa, un obiect zburător fusiform care părea să aibă hublouri şi antene metalice şi care a dispărut cu o viteză de cel putin 2 000 km/oră. Asa cum s-a aflat dupa razboi, în cadrul „Luftwaffe”-ului s-a organizat un birou special de contrainformaţii, aşa-numitul „Sonder-buro 13″, pentru examinarea tuturor rapoartelor de felul acesta, suspectandu-se că inamicul pusese la punct noi arme secrete.

La 25 martie 1942, un bombardier englez cu echipaj polonez, întorcandu-se dintr-o misiune nocturna deasupra Germaniei, a fost ajuns din urma, la altitudinea de 5.000 metri, de un obiect sferic luminos, de culoare portocalie. Cand distanta a devenit de numai 150 metri, mitralierele de 12,7 mm au deschis focul. Obiectul nu a reacţionat în nici un fel, zburand înca un sfert de ora alaturi de avion, dupa care s-a depărtat în mare viteza. Datorita dimensiunilor mari si a manevrelor aparent inteligent efectuate, confuzia cu un fulger globular era exclusa.

In timpul bataliei aeriene din 14 octombrie 1943, din zona orasului Schwemfurt, o formaţie de 70 bombardiere americane au fost survolate şi depăsite de un grup de discuri strălucitoare, insensibile dupa toate aparenţele atat la tirul dezlanţuit al mitralierelor de bord, cat şi la cel al artileriei antiaeriene germane. Rapoartele înaintate cu această ocazie au pricinuit nu puţină bătaie de cap unor echipe de specialisti de la „Intelligence Service” si de la „War Office”, care, la randul lor, au încercat sa descopere daca nu era vorba cumva de o arma secreta germană.

Rapoarte de tipul celor de mai sus au fost desco-perite dupa război în arhive germane, americane, engleze, japoneze sau olandeze. Ele semnalau fie obiecte cu aparenta metalica, fusiforme sau ovale, fle obiecte luminoase sferice ori formatii de lumini. Viteza obiectelor a fost uneori enormă, pană la 6000 km/ora, neatinsă în atmosfera joasă nici la ora actuală. Ceea ce deruta cel mai mult era că de fîecare dată rapoartele veneau de la militari cu mare experienţă în identificarea obiectelor zburătoare, care nu doreau nici publicitate şi nici să se compromită reproducand vedenii. Aviatorii americani ajunseseră, în folclorul lor, să dea obiectelor diverse porecle si, deoarece păreau şi inexplicabile şi inofensive, le tratau cu un umor detaşat.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:54 AM 

DISCURI ŞI FOTOGRAFII
     media: 5.00 din 1 vot

DISCURI ŞI FOTOGRAFII

Şi ziua poate fi un prilej pentru a zari obiecte zburatoare greu de incadrat in tipurile obişnuite de fenomene sau aparate. De pildă, in zilele de 17, respectiv 27 Octombrie 1952, in doua orase diferite, situate in sud-vestul Franţei - Oloron St. Marie şi Gaillac - au fost facute doua observatii aproape identice: un obiect cilindric albicios, inclinat la 45°, foarte clar conturat, deplasandu-se incet, la o altitudine de circa 2-3 km. In faţa cilindrului se agitau in zig-zaguri rapide, sacadate, circa 30 de sfere mici, grupate in perechi. Din sfere atarnau lungi filamente care au cazut pe pămant, agăţandu-se de firele telefonice, de copaci, acoperisuri etc. Aceste filamente, semnalate si cu alte ocazii, denumite „păr de inger" au putut fi fotografiate, dar s-au descompus rapid şi n-au putut fi pană in prezent analizate. La Gaillac, localitate aflată la circa 250 km de Oloron, singura diferenţă a fost că unele perechi de sfere au coborat pană la o inălţime apreciată de observatori ca fiind de 300 - 100 metri.
Şi in ţara noastră au fost realizate numeroase observatii diurne, inclusiv unele datand din ultimele decenii. Dintre cele care au fost mai bine studiate se detaşează cele de la padurea Baciu de langă Cluj-Napoca, pădure in care s-au semnalat şi alte fenomene stranii. Astfel, in duminica de 18 august 1968, in jurul orei 13, tehnicianul E. Barnea impreună cu caţiva prieteni au zarit un OZN discoidal, argintiu, estimat că ar avea 30-40 metri in diametru, deplasandu-se lent deasupra lizierei pădurii. Gratie faptului ca avea aparatul la indemană, E. Bamea a efectuat cateva fotografii ale obiectului, apreciate ulterior de specialişti ca fiind dintre cele mai reuşite. Pe clişee sunt surprinse schimbari ale pozitiei şi luminozităţii obiectului, ultimele imagini arătandu-i indepărtarea rapida de Pămant, in pozitie răsturnată, respectiv un punct care se pierde in inălţimea cerului. Analiza imaginilor a evidenţiat o dispunere stranie a luminilor şi umbrelor, care nu se puteau explica decat cu condiţia că se accepta că obiectul poseda o lumina proprie, mai putemică decat cea reflectată de la Soare. Cliseele au fost examinate de numerosi experti din tara si străinatate (Belgia, Franţa etc.), care au exclus eventualitatea unor trucaje.
In dupa-amiaza zilei de 19 septembrie 1968, de astă data chiar deasupra oraşului Cluj-Napoca, stationa un soi de balon piramidal strălucitor. Cativa localnici, care au avut la dispozitie aparate de măsurat, ca şi pilotii cursei Tarom venind dinspre Bucureşti, au apreciat inaltimea obiectului la 8 000 - 9 000 metri, iar diametrul la circa 70 metri. La inălţimea respectivă, conform precizării ulterioare a meteorologilor, batea un vant putemic, ceea ce n-ar fi permis nici unui balon să stationeze ore in şir deasupra unui punct fix. In aceeaşi după-amiaza obiecte ciudate au fost semnalate deasupra oraşelor Deva, Mediaş, Dumbrăveni, Sighişoara, Brasov, Bistriţa. O fotografie realizata la Cluj, de fotoreporteul R. Wagner, a relevat doua obiecte discoidale stationand aparet in interiorul „balonului", la mică distanţă unul de celălalt. Interesant că si din alte ţări au venit rapoarte privind OZN-uri invelite intr-un soi de baloane. De pildă, un obiect aproape identic cu cel de la Cluj a fost fotografiat deasupra Madridului la 5 septembrie 1968.
OZN-ologul roman Fl. Gheorghiţa a investigat in detaliu semnalarile asupra unui obiect similar vazut deasupra Moldovei in după-amiaza zilei de 22 septembrie 1978. Conform unor clişee realizate de dr. E. Ungureanu, şi in acest caz era un soi de balon avand in interior doua corpuri oval-aplatizate, intens strălucitoare. Ca şi in cazul anterior, obiectul din Moldova a staţionat ore in şir deasupra unui punct fix, la o altitudine estimata la circa 20-25 km. Ca si la Cluj, s-a sugerat ca n-a fost vorba decat de un simplu balon meteorologic, obiectele din interior nefiind decat reflexii ale razelor solare prin peretele transparent al balonului. Se pare, totuşi, că in momentul observarii, balonul intrase deja in conul de umbra al Pămantului. Fl. Gheorghită, bazat pe o serie de observaţii efectuate pe teritoriul ţării noastre, lansează ipoteza ca unele OZN-uri s-ar masca de privirile oamenilor printr-un soi de campuri complementare de o natura deocamdată necunoscută; prezenţa acestor OZN-uri ar putea fi relevată totuşi accidental, indirect, prin urme pe care le-ar lăsa pe clişeul fotografic, in ciuda invizibilităţii cu ochiul liber.
Pentru că a venit vorba, mentionăm ca există numeroase fotografii şi filme facute asupra OZN-urilor. Din păcate foarte multe obiecte văzute de martori drept discuri apar pe clişee doar ca nişte puncte luminoase. De asemenea, foarte frecvent negativele unor fotografii pe care autorii lor le credeau senzationale au fost complet voalate. Putinele imagini relativ bune suferă, chiar in cazul filmelor de cinema, de faptul că nu se poate determina pe baza lor distanţa, viteza acceleratiei obiectului, deci nici dimensiunile şi masa. Multe imagini tip OZN s-au dovedit a fi cauzate de zgarieturi aproape imperceptibile ale lentilei, reflexii interne ale luminii putemice in sistemul de obturare, defecte de emulsie etc...
Alte multe fotografii, s-a demonstrat, erau falsuri. Eliminand pe cele grosolane, care se pot depista prin examinarea negativului, rămane incă o gamă largă de „tehnici" la indemana falsificatorilor: desene pe sticlă prin care se fotografiază peisajul, modele la scară redusă agăţate cu un fir străveziu, două fotografii suprapuse pe acelasi cliseu etc.; diafragma foarte mică poate elimina diferenţa de punere la punct, deci poate face ca distanţa să fie greu de determinat chiar si cu aparate sofisticate. Mobilul realizarii unor falsuri este si el foarte variat: de la caştiguri frauduloase ori faimă pană la sprijinirea „cauzei" in cazul unor fanatici, ori dimpotrivă, discreditarea cercetării OZN prin falsuri dinadins realizate pentm a fi date ulterior in vileag.
Există, desigur, şi fotografii ori filme credibile din toate punctele de vedere; din păcate, insă, la ora actuală se pare că nu există incă nici un caz in care un acelaşi obiect sa fi fost fotografiat sau filmat simultan din două sau mai multe directii, de către persoane care au actionat independent. Un astfel de caz ar constitui un argument deosebit de serios in favoarea autenticitătii observatiei.
D.D.Farcas

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:52 AM 

Inteleptii antichitatii
     media: 5.00 din 1 vot

Inteleptii antichitatii

Aristotel
S-a Nascut: 384 i.Hr, in Stageira, Chalcidice, in apropiere de Macedonia
A murit: 322 B.C., in Chalcis, Euboea, Grecia
Aristotel a fost unul dintre cei mai mari scriitori si filosofi greci, rivalizat doar de Platon. Acesta a slujit scopului cunoasterii, asa cum era considerata in acei ani de inceput ai omenirii; teoriile sale influentand toata lumea deopotriva.
Pentru Aristotel logica insemna articularea conditiilor, iar apoi determinarea cauzelor. A fost primul filosof care a creat un proces de deductie logica, lege formulata astfel: doua propozitii valide nu pot da nastere decat la o a treia propozitie, la fel de valida ca primele doua. Deoarece sfera necunoscutului era foarte mare, s-a putut astfel ocupa de o filosofie generala, care va servi ca baza a cunoasterii in secolele urmatoare. In centrul filosofiei lui Aristotel se afla omul.
Datorita faptului ca a fost nascut in Stageira, mai este numit de unele documente si Stagirite. Aristotel era fiul lui Phaescidide, medicul curtii regale macedoniene; totusi ambii sai parinti au murit cand el era copil. Dupa moartea lor, in 367 i. Hr, a fost trimis sa studieze la Acandemia din Atena, condusa in acele timpuri de Platon. Aristotel a ramas la Academie ca elev iar dupa aceea ca profesor, timp de douazeci de ani, plecand dupa moartea lui Platon.
La invitatia regelui Hermias s-a casatorit cu fiica adoptiva a acestuia Phythias, cu care a avut o fiica botezata la fel ca mama ei. Aristotel a deschis noi academii si i-a fost profesor lui Alexandru cel Mare timp de trei ani.
La varsta de 50 de ani, Aristotel a inaugurat Lyceum-ul, o scoala ateniana care conducea cercetari in toate subiectele. Lucrarile acestui mare filosof au ramas ca notite pregatite pentru seminariile tinute la aceasta scoala. Aceste note au fost publicate de catre ultimul director al acestui liceu, Andronicus din Rhodos, la aproximativ 300 de ani dupa moartea lui Aristotel.
Curand dupa intoarcerea in Atena, sotia lui, Phythias a murit. A avut o relatie de scurta durata cu Herplylis, cu care a avut un fiu numit Nicomachus. Odata cu moartea lui Alexandru cel Mare in 323 i. Hr., Aristotel a parasit Atena plecand in Chalicis unde a si murit.
Cele mai importante contributii ale lui Aristotel au fost in biologie si istorie, teme pe care a sustinut numeroase lectii. Operele lui Aristotel au fost redescoperite in secolul al XVI-lea, in timpul Renasterii, in Italia, iar in Franta, un secol mai tarziu, aceste scrieri avand mari influente asupra autorilor perioadei respective.
S-a nascut: 23 septembrie 480 i. Hr. in Salamis, Grecia
A murit: 406 i. Hr. in Macedonia
Tatal lui Euripide a fost Mnesarchus sau Mnesarchides, iar mama sa Cleito. Originea familiei este discutabila, insa erau destul de instariti pentru a ii asigura fiului lor o educatie potrivita. Desi ii placea foarte mult filosofia si stiinta a decis sa-si petreaca majoritatea timpului singur. In timp ce alti contemporani ai sai erau politicieni activi si personalitati ale lumii publice, singura manifestare a lui Euripide in aceasta directie a fost un epitaf scris la comemorarea atenienilor ucisi in razboiul cu Syracus.
In 454 i. Hr. Euripide a fost ales sa-si prezinte opera la un festival de teatru . Cu cativa ani in urma castigase premiul intai la acelasi festival, onoare pe care o va mai avea numai de patru ori. Ca autor de teatru tragic nu a fost respectat de ceilalti scriitori de comedii. Chiar daca opera sa era bine cunoscuta, nu prea era apreciata de public. Unii chiar au scris piese in care au batjocorit modul de a fi a lui Euripide.
Modul lui de a scrie era un mic mai neconventional pentru perioada respectiva. Dialogul operelor sale era simplu, iar valorile morale si religioase erau de cele mai multe ori vorbe din popor. Operele sale erau deseori criticate pentru structura neconventionala, si pentru prologul lor. Conflictul pieselor de teatru ale lui Euripide se exercita de obicei in interiorul personajelor si nu intre doi oameni, cum era obisnuit spectatorul.
Euripide a plecat din Atena in anul 408 i. Hr. si a fost acceptat la curtea regelui Archelaus al Macedoniei. A murit acolo doi ani mai tarziu. A fost presupus ca a scris aproximativ 90 de piese, insa numai 19 s-au pastrat pana in zilele noastre.

S-a nascut: 484 i. Hr. in Halicarnas in Asia Mica
A murit: 425 i. Hr. in Thurii, Italia
Herodot este considerat ca fiind parintele istoriei. Datele exacte ale nasterii si mortii lui nu sunt cunoscute, dar probabil familia lui a fost instarita. Unii istorici cred ca era inrudit cu poetul Panyassis. A fost exilat din Halicarnas de catre Lygdamis pentru un complot impotriva legilor persane.
Dupa exilul sau a petrecut o mare parte din viata sa pe insula Samos. Apoi a calatorit in Asia Mica, Egipt, Grecia si Babilon. In timpul calatoriilor sale a cunoscut unii dintre cei mai mari ganditori ai vremii care l-au pretuit si respectat. Intr-un moment al vietii sale s-a intors in Halicarnas pentru a restabili conducerea constitutionala. In 447 i.Hr. s-a mutat intr-o colonie noua numita Thurii, in Italia sudica; colonie patronata de atenieni. A murit in acest oras, fiind inmormantat in piata publica.
In timpul sederii sale in colonia greceasca, Herodot a scris “Istorii”, prima opera occidentala care nareaza unele evenimente in ordinea cronologica a lor. Opera este impartita in noua parti. In prima parte analizeaza cultura si istoria popoarelor antice, celelalte parti vorbind despre secolul al V-lea i. Hr. si despre razboiaiele greco-persane, cele doua mari centre ale lumii. Informatiile acestei carti au fost obtinute de Herodot in timpul calatoriilor efectuate.

S-a nascut: 460 i. Hr. pe insula Cos din Grecia
A murit: 377 I. Hr. in Larissa
Hipocrate a fost un medic celebru din Grecia, care si-a castigat reputatia ca fiind parintele medicinei. Totusi, se stiu putine lucruri despre el, cu exceptia faptului ca a calatorit mult in Grecia si Asia Mica, pentru a aduna informatii si pentru a preda.
Platon il numea pe Hipocrate “Asclepios al insulei Cos”, o fraza din care rezulta ca Hipocrate venea dintr-o lunga linie de savanti bine-cunoscuti. Aristotel a facut referiri la Hipocrate ca fiind “marele medic” care insa avea o statura mica.
O colectie de aproape saizeci de lucrari, intitulata “Corpus Hippocraticum”, in care autorul vorbeste despre anatomia omului, tratamente si etici medicale a fost fondata de Hipocrate. Unele din manuscrise dateaza din secolul al X-lea d. Hr. Cei care au studiat aceasta opera au ajuns la concluzia ca ideile exprimate si stilul scrierii variaza de la lucrare la lucrare. Se presupune deasemenea ca lucrarile au fost scrise pe parcurs de un secol sau mai mult. De accea este indoielnic faptul ca Hipocrate a scris toate lucrarile, dar este recunoscut ca marea figura istorica a carui lucrari au reprezentat baza medicinei.
Pentru eforturile sale in a revolutiona medicina, juramantul lui Hipocrate este luat de toti absolventii de medicina.

S-a nascut: secolul al IX-lea i. Hr., in Ionia, Grecia
A murit: secolul al IX-lea i. Hr. in Grecia
Putine lucruri sunt cunoscute, cu certitudine despre Homer. Este acceptat faptul ca a trait in Ionia, in secolul al IX-lea sau al VIII-lea i. Hr. Este cunoscut ca scriitor al Iliadei, o colectie de povesti traditionale si folclorice, care au fost transmise din generatie in generatie, pe cale orala. Odiseia este deasemenea atribuita lui Homer, desi nu se stie sigur daca acesta a fost autorul ei.
Probabil Homer a fost un poet singuratic, sarac, imbatranit care a cutreierat Grecia antica. Locul nasterii lui nu a fost determinat exact pana acum si probabil, nu se va determina niciodata cu siguranta.
Cantece si povestiri despre Razboiul Troian, din secolul al XII-lea, erau bine-cunoscute in Grecia, si, in timp au devenit parte a traditie grecesti. Deoarece acestea erau stiute in parti deiferite ale Greciei, si au trecut prin multe generatii, multe dintre ele reflectau diferentele specifice regiunilor din care veneau. Homer a reusit sa combine aceste povesti intr-un mod unic, creand astfel Iliada.
Grecii antici pretuiau foarte mult operele lui Homer si le consultau atunci cand se aflau in dileme morale. Atat Iliada cat si Odiseea au fost traduse in limbile moderne, iar poezia lor este considerata un lucru unic.

S-a nascut: 427 i. Hr. Atena, Grecia
A murit: 347 i. Hr. Atena, Grecia
Platon este considerat ca fiind cel mai important filosof din Grecia antica. Sistemul sau filosofic a fost considerat mult timp ca fiind de actualitate. Nascut intr-o familie de aristocrati atenieni, Platon a vrut sa devina politician pana in momentul cand a realizat ca omul nu are nimic de castigat din politica.
Inca din copilarie, Platon a fost bun prieten cu Socrate, om care a avut o mare influenta asupra sa. Dupa executia lui in 399 i. Hr., Platon, impreuna cu cativa prieteni, a plecat spre Megara pentru a-l vizita pe Euclid.
Cand avea aproape patruzeci de ani, Platon a calatorit in Italia si Sicilia, unde l-a intalnit pe Dion, cumnatul regelui Dionysius I. In anul 387, dupa ce s-a intors in Atena, Platon a fondat o scoala in care tinerii puteau sa invete sistematic politica si stiinta. Si-a dedicat restul vietii acestei scoli, care a si-a schimbat numele in Academie. Multi tineri, provenind din medii sociale didferite au devenit elevi ai lui Platon, cum ar fi Aristotel si Dion.
Pentru o perioada scurta, in 367, Platon a plecat in Siracus pentru a-I deveni profesor lui Dionisie II. Cand aceasta incercare a esuat, Platon a revenit la Academie, unde a continuat sa scrie si sa predea pana cand a murit.Platon este renumit pentru lucrarile sale filosofiece dintre care enumeram: Dialoguri, Republica si Legile.
S-a nascut: 496 i. Hr., in Atena, Grecia
A murit: cca 406 i. Hr. Atena, Grecia
Sofocle era unul dintre cei trei autori care compuneau societatea poetilor atici. Dramele lui au ajutat la revolutionarea literaturii. A influentat multe din operele marilor scriitori printre care se numara: Shakespeare, Freud si Marlowe.
Era fiul unui negustor din Atena. Familia sa facea parte din paturile sociale superioarte ale societatii ateniene, lucru care i-a permis sa studieze muzica si drama cu unii dintre cei mai mari profesori.
A avut doua neveste si o amanta. A avut multi copii, dar doar unul dintre ei a fost recunoscut legal ca fiu al sau, copil din prima casatorie . Cea care trebuia sa-i mosteneasca averea era amanta lui, dar din cauza certurilor aceasta a revenit familiei.
Sofocle a scris peste 120 de piese, dar numai cateva dintre acestea au rezistat pana in zilele noastre. Opera sa de capatai, Antigone, a fost pentru prima oara interpretata in 441. A castigat premiul intai fregvent la competitii, si a fost recunoscut pe plan european. Operele sale, contrar obiceiurilor acelei vremi, tratau subiecte filosofice, o tema aparte fiind conflictul interior.

S-a nascut: cca. 471-445 i. Hr. Atena, Grecia
A murit: cca. 400 i. Hr. Tracia
Tucidide este cunoscut pentru importantul sau text istoric despre razboiul peloponesiac, care spre deosebire de stilul povestirilor istorice de inainte, era structurat in ordine cronologica, subiectul fiind abordat direct. Ca fiu al lui Olorus, un aristocrat atenian, este posibil ca Tucidide sa fi crescut in Tracia, unde familia sa avea o mina de aur. Cand a inceput razboiul dintre Atena si Sparta, a realizat importanta acestuia si si-a planificat sa mentioneze progresul acestuia si deznodamantul. A fost numit unul dintre comandantii flotei, dar nu a fost stralucit ca strateg, nereusind cucerirea orasului Amphipolis. Pentru aceasta infrangere a fost exilat 20 de ani.
Timpul insa a fost folosit cu intelepciune. In timpul acestui exil, Tucidide a facut cercetari si a scris una dintre cele mai mari opere istorice ale antichitatii. Textul sau cuprinde neintelegerile dintre Atena si Sparta dintre anii 431-421, pana in 404.
Una dintre caracteristicile textului lui Tucidide este acuratetea. Atunci cand datele pe care le detinea erau nesigure, a incercat sa ocoleasca aceste portiuni si sa redea adevarul. Textul sau insa a fost ignorat pana in secolul al XIX-lea. Se banuieste ca Tucidide a fost asasinat.

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:51 AM 

OBIECTE SUBACVATICE NEIDENTIFICATE
     media: 5.00 din 1 vot

OBIECTE SUBACVATICE NEIDENTIFICATE
In altă ordine de idei, revenind la observaţii raportate de martori oculari, se remarca o ciudată preferinţă a OZN-urilor pentru apa. Se vorbeşte adesea chiar de OSN-uri - obiecte subacvatice neidentificate - ca de ipostaze ale OZN-urilor.
De pildă, s-a scris ca la 6 iulie 1965 ofiţerii şi marinarii de pe petrolierul norvegian „Jawesta", care naviga în Oceanul Atlantic , au observat un obiect cilindric de mari dimensiuni iesind din apa şi luandu-şi zborul la o distanţa destul de mică de vas. Pe flancurile obiectului au fost zărite hublouri, iar din partea posterioară ieşea o lunga flacara albăstruie. In ziua de 30 iulie cargoul argentinian „Naviero", aflat in largul coastelor braziliene, a observat un „tub" luminos bine conturat, de circa 30 metri lungime si 1-1,5 metri diametru deplasandu-se la 3-5 metri si la o distantă de 15 metri de vas. Observaţia a durat 15 minute, după care ciudatul obiect s-a scufundat în adancuri. Si relatările de tipul acesta pot continua cu multe altele similare. Exista însă si unele mai particulare. De pildă, s-a scris despre cazul unui portavion american, escortat de alte 12 nave, care a descoperit, prin aparatura de detectie submarină, existenţa unui obiect care se deplasa sub apă cu 280 km/oră (viteza maximă a unui submarin este de 65 km/ora). Flotila a fost însotită de ciudatul obiect timp de 48 ore, după care a plonjat vertical, pierzandu-i-se urma la 5 000 metri adancime, deci într-o zonă în care submarinele obişuite nu se mai pot aventura. E drept, se pot coborî greoaiele batiscafe. Inventatorul lor, profesorul J. Piccard, în timpul testării submersibilului XP-15 a observat nişte obiecte lungi de aproximativ treizeci de metri, care nu erau în nici un caz nici vieţuitoare nici submarine, şi care efectuau manevre pe care observatorul le-a descris drept „inteligente".
In diverse locuri de pe glob, dar în special în Golful Persic si Oceanul Indian, au fost semnalate uriase cercuri luminoase rotitoare subacvatice. De pildă, vasul de cercetări sovietic „Vasilii Vorobiev" a detectat, la 20 metri adancime, un imens cerc alb, cu diametrul de 180-200 metri, împărtit în opt sectoare şi care se învartea în sens invers acelor de ceasornic. S-a emis ipoteza, nu pe deplin convingătoare, ca „rotile" n-ar fi decat colonii de microorganisme luminoase de tipul Micrococus phosphoris, miscate de vartejuri marine.
Dar există şi OZN-uri lacustre. Locuitorii din jurul lacului Titicaca (Peru, Bolivia) au surprins atatea „farfurii zburătoare" venind dinspre lac sau dispărand spre lac, încat, la un moment dat, s-a pus problema dacă pe fundul lacului nu exista o „bază" de OZN-uri. După relatări din presa sovietica, un OZN aflat, zice-se, în dificultate, a „aterizat" pătrunzand apoi sub gheata lacului Beloe (regiunea Vologda), ieşind mai tarziu de acolo cu atata fortă încat a dislocat o cantitate imensă de pămant din mal. Străpungerea stratului de gheaţă de către un OZN s-a mai semnalat şi pe lacul Ladoga (Rusia) şi lacul Upprămen (Suedia). „Aterizările" pe suprafata apei sunt, de altfel, atat de frecvent semnate încat par să acrediteze ideea că aceste ciudate obiecte caută apa în mod deliberat. Intre altele există şi rapoarte în care se afirmă ca apa unor iazuri a fost complet absorbită de nişte OZN-uri sau, dimpotrivă, sporită prin evacuarea unei „ape reziduale".
DD Farcas

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:46 AM 

VIZITATORI DIN COSMOS? OZN-URI iN SPAŢIUL EXTRATERESTRU
     media: 5.00 din 1 vot

VIZITATORI DIN COSMOS? OZN-URI iN SPAŢIUL EXTRATERESTRU
Există semnalări de OZN-uri care nu pot fi in nici un chip incadrate in categoriile mentionate anterior, adica nu pot fi interpretate drept fenomene meteorologice, fulgere globulare, bolizi, elicoptere, baloane, sateliţi, farse etc. De pildă ce ne facem cu OZN-urile, nu puţine, semnalate in afara atmosferei pămanteşti? Ele capăta in plus şi o greutate deosebită, deoarece rapoartele provin, de regulă, de la astronauti, persoane special antrenate să facă faţa unor situaţii neprevăzute şi avand o pregatire de specialitate care reduce confuziile posibile la minimum. Literatura consacrată problematicii OZN-urilor abunda de intamplări care de care mai senzationale, succedate aproape neintrerupt de primele zboruri cosmice pilotate. 0 buna parte dintre aceste intamplări au fost dezminţite oficial ulterior. Sub această rezerva, dar si cu incredinţarea că „unde nu-i foc nu iese fum", reproducem in rezumat cateva dintre cele mai semnificative dintre aceste rapoarte.
La 20 februarie 1962, capsula Mercury-6 a fost urmărită pe o portiune a traiectoriei sale de trei obiecte luminoase, care apoi s-au despărtit, plecand in directii diferite. La 24 mai 1962, din Mercury-7 s-a reusit fotografierea unor obiecte strălucitoare dintre care unul s-a apropiat mai mult de nava. Mercury-8, zburand in 3 octombrie deasupra Oceanului Indian, a zărit pe o orbita mai joasă cateva obiecte strălucitoare care nu puteau fi sateliţi. La 16 mai 1963, Gordon Cooper, zburand cu Mercury-9 deasupra insulelor Hawaii, a recepţionat, in banda rezervată exclusiv convorbirilor sale cu baza, emisiuni intr-o limba necunoscuta. Inregistrările examinate de experti nu au dus la dezlegarea enigmei. In acelaşi zbor, tot el a văzut, in cursul celei de a 15-a rotaţii, o „nava" luminoasă verzuie, cu o trenă roşie, care nu a putut fi identificata cu nici un obiect cunoscut. In august 1961, G. Titov a fost urmărit, pe tot parcursul zborului său cu Vostok 2, de un glob luminos. In martie 1964, la reintrarea in atmosfera, cosmonautii de pe Voshod 1 au semnalat că in apropierea lor a trecut un obiect misterios. In toamna aceluiaşi an, nava Voshod 2 s-a intalnit, la un moment dat, pe traiectoria sa circumterestră, cu un grup de corpuri discoidale, care n-au putut fi identificate. In ziua de 14 noiembrie 1964, astronomul argentinian B. Reyna a observat mai multe obiecte luminoase, vizibile doar prin telescop, inconjurand de cateva ori satelitul de telecomunicaţii Echo 2, care, la acea data, se găsea la altitudinea de 1 000 km, dupa care au disparut. Sa fi fost oare numai o iluzie datorată impreciziei aparatului optic, aşa cum s-a sugerat ulterior?
La 4 iunie 1965, J. Mc. Divitt şi E. White au fotografiat din capsula Gemini 4, deasupra insulelor Hawaii, un obiect cilindric sau oval, cu o protuberanţă sau coadă lungă şi, poate, cu mai multe braţe. Obiectul s-a aflat in preajma lor circa un minut. Filmul nu a fost, din pacate, destul de clar pentru a arăta mai multe detalii. In momentul observării, cel mai apropiat satelit artificial se afla la o distanţă de circa 2 000 km, deci, confuzia era imposibila. Se zice că, zburand a doua oară, cu Gemini 5, la 21 august 1965, G. Cooper a fost atat de şocat de ceea ce a vazut (ce?), incat a trebuit să fie declarat inapt pentru alte misiuni cosmice. F. Borman şi J. Lovell, la 7 decembrie 1965, in timpul celei de-a doua survolari cu Gemini 7, a bazei Cape Canaveral, au fost intrecuţi de un obiect neidentificat de mari dimensiuni, urmat la 4-6 km de sute de obiecte mai mici inşirate pe o distanţa de circa 10 km. Pe fotografiile aduse pe Pămant nu se disting, din pacate, decat un obiect cu contururi neclare pe un clişeu si trei pe un altul. Convorbirile concomitente efectuate cu baza nu au dus la elucidarea fenomenului, calificat de purtătoml de cuvant NASA drept unul dintre cele mai derutante. Una dintre explicaţiile avansate, deloc satisfacatoare, a fost ca sutele de obiecte vazute erau doar picături de apă scăpate chiar din nava Gemini.
La 19 iulie 1966, in fata lui Gemini 10 s-au fixat, pe aceeaşi orbita, doua obiecte roşii, stralucitoare, care dupa un timp au dispămt. Ch. Conrad şi R. Gordon, zburand cu Gemini 11, au fotografiat, la 13 septembrie 1966, un obiect cilindric foarte luminos, rosu in faţă, verde in spate. Lungimea lui a fost estimată la minimum 80 metri. Fotografia a fost reprodusa pe coperta revistei „Science and Mechanics" şi ulterior in multe alte publicaţii. Obiectul artificial care in acel moment se afla cel mai aproape de Gemini era satelitul sovietic Proton III. Totuşi, distanţa era mult prea mare - 450 kilometri. Pentru a obtine o fotografie comparabila, fie satelitul ar fi trebuit să se afle la o distantă de douăzeci de ori mai mică, fie el ar fi trebuit să aiba dimensiuni de douazeci de ori mai mari. De pe Gemini 12 s-au zărit, de asemenea, la 11 noiembrie 1966, patru obiecte luminoase neidenţificate care se deplasau in sir indian.
S-a scris mult si despre presupusele rapoarte ale misiunilor Apollo. Astfel, se spune ca echipajul de pe Apollo 7 a zarit, la 11 octombrie 1968, deasupra Australiei, mai multe obiecte neidentificate.
Primii oameni care au efectuat, cu Apollo 8, un inconjur al Lunii, in ziua de 25 decembrie 1968, in timp ce se aflau in spatele satelitului nostru natural, au văzut apropiindu-se de navă de cateva ori un obiect in formă de disc, producand o căldură sufocantă, o senzaţie neobişnuită in cabina si oscilaţii orizontale şi verticale care ameninţau cu destabilizarea traiectoriei. In aparatul de radio s-au auzit concomitent zgomote si ţiuituri putemice, recepţia fiind distorsionata putemic. Apollo 10 a fost insoţit pe drumul sau de doua obiecte strălucitoare, dintre care, mai tarziu s-a afirmat ca unul putea 'fi ultima treaptă a rachetei purtatoare iar celălalt un panou de protecţie. Totuşi, conform calculelor, acestea trebuia să se găsească la momentul observaţiei la o distanţă de circa 6 000 km, deci să fie invizibile.
Primii oameni care, in ziua de 21 iulie 1969, au pus piciorul pe Lună, in cadrul misiunii Apollo 11, au fost N. Armstrong şi E. Aldrin. In timp ce modulul lunar se apropia de punctul de aselenizare, a fost depăşit de un enorm OZN cilindric. In conversaţia avuta cu aceasta ocazie, N. Armstrong ar fi spus că este curios să ştie ce fel de nave au fost acelea care au aselenizat inaintea lui pe partea cealaltă a craterului către care se indreptau. Modulul de serviciu, rămas pe orbită circumlunară, cu M. Collins, a fost şi el survolat de un OZN, fapt care a coincis cu perturbarea legăturilor radio. La 14 noiembrie 1969, după decolarea de pe Pămant a lui Apollo 12, la altitudinea de nici 2,5 kilometri, un fulger misterios a scos din functiune, temporar, tot echipamentul electric. Urmarind prin telescop zborul navei, la scurt timp după acest incident, observatoarele din Europa au declarat că ea este insotită de două obiecte plasate inaintea şi in spatele ei, aprinzandu-se si stingandu-se intr-un ritm alert. A doua zi, echipajul de pe Apollo, format din Ch. Conrad, A. L. Bean şi R. F. Gordon, raporteaza şi el ca a zarit două obiecte strălucitoare rotindu-se rapid (1,5 rotatii/secundă). Unul dintre obiecte s-a depărtat la un moment dat cu o viteza enormă, celălalt insotind insă nava pana in ziua de 17 noiembrie. Centrul terestru de control a receptionat in tot acest răstimp sunete stranii care păreau să nu vină nici de la navă, nici de la o alta sursă cunoscuta. Incă un obiect neidentificat a mai fost zarit de ocupantii navei in timpul intoarcerii spre Pamant, deasupra Indiei, in ziua de 24 a aceleiaşi luni. Explicaţiile avansate de oficialităţi pentru cele două obiecte de la inceputul călatoriei au vizat din nou treapta a treia sau panourile de protecţie. Greu de crezut, deoarece numeroasele corectii efectuate pe parcurs asupra navei trebuiau lasate in urma. Apollo 13, comandată de J. Lovell (11-16 aprilie 1970), trebuia să facă, intr-o veche tradiţie americană, un zbor nenorocos. După cum se ştie, explozia unui rezervor de oxigen lichid a avariat instalaţia electrică şi motoarele, aselenizarea fiind ratată, iar intoarcerea pe Pămant efectuandu-se in conditii dramatice. In seara zilei de 13(!) pilotul navei, transmitea spre Huston „...nu mai am nici un fel de curent, Hei! S-a ispravit! Ei, ei, au ucis elementul de combustie. E mort!". E de presupus că atat astronautii, cat şi cei de pe Pămant ştiau despre care Ei este vorba.
DD Farcas

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:24 AM 

INTRUSI PE CERUL TERREI...
     media: 0.00 din 0 voturi

INTRUSI PE CERUL TERREI...

Incă din primele etape ale epopeei cosmice umane, intilniri stranii au fost inregistrate ani de-a rindul in spaţiul extraplanetar apropiat globului terestru. Astfel, după cum presa timpului şi apoi diferiţi autori au remarcat in maniere mai mult sau mai puţin captivante, atit programele zborurilor circumterestre cit şi impresionantul program „Apollo" al debarcării pe Lună, ar fi fost frecvent „urmărite" de către obiecte de zbor ce rămineau intotdeauna „neidentificate". In acest fel, dincolo de frumuseţile inedite ale abisului spaţial şi ale noutăţii tehnologiei inceputului de eră cosmică, temerarii astronauţi păminteni au avut şi surpriza de a vedea cu ochii lor anumite obiecte de zbor cu totul ciudate, cărora nu li se putea atribui o origine terestră nici de către echipajele respective şi nici de specialiştii de la sol. Iată o reluare succintă a principalelor evenimente de acest fel, care au devenit cunoscute fie din transmisiile directe din cosmos, fie din interviurile acordate ulterior de către astronauţi, fie din documentele fotografice obţinute de catre aceştia in spaţiu şi apoi analizate şi chiar declasificate de către N.A.S.A., pentru publicare :
20 februarie 1962-capsula „Mercury G", pilotata de catre John Glenn pe o orbita circumterestra, a fost urmărita pe o porţiune a traiectoriei sale de trei obiecte, care, la un moment dat s-au separat, plecind in direcţii diferite.
24 mai 1962-astronautul Scott Carpenter, aflat la bordul navei „Mercury 7" transmitea din spaţiu faptul ca a fotografiat mai multe obiecte stralucitoare aflate in zbor, obţinind un cliseu bun asupra unuia dintre acestea, care se apropiase de nava sa.
30 mai 1962 — pilotul de incercare al unui avion stratosferic X 15 — Joe Walker — a observat şi fotografiat cinci obiecte zburatoare ce semanau intre ele aveau forme discoidale.
17 iulie 1962 — Bob White, un alt pilot de inaltă clasa, aflindu-se de asemenea pe nn avion X 15, a prezentat la intoarcere filmul pe care il facuse la o inalţime de 90 km, fotografiind nişte obiecte de zbor total necunoscute ce au evoluat in apropierea aparatului sau.
3 octombrie 1962 — astronautui Walter Shira, aflat la bordul capsulei „Mercury 8", a comunicat centrului de control al zborului ca, in timp ce survola Oceanul Indian, a observat, la o altitudine mai joasa, nişte obiecte stralucitoare neobişnuite care se deplasau pe traiectorii proprii.
16 mai 1963 — de la bordul navei „Mercury 9", astronantul Gordon Cooper comunica celor de la sol ca in timpul celei de a 15-a rotaţii in jurul globului terestru, a putut observa o navă de zbor de tip necunoscut, avind culoarea verde şi o trenă rosie. Totodata, el semnala prezenţa unor nave ciudate si deasupra Americii de Sud şi a Australiei. La scurt timp, instalaţia radar din oraşul australian Perth a confirmat zborul unor nave necunoscute, a caror traiectorie a fost surprinsă pe ecranul respectiv.
12 octombrie 1964 — cosmonauţii sovietici de pe nava ,,Voshod 1" au relatat observarea unui obiect ds zbor de tip necunoscut, in momentul cind reintrau in atmosfera terestra.
18 martie 1965 — de la bordul navei „Voshod 2", echipajul a putut remarca zborul unui grup de obiecte discoidale, cu care s-a incrucişat pe traseul spaţial.
4 iunie 1965 — astronauţii Mc Divitt şi White, aflaţi in capsuia „Gemmi 4" au observat şi apoi au fotografiat mai multe aparate de zbor avind modele constructive total necunoscute : unul dintre acestea era aidoma unut cilindru, prezentind şi o prelungire sub forma unui braţ.
Un altul, a carui imagine a fost difuzata de către N.A.S.A. spre publicare, aparea in fotografia respectiva sub forma unui ovoid care radia de pe intreaga sa suprafaţa o luimină intensa şi lăsa in urmă-i o evidenta „coadă de foc", similară jeturilor reactive. Sugerarea la timpul respectiv da
ca aparatul de zbor cu braţ ar fi putut sa fie satelitul „Pegasus B" nu corespundea realitaţii. La cea de a 51-a ora de zbor, acelaşi echipaj raporta din nou la bazele de la sol că pe deasupra navei evolua un alt obiect necunoscut, a carui suprafaţa strălucea intens, parind asemenea unei stele ce zbura spre o anume destinaţie.
4 decembrie 1965 — echipajul capsulei „Gemini T format din Frank Borman şi Jim Lovell transmitea prin radio faptul ca a observat „fantoma de la ora 10". Aceasta, era, in realitate, un obiect de forma ovala, luminos la partea sa inferioara, care s-a deplasat impreuna cu nava terestră pe o intreagă porţiune a traseului orbital. Nici in acest caz, specialiştii de la sol nu au putut identifica misteriosul companion ce a zburat „in formaţie" cu „Ge-mini 7" intr-un mod atit de degajat.
19 iulie 1966 — la cea de-a 6-a tura orbitală, din capsula „Gemini 10", care se afla la peste 750 km.inălţime, John Young şi Michael Collins au observat şi fotografiat doua obiecte stralucitoare roşietice, care se părea că s-au ,,fixat" pe orbita navei. Dar, dupa ce au parcurs impreună o porţiune din traseul circumterestru, obiectele necunoscute au ţinut parca să demonstreze superioritatea fehnica de care dispuneau, schimbindu-şi brusc direcţia, pentru a dispare in imensitatea vidului interplanetar.
13 septembrie 1966 — cei doi ocupanţi ai navei ,,Gemni II", astronauţii Charles Conrad şi Richard Gordon raportau la centrul de control al zborului faptul ca la cea de a 18-a rotaţie au putut urmari evoluţia in spaţiu a „unui obiect mare", ce prezenta la suprafaţa sa o lumitozitate intensa. Una dintre fotografiile obţinute de Gordon a fost difuzata de către N.A.S.A. ca urmare a insistentelor cereri ale opiniei publice ; detaliile prezentate de acest document fotografic erau intr-adevăr cu totul neobişnuite. Astfel, din imaginea color publicata pe coperta revistei americane „Science and Mechanics" se putea remarca faptul ca, in timp ce corpul cilindric al obiectutui necunoscut radia o lumina galbuie, partea din faţa a navei respective avea o stralucire roşie, iar partea posterioara o luminozitate verde. (Ciudate lumini de poziţie folosite in imensitatea spaţiala. Lansarea unei supoziţii iniţiale dupa care obiectul respectiv ar ji fost probabil satelitul „Protow 3", s-a demonstrat ulterior a nu fi plauzibila.
11 noiembne 1966 —echipajul capsulei „Gemmi 12", format din, astronauţii Jim Lovell şi Edwin Aldrin comunica la rindul său ca a putut observa deplasarea in spaţiu a patru obiecte care zburau in şir, neputind fi, in mod categoric, nişte stele ; şi in acest caz, corpurile zburatoare erau luminoase.
20 mai 1969 — in baza relatarilor echipajului navei „Apollo 11", N.A.S.A. a difuzat urmatorul detaliu, reluat apoi de presa din intreaga lume : „...astronauţii americni au zărit doua obiecte evoluind in spaţiu. Unul dintre acestea este, dupa identificarea lui, cel de-al treilea etaj al rachetei Saturn...". Cel de-al doilea obiect a ramas in mod evident „neidentificat". De atfel, chiar pentru primul obiect, dubiul nu a putut fi inlaturat, conform, celor precizate de N.A.S.A. : in momentul observaţiei tronsonul inutil al rachetei şi eventualele panouri expulzate se aflau la distanţ de 6 000 km fata de nava deci erau, practic, inobservabile (lungimile elementelor respective fiind doar de 13-14 metri).
16 iulie 1969 — de la bordul navei „Apollo 11", echipajul format din Neil Armstrong , Edwin Aldrin şi Michael Collins raporta faptul că in cursul zborului, pe cea mai mare parte a traiectoriei, misiunea a fost insoţita timp de doua zile de un obiect necunoscut, care s-a indepartat apoi in alta direcţie.
14 noiembrie 1969 — comunicatul N.A.S.A. privind zborul navei „Apollo 12" — reluat de presa de marţi 18.11,1969 — a fost deosebit de intrigant ; „Un obiect «misterios» care nu a putut fi identificat pina in prezent nici de echipajul navei Apollo 12, nici de tehnicienii de la centrul spaţial din Houston, urmează la o distanţa destul de mica nava, care se indreaptă spre Luna. Aceasta urmarire a inceput vineri (...)". Ulterior, astronanţii Peter Conrad, Alan Bean şi Dick Gordon aveau să declare că obiectul respectiv i-a urmat pina la o distanţa de 132 000 mile de Luna şi ca apoi a trecut inaintea lor pe traiectoria spre astrul noptii. Trebuind sa ofere o explicaţie, specialiştii de la N.A.S.A. au reluat aceeaşi ipoteză, presupunind ca „obiectul misterios ar fi fost cea de a treia treapta a rachetei sau unul din panourile de protecţie ale LEM". Dar şi in acest caz, o analiza matematică permite eliminarea prezumpţiei respective, ceea ce face ca intregul eveniment sa rămină la fel de nelamurit ca in celelalte cazuri.
1973 — dupa lansarea sa, marele laborator spaţial american ,,Skylab" a adapostit in cursul acelui an trei echipaje de cosmonauţi specializaţi in diferite domenii de cercetare. In intervalul''respectiv, nici „locatarii" laboratorului zburator nu au fost lipsiţi de emoţia observarii unor obiecte spaţiale stralucitoare, care se demonstrau a fi prezenţe cu totul necunoscute. Astfel, echipajul „Skylab II" format din Jack Lousma, Owen Garriott şi Alan Bean, a putut urmari timp de 10 minute şi a fotografiat un straniu obiect roşu ce evolua la inalţimea de cca. 270 de mile faţă de Pamint şi care se distingea in mod remarcabil pe fondul negru al cerului. Intr-un interviu acordat ulterior de Owen Garriott lui Robert H Abborino (de la „Tattler Editor"), astronautul dadea următoarele detalii : „Primul care a zarit prin fereastra navei steaua roşie, destul de mare, a fost Jack Lousma. La o observare mai atenta, aceasta era mai clară decit Jupiter sau oricare alta, dintre celelalte—planete. Obiectul avea un colorit roşiatic, deşi era mult deasupra orizontului. L-am observat timp de 10 minute, inainte de a intra in zona fara lumina a soarelui. Ei şi-a schimbat uşor direcţia, căpatind o stralucire crescindă timp de 10 secunde. Cu 5—10 secunde inainte de dispariţia lui, am apreciat ca obiectul nu era mai departe de 30-50 mile marine faţă de punctul in care ne aflam". Ulterior, Edward Gibson avea să relateze la rindul sau ca, impreuna cu ceilalţi doi memhri ai misiunii „Skylab II" Gerard Carr şi William Pogue — a observat faptul că au fost urmariţi de „mici lumini roşii", fara a da insa amanunte edificatoare.
demonta instalaţia, pare intr-adevar o performanţa de-a dreptul fantastica, depaşind cu mult posibilitaţile tehnologiilor pamintene...

Duminica, Decembrie 3, 2006, 12:15 AM 

OZN uri deasupra Romaniei
     media: 4.17 din 6 voturi

OZN uri deasupra Romaniei

In general, frecventa rapoartelor despre aparitia unor OZN-uri in Romania este destul de redusa. Totusi, uneori, se inregistreaza asa-numitele valuri OZN, adica mai multe aparitii intr-un interval scurt. Zilele acestea au fost raportate OZN-uri atit la Cluj, cit si la Tirgu Jiu.

OZN filmat deasupra padurii Baciu

Doi clujeni sustin ca au reusit sa filmeze din balconul casei lor un OZN, secventele surprinse infatisind evolutia unui obiect luminos, in aer, deasupra padurii Baciu, loc vestit pentru fenomenologia paranormala. Dana Pop si Catalin Petrisor spun ca se aflau in balconul apartamentului lor din cartierul clujean Manastur in momentul in care au observat o lumina ciudata. Cei doi tineri au reusit sa surprinda, pentru 27 de secunde, evolutia obiectului luminos, avind forma unei tigari de foi si o lungime de aproximativ 50 de metri, care a urcat si a coborit pe cer pina cind a intrat intr-o masa de nori si a disparut.
Clujenii au pus caseta la dispozitia cunoscutului cercetator in domeniul fenomenelor paranormale, Adrian Patrut, presedintele Societatii Romane de Parapsihologie, care considera ca imaginile surprinse sint printre cele mai edificatoare materiale din Romania privind existenta OZN.

Aterizare la Tirgu Jiu ?

Pe de alta parte, un pensionar din satul Rugi, de la marginea municipiului Tirgu Jiu, spune ca in curtea sa a poposit un OZN, insa opinia sa nu este impartita de toti localnicii care, de citeva zile, poarta discutii aprinse pe aceasta tema. Ion Bardan are o casa veche in satul Rugi, dar locuieste mai mult la Tirgu Jiu. Saptamina trecuta, el a mers impreuna cu un prieten la gospodaria sa de la Rugi si a observat, in mijlocul curtii, un cerc mare de citiva metri, format in iarba. Cercul respectiv este format tot din iarba, dar care are culoarea mai inchisa si este mult mai rara decit cea din restul curtii.
Bardan s-a consultat cu vecinii si prietenii sai, unii sustinindu-i teoria conform careia cercul a fost creat de un obiect zburator neidentificat, in timp ce alti localnici din Rugi sint de parere ca cercul buclucas a fost facut de un cal legat care ar fi pascut in curte. Acestia din urma spun ca astfel de urme apar peste tot pe unde pasc animale legate. Ion Bardan nu accepta insa aceasta ipoteza. Un profesor pensionar care isi aduce uneori vaca la pascut in curtea lui Bardan sustine ca a observat cercul respectiv si in urma cu o luna si a apreciat ca iarba nu a mai crescut din cauza secetei.

Cit de credibile sint cele doua cazuri

Totusi, o observatie nu inseamna neaparat si un "caz OZN". Din statisticile ufologilor reiese ca doar 5% dintre observatii sint cu adevarat inexplicabile. Referitor la cele semnalate la Tirgu Jiu, pe 13 mai, lucrurile sint mai delicate. Nu avem nici un martor, ci doar o urma circulara pe sol. Trebuie sa spunem ca aceasta difera mult de amprentele lasate de OZN-uri prin alte colturi ale planetei. Dar, mai mult decit aceasta, ne indeamna la reticenta faptul ca nu avem nici o analiza a solului. Judecind, asadar, dupa datele disponibile la ora actuala, pare putin probabil ca in satul Rugi sa fi aterizat un OZN.
In schimb, altfel stau lucrurile cu lumina de deasupra padurii Baciu. In primul rind, avem o inregistrare video. In al doilea rind, avem si un investigator, in persoana lui Adrian Patrut, care considera ca inregistrarea a surprins evolutia unui OZN. Nu in ultimul rind, filmarea datata 24 aprilie 2002 a fost facuta deasupra padurii Baciu, loc recunoscut pentru activitatea paranormala.

Putina istorie !

Padurea Hoia-Baciu a devenit cunoscuta dupa fotografierea unui OZN de catre Emil Barnea, in 1968. Insa legenda padurii enigmatice a fost consacrata de biologul Alexandru Sift, care si-a publicat cercetarile efectuate aici in anii '70. Ulterior au urmat si alte echipe de cercetatori particulari.

Misterioasa padure de la marginea Clujului

"Aparitia a unor obiecte zburatoare neidentificate nu trebuie sa mai mire pe nimeni", este de parere Adrian Patrut, de la Universitatea "Babes-Bolyai". Cercetatorul roman vorbeste in cunostinta de cauza. Cunoscut in special ca autor al celor doua volume "De la normal la paranormal", el a semnat si "Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu", in 1995. Clujean fiind, el a facut investigatii sistematice la fata locului, descoperind ca in aceasta padure apar "structuri/forme zburatoare la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber, lumini nocturne simple sau colorate, zburatoare sau stationare". Surprinzator sau nu, dar instalarea unor aparate de masura in padure a dezvaluit emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, precum emisii anormale in spectrul infrarosu.
Insa chiar si fara aparatura stiintifica, localnicii stiau de ciudateniile din zona. Exista puncte cu anomalii maxime, in care apar pe sol urme suspecte sau in care vegetatia este afectata sever de deshidratare, inregistrindu-se si cazuri de arsuri sau necrozari. Dar nici oamenii nu se simt totdeauna prea bine in aceasta padure.
Sint citate cazuri de arsuri aparute din senin, dureri de cap , anxietate si stari de voma.
Probabil ca cel mai interesant fenomen din padurea Baciu il reprezinta aparitia in fotografii a unor "ingeri pazitori". Invizibile cu ochiul liber, aceste entitati pot fi surprinse de aparatul de fotografiat.

Sambata, Decembrie 2, 2006, 11:50 PM 

Padurea Baciu si misterele ei
     media: 4.71 din 38 voturi

Cel mai important post de filme documentare tv din lume, DISCOVERY CHANNEL, atras de misterele din preajma Clujului

Padurea Baciu, la Discovery Channel

Popularul post de televiziune Discovery Channel, specializat in filme documentare, a difuzat un reportaj senzational filmat in Padurea Baciu de linga Cluj. Documentarul a încearcat sa furnizeze o explicatie a fenomenelor paranormale care s-au petrecut si care se petrec, inca, în aceasta padure. SURPRINZATOR!!!!!! Dar...ghidul reporterilor a fost celebra vrajitoare Ciresica.

Producatorii Discovery, "vrajiti" de Padurea Baciu

"Vrajitoarea" Ciresica a fost aleasa de mai marii postului de televiziune Discovery Channel pentru un reportaj ce a fost difuzat pe 31 octombrie, de Halloween. Filmarile au inceput la mijlocul lunii august si s-au incheiat la inceputul lunii septembrie, în misterioasa Padure Baciu, de linga Cluj. Aici, Ciresica are un loc numai de ea stiut în care "sint virtejuri pe o apa curgatoare, loc folosit pentru ritualuri magice, pentru ca sporeste puterea descintecelor".

In cadrul documentarului, specialistii au incercat sa raspunda la întrebarea: "De ce sustin vrajitoarele ca efectele magice sint mai puternice în Padurea Baciu?".

Ciresica a fost aleasa drept calauza de catre cei de la Discovery Channel pentru ca nu are nici o retinere sa umble la miezul noptii prin padurea bintuita, ba chiar spune ca locul da o putere mult mai mare ritualurilor vrajitoresti pe care le face. In plus, in zona sint binecunoscute ritualurile vrajitoarelor care vin mai ales de Sinziene sa faca farmece si sa descinte, dar si ceremoniile satanistilor care isi fac de cap la adapostul intunericului si al superstitiilor.

Primul OZN, in 1968

Padurea Baciu si-a creat o faima aparte in Romania si in lume de-a lungul anilor datorita fenomenelor paranormale petrecute aici.

A devenit celebra in anul 1968, dupa fotografierea unui OZN de catre Emil Barnea si dupa publicarea cercetarilor intreprinse aici de biologul Alexandru Sift. Cercetatorul clujean Adrian Patrut a facut investigatii sistematice in zona si a scris chiar o carte in 1995 despre "Fenomenele de la Padurea Baciu - Hoia".

Ultimul OZN de deasupra Padurii Baciu a fost filmat in 2002 de catre doi clujeni care locuiau la ultimul etaj al unui bloc de la marginea cartierului Manastur. Acestia au surprins pe pelicula timp de 27 de secunde evolutia pe cer a unui obiect luminos care avea forma unei tigari si o lungime de aproximativ 50 de metri. OZN-ul a urcat si a coborit pe cer pina cind a intrat intr-o masa de nori si a disparut.

Arsuri din senin si dureri de cap

Adrian Patrut a descoperit in padure "structuri/forme zburatoare la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber, lumini nocturne simple sau colorate, zburatoare sau stationare". Instalarea in padure a unor aparate de masura a relevat emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, precum si emisii anormale in spectrul infrarosu.

Foarte multe cunosc despre fenomenele paranormale locuitorii comunei Baciu, care nu prea se incumeta sa exploreze adincimile padurii. Si asta din cauza aparitiei, din senin, a unor cazuri de arsuri, dureri de cap, anxietate si stari de voma. Specialistii au mai constatat ca exista puncte cu anomalii maxime, in care apar pe sol urme suspecte sau in care vegetatia este afectata de deshidratare, inregistrindu-se si cazuri de arsuri sau necrozari.

"Ingerii pazitori" din Padurea Baciu

In padure exista o zona magnetica pe o latime de 300 de metri, unde nu cresc muschi care sa arate nordul si in care nu cresc ciuperci. Lemnele sint contorsionate, lemnul e de esenta atit de tare, incit nu poate fi taiat cu securea. In zona respectiva se intimpla sa ploua torential, dar in afara ei nu cade nici un strop de ploaie. Unul dintre cele mai interesante fenomene paranormale intilnite in Padurea Baciu il reprezinta, de departe, aparitia in unele fotografii a unor asa-zisi "ingeri pazitori". Aceste entitati invizibile cu ochiul liber pot fi insa surprinse de aparatul de fotografiat si au forma unor siluete umane. Adrian Patrut este cel care le-a botezat "structuri bioplasmatice".

Sambata, Decembrie 2, 2006, 11:27 PM 

Fenomenul Valentina
     media: 3.93 din 14 voturi

SFINXUL DIN CARPATI

sfinxul.jpg (25276 bytes)

Daca privesti harta Europei, ochii iti sunt imediat atrasi de curbura extrem de particulara a Muntilor Carpati. Cuprinsi intre paralele 45-46 si meridianele 23-26, ei sunt amplasati parca in centrul continentului. Imaginile aeriene obtinute de la mare inaltime ne pot duce cu gândul la forma sinuoasa a unui sarpe urias, care incearca sa-si inghita coada. Cel mai inalte piscuri nu depasesc 2500 de metri inaltime, dar asta nu-i impiedica sa fie impunatori si, câteodata, inaccesibili. Dar ceea ce atrage atentia atunci când ii strabati cu pasul este marea varietate a formelor in care par sa se fi constituit.
De la culmile specific vulcanice ale Apusenilor, la formatiunile calcaroase ciudate ale Ciucasului si semetia Fagarasilor, muntii Carpati te surprind si parca te obliga sa nu-i treci cu vederea.

Piscuri, tancuri, lacuri glaciare, pietre ciudate, iti pun la incercare imaginatia.

Dar cea mai misterioasa formatiune, pare sa ramâna stânca din Bucegi care a fost numita "Sfinxul" si care are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean.

Dintotdeauna oamenii si-au pus intrebarea daca aspectul ei particular a fost efectul eroziunii sau avem de-a face cu o lucrare realizata de mâna omului. Nu exista nici un document care sa ne ajute, nici o indicatie care sa ne indice provenienta acestui monument megalitic.

Exista doar "Sfinxul".

Poate fi el rezultatul capriciilor vremii? E indoielnic, având in vedere perfectiunea formelor.

Din orice unghi l-am privi constatam ca avem de-a face cu o reprezentare antropomorfa. E destul de dificil sa-ti imaginezi ca vântul si ploile s-au straduit sa daltuiasca o stânca care sa reprezinte un cap omenesc. Si nu orice fel de cap. Ci unul impunator, misterios, degajând o forta si autoritate greu de obtinut si de catre un sculptor talentat.

Spatiul liber din jurul acestui simulacru, te duce cu gândul la un amplasament anume ales. De acolo de sus, de la inaltimea muntilor, stânca pare sa vegheze ca un adevarat "Pazitor al pragurilor".

Daca "Sfinxul" a fost inaltat de oameni, oare când s-a produs acest lucru si cine erau acesti oameni? Cât de departe putem sa ne lasam purtati d imaginatie pentru a afla din ce motive acei oameni l-au creat?

Unii cercetatori considera ca ar fi vorba de un simulacru al zeului primordial Saturn. Oare ce fel de societate si cât de departe in negura vremurilor a avut nevoie de acest fel de coagulare a credintelor si sperantelor, incât sa ridice la mare inaltime (probabil cu mari eforturi) imaginea din piatra a unei figuri umane?

In ultimul timp, multi cercetatori afirma ca mineralul, prima treapta a evolutiei vietii, este depozitarul informatiei imemoriale. Multe monumente megalitice, a caror utilitate a fost initial decodificata ca o modalitate de a masura timpul sau a observa mersul astrilor, s-au dovedit ulterior (in lumina cercetarilor recente) a fi depozitarele unor informatii continute in câmpul energetic degajat de ele, câmp dovedit ulterior a avea influente benefice asupra celor ce puteau interfera cu acesta (vezi menhirele de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare).

Sfinxul românesc din Bucegi, nu are doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia. Orbita sa de piatra, pare sa accepte imaginea unei lumi care trebuie privita cu ingaduinta, care are multe de invatat si mare nevoie de ajutor. Atunci când te afli inpreajma lui, ai senzatia ca veacurile nu iti sunt destinate tie, biet muritor, decât daca intelegi care iti e rostul.

De aici, de sus, eu pot privi fiecare fapta a voastra, pare sa spuna cel ce strajuieste inaltimile Bucegilor. Toate lucrurile si intâmplarile la care am fost martor sunt pentru mine fapte previzibile.

Rolul meu este cel de straja a neamului care a trait cândva aici, care vietuieste si astazi, dar care din pacate, si-a uitat radacinile si rostul.

Câte natiuni se pot mândri cu un Sfinx inaltat pentru ele?

Câte natiuni se pot raporta la inspiratele initiative ale stramosilor, cunoscatori de taine ancestrale, care au avut forta de a daltui in piatra, arhetipul maretiei?

Sfinxul din Bucegi este cunoscut astazi doar ca o destinatie turistica . Oamenii vin, se uita la el, percepându-l ca pe inca un punct bifat din agenda excursiei.

Exista insa in tara aceasta oameni simpli, daruiti de Dumnezeu cu puteri vizionare, care stiu ca Sfinxul Bucegilor sta intr-adevar de paza.

Vizionara Valentina, femeie oarba din Iasi, a descoperit ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. De asemenea, ea afirma ca subteranele nedescoperite ale acestuia ascund o adevarata arhiva, din timpuri imemoriale, la care oamenii vor avea acces dupa multi ani.

"Acolo e trecutul omenirii! Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, e demult, demult, tare mult inainte."

"Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamântului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie." (...)"Atunci când cu stiinta care va fi pe pamânt va birui cineva sa ajunga sub muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea va sti ce are de facut. Dar asta se va intâmpla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi..."

Noi, traitorii de pe acest pamânt, nu avem calitatile extrasenzoriale ale Valentinei.

Dar, atunci când ne aflam in preajma Sfinxului din Bucegi, reziduuri de memoie ancestrala ne spun ca nu este intâmplator faptul ca aceasta daltuire antropomorfa sta de straja pe culmile Bucegilor, in România.

Intuitia ne spune ca, daca este purtatoarea unui anume mesaj, acesta va putea fi receptionat in folosul intregii umanitati.

Misiunea noastra ar putea fi aceea de decriptor al informatiilor posibile, atât de bine pazite de Sfinxul Bucegilor.

Sambata, Decembrie 2, 2006, 07:58 PM 

O Atlantidă românească
     media: 5.00 din 3 voturi

Folcloristul şi etnograful Adrian Bucurescu, arată că Orpheus a fost cel care a acceptat separarea Egiptului ca o colonie de sine stătătoare, faţă de Centru, fabuloasa ţară scufundată, numită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră!În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi şi urmaşii lor direcţi tracii, Hermes, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx, fiară cu aură leonină şi cap de faraon. În 1913, în lucrarea "Dacia Preistorică", istoricul Nicolae Densuşianu, bazat pe raţionamentul că termenul de "Coloanele lui Heracles" reprezintă doar un simbol legat de acest nume, localizează Atlantida între Porţile de Fier şi crestele munţilor Bucegi şi ai Buzăului. Celebra repretentare megalitică denumită "Sfinxul" din Bucegi este socotită de unii cercetători ca o realizare comună a unor străvechi locuitori şi a agenţilor fizici. Privit la anumite ore şi dintr-un anumit unghi, sunt mărturii cp acum o sută de ani, Sfinxul de pe platoul Babele, aducea mult mai aproape cu un gigantic chip uman decât forma erodat-mutilată de astăzi. Ar fi interesant să se facă excavaţii arheologice pe sub baza lui, poate lucrurile s-ar lămuri. Un argument în plus: "Atlantis" este tradus de unii lingvişti prin "Fericire", iar grecii antici denumeau actuala Insulă a Şerpilor din Marea Neagrăm Makaron, adică "A fericiţilor". Ori nu departe de ea, arheologii sovietici (noii stăpâni ai insulei sunt ruşii) au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanţilor. În aceeaşi zonă a Mării Negre, la Hamangia, lângă Cernavodă, au fost descoperite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic "Gânditorul" şi datate 5000-3000 2900 î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nici nu putea fi vorba. Iarăşi, imaginaţia ne poate duce la Poseidon şi muritoarea Clito.



Altarul ciclopic de pe Vârful cu Dor, spre SSV de muntele Caraiman, la 1900


Oameni înalţi, albi la faţă şi blonziExistă o legendă potrivit căreia în momentul scufundării Atlantidei, o parte din locuitorii s-au salvat cu ajutorul unor nave cu reacţie, zburând spre America şi Nordul Africii, iar o parte spre alte planete. În aceeaşi legendă se spune că "atlanţii" erau foarte înalţi, albi la faţă, cu ochii albaştri şi roşcaţi la păr. Ce tulburător să descoperi aceste tipare în zonele de "aterizare" ale atlanţilor! Vestitul faraon Keops avea printre numeroasele sale soţii şi una blondă care i-a născut o fiică tot blondă. Blonde sau frumoase roşcate erau şi guanşele din Insulele Canare, populaţie a cărei scriere a rămas necunoscută. Mumii blonde erau şi cele ale căpeteniilor Virachochas din Peru, cu o vechime de trei milenii, dar şi mumia blondă, de aceeaşi vechime, descoperită în provincia Siniyag din China.W. Scott-Elliot este autorul ipotezei că primii atlanţi, înalţi de peste trei metri, erau urmaţii lemurienilor, jumătate oameni, jumătate maimuţe, care pe lângă cei doi ochi obişnuiţi aveau un al treilea, aflat în spatele capului şi care le este deschis azi, în urma unei operaţii care poate fi mortală, unor iniţiaţi, de către lamaiştii tibetani. Acelaşi autor menţionează că primii atlanţi se mai împerecheau cu maimuţele pentru revigoarea fizică a rasei care va decade în timp prin amestecul cu rase semite, negroide şi galbene.A. Cervidos, un celebru atlantolog spaniol, susţine că atlanţii practicau atât magia albă cât şi cea neagră, comunicând prin telepatie atât între ei cât şi cu animalele, cărora le transmiteau voinţa lor. Religia atlanţilor era solară, fiind foarte asemănătoare cu a geto-dacilor, iar ansamblul concentric al statuilor regilor şi reginelor atlante din jurul Marelui templu era izbitor deasemănător cu Templu Soarelui şi Lunii din Cuzco, capitala incaşilor din Peru.

Arhitecţi iscusiţi
Capitala atlantă era înconjurată cu numeroase şanţuri de apă legatecu poduri şi tuneluri ce făceau posibilă trecerea corăbiilor care făceau legătura cu mare printr-un canal lung de 9 km., lat de 75 de metri şi adânc de 25.Această insulă în insulă era înconjurată de ziduri din tuf vulcanic în trei culori: alb, negru şi roşu, iar zidul valului exterior era acoperit cu aramă, cel din mijloc cu cositor argintiu iar cel interior cu orichalch.Pe valurile de pământ erau construite temple, săli de gimnastică, un mare hipodrom, cazarme, antrepozite care înconjurau Palatul Regal .Apa necesară Capitalei era colectată din munţi printr-un uriaş canal, lung de 1850 de kilometri, iar câmăia din jur era brăzdată de o mulţime de canale transversale, cu un rol multifuncţional, transportul din munţi al lemnului, irigaţii, preîntâmpina inundaţiile şi eroziunea solului. Rusul Jirov apreciază la 5-6 milioane de oameni, populaţia regatului principal al Atlantidei, o mare forţă militară care putea strânge sub drapel 10.000 de care de luptă şi 1200 de corăbii de război. Revista franceză "Atlantida" dezvăluie faptul că atlanţii cunoşteau legea unităţii în diversitate a micro şi macro-cosmosului. Ei defineau forţele interne ale materiei ca stând atât la baza celor mai mici particule, cât şi în mase uriaşe de substanţă. 5. Cutremure, erupţii vulcanice şi valuri uriaşeAsupra cauzelor care au dus la dispariţia civilizaţiei atlanţilor, (probabil popor de origine extraterestră), sunt mai multe ipoteze. Cunoscutul astronom poloney M.M. Kamienski a apreciat că aşa numita Cometă a lui Galilei s-a ciocnit cu Terra (la 9541 î.Hr. n.a.) şi a produs scufundarea Atlantidei, iar inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul de 10 km. Negând aceste afirmaţii, rusul Jirov susţine că Atlantida s-ar fi scufundat succesiv în urma unei grandioase catastrofe vulcanice şi tectonice, după cum urmează: etapa I, între 13.000-10.000 î.Hr. şi etapa a II-a, între 9000-8000 î.Hr., când a avut loc scufundarea finală în urma unui cataclism rapid. Legenda potopului este arhicunoscută. Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întâlnită la majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a laponilor şi eschimoşilor. Oamenii de ştiinţă admit faptul că la baza acestei legende a stat un fenomen real, verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă a încălzirii climei după ultima glaciaţie. Potopul menţionat şi în "Vechiul Testament" şi apreciat de "Codex Vaticanus" că a avut loc acum 13.100 de ani, a lăsat din Atlantida numai "insula celor 7 cetăţi". Apoi resturi ale acestui continent s-au scufundat la nord şi la sud de actualele Azore între 1300-1200 î.Hr. ca, în sfârşit, resturile meridionale din regiunea ecuatorială a Atlantidei să se scufunde în secolul VI î.Hr.

Notă: de Prof. PETRE DOGARUarticol preluat din Formula As (183) - octombrie 1995, nr. 8

Sambata, Decembrie 2, 2006, 05:34 PM 

Daci - Mituri - Hultanul
     media: 4.50 din 10 voturi

Daci - Mituri
Hultanul

Mitul hultanului (sau al zgrimintesului, cum mai este numit in alte zone) este una din creatiile originale si deosebite ale mitologiei getilor, ce s-a transfigurat mai tarziu si in mitologia romanilor. Originile figurii hultanului se regasesc in practicile ascetice ale vechilor daci, in casta preotimii, a initiatilor.
Devin hultani numai copiii ce s-au nascut cu caita (placenta) pe cap sau cel de-al saptelea fiu al celui de-al saptelea fiu. Unii dintre acesti copii оnsemnati din nastere sunt furati de mici de catre hultanii batrani si dusi la scoala din "Crugul Pamantului", pe Celalalt Taram, unde sunt instruiti pana la varsta de 20 de ani. "Crugul Pamantului" inseamna "mijlocul Pamantului", insa nu cu sensul de centru (geologic, geografic) ci mai degraba "miezul, originea", ca in expresia "crescut in mijlocul lupilor". In unele zone din Romania s-a pastrat pina azi credinta conform careia copiii nascuti cu caita pe cap sunt predestinati sa cunoasca tainele stihiilor, pe cand in alte parti folclorul spune ca acesti copii pot deveni strigoi, adica vor putea calatori in afara trupului.
Dupa ce isi оnsusesc initierea magica, hultanii devin protectorii drumurilor de munte, stapani ai secretelor vazduhului si ai manifestarilor vremii. Ei duc o viata singuratica, retrasi undeva in maruntaiele muntilor. Pentru a putea practica magia, hultanul depune printre altele si un juramant de castitate foarte strict; este suficient sa se indragosteasca de o femeie pentru a-si pierde puterile. La diverse date stiute doar de ei, acesti vrajitori coboara din creierii muntilor pentru a strabate satele, cersind si оncercand inimile oamenilor. Pomana pe care o primesc o arunca pe ape curgatoare, pentru a ajunge ofranda pe Taramul Celalalt, parcurgand Apa Sambetei. Cand oamenii le gresesc, hultanii aduc norii de ploaie si grindina asupra pamanturilor lor.
Adoptarea crestinismului drept religie oficiala a alterat mitul hultanului. Crestinii i-au denumit "solomonari", dupa regele Solomon dar, ca in orice proces de asimilare, au transformat hultanul intr-un personaj malefic, pentru a indeparta oamenii de la vechile credinte. In acelasi spirit, crestinismul a produs un nou personaj, contra-solomonarul, menit sa-i apere pe oameni de solomonar, devenit brusc un tiran care cerea bir de la sateni pentru a nu le distruge recoltele. Pentru Getica am incercat sa filtram elementele crestine si sa redam adevarata imagine a hultanului, dinainte de crestinizare.

Hultanul este asociat direct cu imaginea balaurului. Pentru a se inalta printre nori, el trebuie sa cheme un balaur si sa-l incalece. Cand calatoreste pe balaur sau pe nori, vrajitorul este invizibil oamenilor de rand, putand fi vazut doar de catre alti vrajitori. Chemarea balaurului este un ritual esential pentru hultan. Mitul spune ca balaurii traiesc in lacurile de munte fara fund, iar pentru a-i putea incaleca, initiatul trebuie sa sparga gheata lacului cu o toporisca descantata si sa le puna pe gat un frau din lemn de mesteacan. De aceea, hultanul nu se desparte niciodata de toporisca sa vrajita, de fraul de mesteacan si de cartea de vraji.

Sambata, Decembrie 2, 2006, 02:21 PM 

Tara Solomonarilor
     media: 5.00 din 6 voturi

Ţara Solomonarilor


- Stăpâni ai vânturilor şi călători prin nori, solomonarii trăiesc jumătate în poveste, jumătate prin pădurile Bucovinei. Nu există sat prin care trecerea lor să nu fi lăsat în urmă minuni. Aducători de ploi şi risipitori de furtuni, ei poartă oameni prin ceruri şi fac să curgă laptele din copaci. Călătorie pe urmele unor mistere străvechi –

SOLOMONARUL
Solomonarul este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare româneşti. Mai mult decât nişte simpli "vrăjitori", solomonarii, numiţi şi grindinari, hultani, gheţari, izgonitori de nori sau zgrabuntaşi erau - ori poate mai sunt încă - iniţiaţi la "şcolile de solomonărie" în ştiinţele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Deşi se pare că termenul "solomonar" a pătruns în lexicul românesc abia prin secolele XVII-XVIII, originea primilor izgonitori de nori se pierde în adâncimile istoriei. Unii îi alătură vechilor preoţi asceţi traco-geţi - kapnobatai ("călători prin nori" sau "umblători prin fum"), cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Alţii spun c-ar fi urmaşi ai Sfântului Ilie, des întâlnit în legendele populare, taumaturgul "care-i fulgera pe draci şi oamenii păcătoşi". Mai este o variantă: aşa cum se spune într-un basm bucovinean, cules în 1932, "puterea, Solomonarii o au de la împăratul cel înţelept Solomon, care a stăpânit toate tainele de pe lumea asta". Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea să închidă şi să deschidă cerurile, iar la porunca lui vânturile îl ridicau chiar până la Dumnezeu.Dar urmele Solomonarilor nu se află doar în poveste. Nu demult, am auzit că prin văile sălbatice ale Bucovinei oamenii încă îi mai văd pe "magii cerşetori", urmaşi ai străvechilor solomonari. Cele ce urmează se adună, de fapt, în istoria unei căutări. Voi relata o călătorie văratecă prin Bucovina, către tărâmul aducătorilor de ploi, făcută de mine în luna lui cireşar a anului 2000, cel mai secetos din ultima jumătate de veac. Povestea s-ar putea numi simplu: "În căutarea Ţării solomonarilor".


Hultanii

Basmul se apropia de sfârşit. Îl ascultasem cu foame de amănunte pe povestitorul din faţa mea, despre care se zicea că-i dintr-un neam foarte vechi de hutuli. Auzisem o întreagă legendă cu solomonari, îmblânzitori ai balaurilor furtunii, stăpânitori de vânturi şi ploi, istorisiri despre "hultănie", o tehnică străveche de teleportare între spaţii şi vremi, sau despre vechile "şcoale de solomonărie" din Bucovina, care-i învaţă pe magii stihiilor prevestirea viitorului, cititul în stele, legarea şi dezlegarea de ploi. Şi totuşi, interlocutorul meu nu reuşise să strângă pulberea acestor împrăştiate legende, pe care le întâlnise prin cărţi, gazete sau poveşti relatate de babe şi de bătrâni, nu-mi putea explica ce sunt misterioşii solomonari, nici dacă ei au existat vreodată. Îl interesaseră toate aceste superstiţii doar fiindcă trăise în copilărie o întâmplare neobişnuită, ce avea legături cu misterioasele solomonii. Atunci nu-i dăduse atenţie, dar cu trecerea anilor a înţeles că secvenţa aceea are tâlcuri mult mai adânci şi secrete. Îşi amintea mulţi ţărani cu straie albe şi pielea arsă de soare, risipiţi pe un câmp nesfârşit. Aşteptau ceva parcă, privind în cer. Seceta pustiitoare, totul era roşiatic, ogorul fript de blestemul arşiţei, iar către amiază, glia devenea precum jarul şi aerul se curba. Ţăranii auzeau un zgomot înspăimântător, înfundat, de joasă frecvenţă, şi imediat încetau lucrul, bătând speriaţi mii de cruci: "Doamne, ajută-ne!". Dacă ridicau ochii spre soare, ei spuneau că le fulgera privirea ceva ca un ghem de cârpă albă, înconjurat de ceaţă, trecând prin văzduh, o nălucire spintecând cerul sau propriile lor minţi, cine ştie. "Oamenii scuipau în sân cu obidă, ţipând: "ptii, hultanu'!". Hultanul, adică uliul, vulturul, era de fapt solomonarul care fie mergea prin nori, fie "aducea pe sus" pe cineva din locuri şi timpuri îndepărtate…Bătrânii ne ziceau atunci că-n sat umbla oameni anume creaţi pentru a fi vrăjitori, născuţi cu cămaşa descântată şi căiţă pe cap, pe care-i recunoşti prin aceea că se ţin ca nişte cerşetori. Dar pe cerşetorul acesta nu vezi să-l huiduiască cineva, ci lumea se uită la el cu sfială, ca la un om sfânt. Pita pe care o iau aceşti milogi nu o mănâncă, ci o aruncă pe ape, pentru sufletul morţilor sau pentru dezlegarea ploilor. Ei, copilăria a trecut... Apoi, când am citit undeva că hultănia este asemănătoare chiar practicilor samanice, toate aceste secrete ale prunciei mele au început să mă preocupe iarăşi, şi foarte intens", îşi aminteşte tovarăşul meu de drum.Şi totuşi, omul meu nu văzuse vreodată vreun solomonar, nu ştia nici dacă în locurile copilăriei sale mai există cineva care să poată povesti despre descântătorii ploilor. Mai mult, ca un semn rău, el pur şi simplu nu reuşea să-şi amintească nici măcar satul bucovinean unde au avut loc aceste apariţii, avea însă credinţa că trebuie să fie undeva în triunghiul Moldoviţa-Brodina-Arbore. Drept care acum, la sfârşit de poveste, s-a legat să pornească împreună cu mine prin Obcinile Bucovinei, în căutarea adâncilor sale obsesii.

O călătorie iniţiatică

Ei bine, trebuie să mărturisesc că n-a fost uşor, căci zile în şir am hălăduit zadarnic prin cătunele munţilor, câteodată bătând din casă în casă, iscodindu-i pe bătrânii mai înţelepţi ai satelor, care de obicei trăiesc sihăstriţi, dar slobozi în pădurile de pe culmi, încercându-i mereu cu aceeaşi şi aceeaşi întrebare: "Aţi auzit vreodată de oameni care, prin descântece, aduc, întorc sau opresc ploaia?".Lângă hotarul de nord al ţării, la Nisipitu, un moşneag de 84 de ani începuse să ne dea speranţă. Ioan Cobelita spune că şi acum sunt nişte haiduci care ştiu "a întoarce" vânturile şi furtunile: "Au o lumânare ce-o sfinţit-o de Paşti şi ştie zice nişte descântece. Să zicem c-aicea făceam fân şi, dacă bate piatra, ei descântă şi-o dă pe pădure, o mută la Lupcina. Dar pentru asta, trebuie să posteşti douăşpe vineri peste an. Vinerile mari, în post negru, sunt rugăciuni tare puternice. Uite ce puteau face: dacă ei mergeau aşa, pe-o poiană şi vrea să bea lapte, el ştia aşa de tare să descânte, că înfipta cuţitul într-un brad şi curgea lapte. I-am cunoscut în persoană, zicea că ştie "să mulgă copacul". Da' de solomonari nu, n-am auzit... Numai cu rugăciune la Dumnezeu şi credinţă, aia-i!".
Un alt răspuns am primit de la bătrâna Sutac Maria. Nu prea aude, aproape a asurzit din cauza unui frig mare care a fost altădată aici, în Nisipitu. Gurile rele zic că, în taină, şi ea s-ar îndeletnici cu vrăji ori descântece. Deşi gârbovită până aproape de pământ, abia putând merge, oamenii o respectă cumva, ca pe o strămoaşă a locului. Şi în pofida aparentei urâţenii a trupului ei sprijinit în cârje, chipul prelung, brăzdat de vremi, ascunde trăsături delicate, nobile chiar, şi o înţeleaptă cumpătare îi armonizează vorbele. Adânci şi pline de tâlc îi erau poveştile, însă de solomonari sau hultani nici pomeneală, nu auzise sau poate doar se făcea că nu auzise. De la bătrâna asta am aflat însă că altădată, pentru adusul ploilor, fecioare împodobite ca de nuntă erau duse cu sila la un iezer sau la Pârâul Ascuns, unde erau îmbăiate tocmai în perioada aceea "de boală", când n-aveau voie să între în biserică. Şi că prin această scaldă, fata îmblânzea "duhul" apei.În sfârşit, găsisem ceva. Citisem despre fecioarele curate, trimise în pustie, cărora solomonarii le dăruiau "căpăstrul cel fermecat" şi puterea de a înfrâna stihiile firii, făcându-le astfel "solomonăriţe". O veche legendă amintea cum "la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare după ce o iubeşte", o alta că "fecioara sorocea din gură sau cu nişte beţişoare de alun; în pielea goală se ducea cu beţele lângă iaz şi aducea sau oprea ploaia".Din nou în maşină, spre Moldoviţa.


Păzitorii de grindine

Mulţumiţi că totuşi călătoria în ţinuturile Brodinei n-a fost zadarnică, ne-am îndreptat spre Moldoviţa, cea mai sudică patrie a hutulilor. Mult am colindat şi obcinele acestea legendare, din Argel până în Demacusa, căutând cu încăpăţânare pe vracii ploilor, dar călăuza mea tot nu-şi amintea pe unde văzuse hultanii. Dar un alt zvon ne trimite către regiunile mai joase ale Bucovinei. Cineva ne zice că nu aici, ci-n satele din apropierea Rădăuţiului se angaja câte un om, doar ca să bată clopotele sau toaca atunci când se apropie o grindină mare, oameni tari cu duhul, numiţi "păzitori de grindine" sau grindinari. Ei n-aveau altceva de făcut decât să vegheze în hotarul satului, uitându-se în nori. Şi iarăşi, babele zvoneau: pe la Marginea, Casvana, Solca şi Arbore se plătea altădată cate un vrăjitor care citea stelele şi gonea norii, care prezicea oamenilor zodiile şi vremea, stătea pe dealuri, mereu cu ochii pe cer, păzind câmpii, trăind din bucatele cu care îl miluiau gospodarii. "La Arbore, da! La Arbore a fost!", şi un fulger de amintire a străbătut ochii tovarăşului meu hutul, că avea acolo un uncheş pe care nu-l mai văzuse de mulţi ani, Grigore Manoil pe nume. Pe dată, asemeni parcă unor "fântânari" însetaţi de basm, am pornit-o într-acolo, mutându-ne şi noi căutările către zonele mai blânde ale Bucovinei. În locuri unde ploua mai puţin.
Arbore. Povestea noastră ar fi putut începe de-aici

Dacă se poate zice că şi satele au firea lor, în Arbore, la fiecare brazdă de pământ, plugul zgârie cioburile unor bătrâne civilizaţii. Dealurile Portarului, Blândului, Lupului sau Ţapului, luncile Clitului şi Solcii sunt locuri magice, pline de ciudăţenii, ce-au înăbuşit comorile unor sate dacice. Ţăranii se minunează că, în fiecare an, din molozuri ori din pârâie răsar ulcioare, cărămizi sau bănuţi de aur. Fraţii se bănuiesc între ei pentru averi nemuncite, fiindcă aici pizma nu-l strică pe om, ci-l face mai puternic. Observ la arboreni o suspectă uniformitate a felului în care şi-au clădit casele, toate având la stradă garduri înalte de lemn, înălţate exact la acelaşi nivel, şi nimeni nu bravează cu monumentalitatea în faţa vecinilor, de parcă fiecare ar ascunde câte o taină a casei şi n-ar prea vrea "să dea de bănuit". De-a lungul brâului de garduri, cam din zece în zece metri, gospodarii şi-au făcut porţi la fel de asemănătoare, ridicate pe doi stâlpi înalţi, în vârf cu câte un moţ de ţiglă.
Te întâmpină prietenoşi, însă numai de peste gard. La trecerea noastră, capete îmbrobodite apar din loc în loc, zâmbind fără dinţi. Pe stâlpii telegrafului, în pămătufuri de cuib, berze apocaliptice se arcuiesc către cer. Remarc o altă bizarerie a arborenilor: în faţa absolut tuturor caselor este câte o băncuţă scundă din lemn. În zilele de lucru, pe ele nu şade nimeni. Abia la sărbători toate familiile ies pe laiţele astea, spre a vorbi cu vecinii: uliţe întregi se împestriţează de oameni, dar care nu se mişcă de la porţi, nu se adună în locuri publice , ci stau aşa, ore în şir pe bănci, comunicând doar cu cei apropiaţi, ca la o şezătoare întinsă pe câţiva kilometri. Şi astfel, nu e de mirare că mulţi consăteni nici nu se cunosc între ei, că nu au de unde să ştie că la fiecare trei case ar locui câte un fermecător din vechime.Importantă este în Arbore strigarea numelor. Fără economie de vorbe, cineva îşi cheamă vecinul şi-i zice Ion Iliese a lui Gheorghe a lui Toader a lui Gheorghe a lui Duminte, iar pronunţarea acestei scurte genealogii nu este flecăreală ieftină, ci arată că omul chemat are strămoşi de seamă. Când nu-l strigi aşa, omului trebuie să-i zici porecla. Absolut tot bărbaţii au poreclă, ba se spune că dacă vezi numai cuşma flăcăului peste poartă ştii cine-i acolo.Şi obiceiul ăsta are o noimă: sunt neamuri numeroase şi astfel mulţi săteni ajung să aibă acelaşi nume. Porecla magică rostită într-un fel anume, cu accentul arborean, devine un fel de cod, de cheie spre inimă şi bunătatea omenească, şi doar aşa îi găseşti casa mai repede. În acest fel aflăm că-n sat sunt doi cu porecla "Hultanu" şi unul cu porecla "Solomonariu". Eram pe drumul cel bun.

Cei care aduc oameni pe sus

Buliga e neamul cel mai mare din Arbore. Buliga Ion trăiesc astăzi douăzeci şi şapte, iar satul ne îndrumă către cel mai bătrân dintre ei, zis Hent, peste care trecuseră 93 de ani de adânc zbucium. Locuieşte în "Cotu de Jos" al Arborelui, doar el, împreună cu nevasta, având căsuţă, acareturile şi ograda pictate în verde. Un moşneag ciolănos, cu fruntea înaltă, săpată de necazuri şi faţa spânatecă. Bătrânul ne vorbeşte repezit, parca l-am fi trezit din cine ştie ce treburi importante ori, poate, din cine ştie ce basm. Ne zice că şi el, că mai toţi casvanenii şi arborenii au stat mult "prezonieri" în lagăre la ruşi, astfel că-n vremea asta, femeile şi mumele lor căutau descântători puternici, îngeri ai vânturilor. Ăstora le spunea "cei care aduc oamenii pe sus", vrăjitori care mai trăiesc şi astăzi. "Din ceri se auzea ca un strigat: "APAA!". Urla cei duşi pe sus: "apa!". Vrăjtoriu îi chema, îi ducea şi îi trântea unde vra el. S-auzea aici, apoi iarăşi, la câţiva kilometri, mergea peste noi prin nouri, săracii oameni..."Ne-a scăpat un strigăt de uimire. Da!, asta era "hultania", teleportarea călătorilor prin văzduh. Citisem despre apa sau laptele cald şi proaspăt pe care trebuie să-l bea "chematul" spre a i se restabili echilibrul energetic, ştiam că dacă umblătorul prin nori nu primeşte apa imediat ce ajunge poate muri, căci "zborul" îl osteneşte de moarte.La intervale rare, ne întrerupe şi bătrâna Buliga, vorbind despre bărbatul ei ca şi cum n-ar fi de faţă, ca şi cum ar fi un lucru neînsufleţit. Iată o istorie veche, de când ea încercase să-şi aducă soţul pe sus, pe care preferam să o redăm cu exactitate: "N-o fost ăsta acasă trei ani din lagăr. Eu n-am vrut să-l ieu acasă şi vrăjitoarea m-o hulit. Mi-o zâs: "Lasă, că-i mai veni!". Zâc: "Nu te teme, n-oi veni. Dacă-l aduc ştiu că-i mort, da' aşa, mă mai gândesc şi eu că n-o fi mort". Na, ne-am luat două femei şi ne-am dus la vrăjitoarea ceea, eu şi o vecina cumătră. Întreb: "Tu, Dora, am auzit că ştii a desface, că scoţi oamenii bătuţi din lagăr?". "Da", zice ea. Mi-a cerut cinci sute de lei să-i dau şi de-ale mâncării. Amu, eu eram mai darnică, da' cumătra asta, aşa zgârcită era... n-ar fi dat nemica... Dar când am văzut-o că şi ea se-ntinde să deie, apăi eu nici atâta nu m-am oprit. Apăi vin eu acasă, îi pun un pungălău de fărină de grâu şi bani şi-i dau. Amu, trece vreo două zâle, mă duc iarăşi şi-ntreb: "Ce faci, tu, Dora? Ai început ceva, faci?". Zice: "Stai, stai o ţâră, nu mă grăbi! Vrei să-l aduc pe sus, sau aşa?". "Nu-l aduce pe sus - zic - că mi l-oi omori." "Iaste, trăieşte, dacă vrei să ti-l aduc pe sus, mâine dimineaţă-i acasă, dacă nu, mai durează..." Zic: "Nu-l aduce amu, mă tem!". Vecina asta zice: "Pe-a meu să-l aduci pe sus!". Eu zic: "Îl aduce pe-al ei pe sus, păi să-l aducă de-acolo şi pe-al meu om pe sus". Mai trece vreo două zile, iar mă duc: "Tu, Dora, ori dă-mi banii ori fă ce fă, că-ti cânt tot bordeiu'!". "Stai o ţâră", zâce ea. "L-am scos dintr-un lagăr şi o marş, dară n-o ştiut pe un' să margă şi l-o prins şi l-o băgat în alt lagăr. Amu, când l-oi scoate de acolo." Ei, omul femeii iştiia vine. Vrăjitoarea zice: "Na, ai văzut c-o venit a lu' cumătra-ta?". Mai trece vreo săptămână, vine şi a meu acasă. Aşe m-am bucurat, c-am lăsat şi bani şi tot, şi nu mi-o mai păsat de nemica".
Şi, în sfârşit, o apărut solomonariu, călare pe balaur...
Punctul terminus al iniţierii noastre. Găsim în sfârşit omul care ne poate vorbi cu exactitate despre gonitorii de nori. E prima dată când auzim cuvântul "solomonar" rostit răspicat şi firesc, de gura unui alt bătrân din neamul Buligilor. Omul din faţa mea era el însuşi o legendă: ştie "cât în stele", degetele noduroase încă îi umblă ca vrăjite pe fluieraş sau arcuşul cobzei, ba arborenii spun că moşneagul ăsta mai bate încă "lunca", "rândunica" sau alte jocuri vechi, dar aşa de voiniceşte, că şi feciorii tineri se înciudează când îl văd. Pe peretele din fund al odăii atârnă zeci de distincţii şi medalii câştigate la mari festivaluri de folclor din lume. Spre deosebire de celalalt Buliga, bătrânul acesta era în putere, vânos şi puternic, carnea nu i se boţise de fel, iar pieptul îi era încă bombat şi tare. În ochii săi mereu umezi şi lucitori, de o inteligenţă înspăimântătoare, s-au adunat înţelepciunea celor 91 de ani şi legendele unui sat întreg. Aşa l-am găsit: în cerdacul lui sculptat cu migală, privind depărtările, sau veghind parcă ceva anume. Astfel îşi începe povestea, cu francheţea de temut a bucovineanului puternic: "Uitaţi-vă la mine, 90 de ani cum mă vedeţi, amu o să ziceţi, omu' asta nu-i cuminte, dar eu atâta mă sâmt de deştept, parcă nu mai am pereche, la vârsta asta ajungi la aşa o cuminţenie şi linişte, că toate din lumea asta le vezi limpede".Despre solomonari i-a vorbit odată, la început de veac, prin 1929-1930, un vecin, Vasile Cârcu, care a murit în 1940 "de tânăr", la vârsta de 60 de ani. Iar acest Vasile Cârcu a văzut solomonarul în carne şi oase. Iată cum a fost: "Era lângă un iezer un balaur care scotea ploile. Vasile ăsta a luat puşca şi-o zis că el o să împuşte balaurul, fiindcă purta duşmănie oamenilor. În vremea asta, solomonariu sta-n balcon cu boieriu moşiei, amândoi. Apăi, Vasile ăsta o vrut să-l împuşte şi-atunci vai, s-o stârnit o vântoasă şi toată iarba dealului o-nceput să se mişte şi să se înfoaie, dealu' tot o prins viaţă şi-atuncea, în sfârşit, o apărut solomonariu. Mare, cu şapte pieptare, cu traista, cartea de vrăji în mână, avea un toiag cu care a fost omorât un şarpe, topor descântat şi frâu din coajă de mesteacăn. Cu frâul asta el o îmblânzit balaurul. Solomonariu îi spunea: "Nu-l împuşca, că după aceea îi mai rău, îi mai rău, lasă-l, c-aista-i de mult aicea, îi bătrân, el conduce vântoasele". Când solomonariu îi încălecat pe balaur prin cer, balaurul întreabă de solomonar dacă-s în ţarină ori pe pădure. Solomonariu îl păcăleşte, zice că-s în ţarină când îs pe pădure, aşa mută ploile pe păduri şi cruţă satele". Da, asta era istoria secretă a mentalităţii populare, de care ştiam: balaurul, principiu al haosului şi stihiilor, îmblânzit şi învins de solomonarul demiurg, urmaşul zeului dac Gebeleizis, zeul furtunilor fertile, ce strunea cu fulgere fiara norilor de furtună. Spusele bătrânului tăinuiau pilde ancestrale, poveştile sale veneau din veac. "Şi solomonariu era om sau ce era? Locuia la boierul acela?", întreb, iar moşneagul se repede să-mi răspundă: "Daa, om era, cu musteaţă. Mergea pe hăt şi păzea cerul. Boieriu îl ospăta, dar el nu mânca de dulce, mânca numai ouă, lapte, mălai şi faguri de miere, aşa mănâncă solomonarii. De dormit nu doarme în căşi, cat de ger ar fi, ci pe malul taurilor, în peşteri, scorburi sau în pământ. Trăiesc fără femei, zic că femeia îi stoarce de puteri şi dacă o singură dată o iubit o femeie, se prefac în oameni ca toţi oamenii. Şi Vasile ăsta zicea c-o văzut cum venea balaurul înaintea ploii printre nouri, cu solomonariu pe dânsul. Solomonariu îl prindea de gât şi bătea grindina. Când vroia s-o pornească prin cer, se ducea pe malul heleşteului şi citea din carte, că era dăscălit. După ce gata de citit, arunca baltagul în mijlocul bălţii şi când ieşea balauru' îi arunca căpăstrul pe gât şi pornea ca o nălucă prin cer, călare pe balaur, şi-l conducea pe unde vroia el, pe la boieri ce nu ţineau sărbătorile, ce nu-i dădeau de pomană şi le bătea moşia cu piatra...". Şi bătrânul continua, istoria e atât de coerentă, nimic extrasenzorial sau fantastic, totul are o concreteţe crudă, solomonarul există şi este un om, balaurul e un şarpe sau peşte mare, "ca 5 metri lung, mare, cu doua capete şi avea patru labe, avea cam 2000 de chile, se lasa în balta ceea, în papura ceea şi mâncă acolo peste. Asta, dacă nu-i arunca boieriu în mocirlă câte un bou sau o oaie de pomană. Vai, şi când să ridicau amândoi, solomonariu smucind din frâu balaurul cela bălos, vecinu' meu o pus puşca la ochi... da' solomonariu i-o zis, cu milă, nu-l împuşca, că după aceea o să fie mai rău, mai rău, îi bătrân aicea, bătrâân...".Repetând acelaşi basm şi aceleaşi cuvinte, bătrânul parcă îmi descânta simţurile. Prelungirea vocalelor producea un ritm halucinant, ca un şuier molipsitor, vorbea despre potopuri, nouri repezi şi vânturi, iţi legăna întreg sufletul ca într-o dormitare plină de suspinări şi surâsuri. Aproape că nu-l mai auzeam, aproape că nu simţisem când în ogradă au intrat - şi nu ştiu să-i fi poftit cineva - ţărani casvaneni, în frunte cu hâtrul satului Arbore, Grigore Manoilă, aşezându-se pe unde-au apucat, ascultând şi ei, fără un cuvânt, această poveste de demult.La urma, ieşind cu toţii din muţenie, casvanenii se porniră să vorbească, dar toţi deodată şi despre cu totul altceva. Curios este că imediat au început cu toţii să râdă şi eu nu pricepeam în ruptul capului de ce râdeau, căci nimeni nu spusese vreo glumă. Un râset înspăimântător, hohot de castă, profund şi sănătos, cu mine în mijlocul lor, privindu-i nedumerit. Şi toată carnea fetelor şi pântecelor li se mişca şi, pentru o clipă, observându-i un licăr în coada ochiului lui nea Grigore, am avut impresia că de fapt de mine râdeau, dar asta nu mai avea nici un fel de importanţă. Găsisem Ţara Solomonarilor.


Notă: de BOGDAN LUPESCU(Ilustraţii din albumul "Semne şi Simboluri", Editura "Aquila ' 93")articol preluat din Formula As (421) - http://www.formula-as.ro/421as/societate.html

Sambata, Decembrie 2, 2006, 12:23 AM 

Petre Tutea - Cugetari memorabile
     media: 0.00 din 0 voturi

Cugetari memorabile

de Petre Tutea

Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au practici sinistre în istorie.

Am avut revelatia ca în afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent în esenta, sediul lui nu e nici în stiinta, nici în filozofie, nici în arta. Si cînd un filozof, un om de stiinta sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

Acum, mai la batrînete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

Au falsificat suta la suta alegerile. Ati citit “Complicatiile tehnicii votarii”? Nu puteam sa votez nici eu, atît era de complicat! Pai ce-i acest ceusesc 89% pentru niste golani care nu-s în stare sa conduca nici o gara? Incapacitatea de guvernare a astora s-ar putea sa fie sansa hoitului român sa devina viu…

“Domnule Tutea, daca ati fi fost ales presedinte la 20 mai, prin absurd, care ar fi fost prima hotarîre pe care ati fi luat-o?” – Prima hotarîre: privatizarea, însemnînd constructia celor doua comune: comuna agrara, întemeiata pe gospodarul dibaci si priceput, si comuna urbana, guvernata de întreprinderi, de acesti giganti ai lumii moderne. Si as fi creat institute care sa sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei om, mutate în spatiul valah. Ca eu nu contest poporului român ca limba lui si geniul lui intelectual îi permit sa mute creatiile speciei om la el acasa.

Omul, cînd e singur, poate face fel de fel de unelte. Adica devine american, spun eu. Eu as scrie peste Statele Unite astfel:”Omul este un animal care fabrica unelte.”M-au întrebat unii care sînt foarte filoamericani ce cred despre americani. Sînt lacatusi cosmici, domnule, le-am zis. India, de pilda, este inferioara tehnic Americii. Nici nu încape îndoiala: America o baga la jiletca. Da’ spiritual America e o Ghana; pe lînga India e primitiva.

Americanii nu mor în razboi. Sînt supraînarmati. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie la munitie raspunde în fata Senatului.

Eu nu pot fi americanofob decît în ceea ce priveste descompunerea religioasa în secte. Dar din punct de vedere politic… si noi si rusii ar trebui sa avem în frescele din biserici un Columb, caci fara el învatam acum nemteste cu dictionarele pe genunchi.

În belsugul de-acolo nu poate aparea o gîndire teologica. Americanii n-au vocatie; îl invoca pe Dumnezeu doar ca sa le binecuvînteze pravaliile. Ei gîndesc negustoreste. Exercita stapînirea lumii doar la casele de bani.

Antisemitismul nu e o reactie spontana a românilor, a germanilor, a polonilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei ca spaima, crezînd ca-l previn. Antisemitismul functioneaza dupa principiul actiunii si reactiunii. Pai daca rabinul Moses Rosen, care e doctor si face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl înjura pe Eminescu… Pai ce ar zice el daca eu l-as lua pe Moise pe faras?

Nu am fost si nu sînt antisemit, pentru ca ar însemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim cinstiti, Cristos nu e din Falticeni.

O baba murdara pe picioare, care sta în fata icoanei Maicii Domnului în biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si între un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.

Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.

Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrîn: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapîn.

Nu pot evita neplacerile batrînetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pîna aproape la nouazeci de ani. Însa batrînii au o supapa foarte înteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cînd ma gîndesc la suferintele batrînetii, îmi dau seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în craci. Stiinta si filozofia greaca sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

Exista o carte a unui savant american care încearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare: ca creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar în afara de Biblie. Mie mi-a trebuit o viata întreaga ca sa aflu asta. El nu era asa batrîn cînd a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin… Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca în afara de Biblie nu e nici un adevar.

Shakespeare, pe lînga Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Gaesti.

În afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinatatile devin sacre în prezenta lui.

Stii unde poti capata definitia omului? – te întreb. În templu. În biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

În biserica afli ca existi.

Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!

În afara de carti nu traiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au într-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.

Ceausescu n-avea masca de golan, ci masca de golan fioros. Nu mi-am închipuit ca un golan analfabet poate sa aiba o asemenea pofta de luxurie. Vila lui de la Neptun…totul e de aur acolo. D-aia s-a si numit “epoca de aur”…

Asa-zisul triumf al proletariatului, care a sfîrsit ca triumf al lui Ceausescu, a fost triumful lui Golanescu si o trecere în întuneric. Asta a fost revolutia proletara. Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revolutie, ci o restauratie: geniul politic al poporului român a atestat reasezarea în ordinea naturala. Asta s-a întîmplat atunci: o restauratio magna. Fara sa ignor jertfele de la Timisoara, ma opresc la manifestatia din fata Comitetului Central, cînd multimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întîmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturala a poporului român. Cînd multimea îi refuza tiranului încrederea, asta calca în gol. Asa a calcat Ceausescu – în gol.

Cioran e o inteligenta pura. Pai, ca sa te fîtîi ca el prin Paris, trebuie sa ai inteligenta. Ca acolo inteligenta este! Are o singura trasatura inadmisibila în fiinta lui: e neconsolator.

Eu m-as întîlni cu Cioran în nelinistile mele, care seamana cu ale lui, iar el s-ar întîlni cu misticismul meu în lirismul lui.

În ce priveste cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran sa nu moara aici unde s-a nascut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl vad împacat în amurg cu sine, cu Sfîntul Apostol Pavel si cu Absolutul Divin, pentru a nu muri în lumea aceasta.

Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e nelinistea de a fi om, ci nelinistea de a fi român.

Comunismul e cea mai mare aflare-în-treaba din istoria omenirii.

Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta:ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului! Adica sa manînci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda!

Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul în stiinte sociale. Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii rabda… vede tot si totul pute.

A te poune comunismului înseamna a apara puritatea Codului Penal. Comunistii nu trebuie tratati ca infractori de drept comun. Ca hotii de buzunare, ca tîlharii, ca violatorii de dame…

Comunismul e imanentism absolut: el muta complet omul în lumea asta. Comunismul înseamna negatia omului total, ca omul total apartine la cele doua lumi:lumea trecatoare si lumea vesnica. Or, comunismul ancoreaza în dimensiunea lumii trecatoare si în felul asta nu e uman. Pentru ca daca îi spui unui om normal: ma, esti un animal rational muritor si dupa tine ramîn doar viermi si minerale – îti da cu bîta în cap!

M-am gîndit sa scriu un pamflet anticomunist si m-am gîndit sa iau anticii si modernii, cei mai mari pamfletari pe care-i întîlnesc, si sa iau de acolo cele mai acidulate imagini sau figuri de stil. Si m-am gîndit ca e un travaliu odios, gratuit, nu face trei parale. Si am ajuns la o intuitie mult mai corecta pentru a defini orice miscare comunista. Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractiunilor: crime, delicte si contraventii. Definesc crimele pe rînd, delictele pe rînd si contraventiile pe rînd, si scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universala, naturala prezenta în acest integral Cod Penal. Ei sînt infractori, comunistii, nu sînt oameni politici. De altfel, Douglas, ministrul de externe al Americii, a dat o definitie a comunismului: exista în dreptul penal crime continue si crime continuate; comunismul e o crima continua.

Comunistii sînt atît de terestri, ca eu nu i-as lasa nici sase urce în avion, si între Bucuresti si Moscova i-as pune sa mearga pe jos, umplînd desagii cu mîncare din loc în loc…

Comunistul stie ca e animal, stie ca e rational si stie ca e absolut muritor. Dar în felul asta, cu toata rationalitatea lui, între el si dihor nu enici o deosebire.

Comunismul, unde a triumfat, te beleste sistematic.

Rusia a demonstrat – tehnic, practic si teoretic – nulitatea comunismului.

Stalinismul e definitia comunismului. Unde nu e stalinism, dupa trei luni cad de la putere, ca nu sînt în stare sa dea nici… apa. Nu se poate impune comunismul decît cu bîta, cu parul!

Nu se poate face economie în comunism si de catre comunisti. Astia nu sînt în stare sa conduca nici o comuna rurala. Încurca apele, înfunda fîntînile…

Comunismul este un cancer social. Unde se instaleaza, ramîne pustiu.

Atît extrema stînga, cît si extrema dreapta sînt falimentare. Comunismul, de pilda:premisa lui majora e egalitatea reala, absoluta a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu exista egalitate – nici în regnul mineral, ca aurul nu e egal cu carbunele, nici în regnul vegetal, ca plantele nu sînt egale, si nici în regnul animal, ca pisica nu e egala cu leul, cel putin ca forta. Si nici în specia om nu functioneaza, cu atît mai mult, principiul egalitatii. E damnat esential comunismul prin premisa lui majora: egalitatea reala a oamenilor, care este o utopie. Si înca… da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu sta în constructia lor, ci în faptul ca toate sînt realizabile. E un paradox, însa este adevarat ca paradoxul este limita pîna la care poate merge inteligenta umana, dincolo de care apare nimicul.

Comunistii sînt vacari: considera oamenii ca vacarii cirezile. Cum poti gîndi egalitatea absoluta – ca asa trebuie s-o gîndesti ca sa fii comunist – cînd nici nu iesi bine în strada si te-ntîlnesti cu ea, cu inegalitatea?

Si la comunisti sînt stapîni si slugi, dar ei sînt ipocriti, pentru ca stiu ca iegalitatea oamenilor nu poate exista nicaieri; sînt perfect escroci, tocmai pentru ca afirma ca esenta comunismului este egalitatea reala a oamenilor. Premisa egalitatii absolute e nula, iar socialistii adauga putin sifon în vinul asta.

Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmaresc. Comunistii urmaresc egalitatea anarhica finala. Astia sînt comunistii – anarhisti! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru ca nu poti fi egalitar decît daca esti anarhic.

Cînd se vorbeste de totalitarismul comunist e o contradictie în termeni. Totalitari nu pot fi decît oamenii care pleaca de la întreg la parte – dupa formula aristotelica. Or, comunistii, nu sînt totalitari. Dupa ce ma orientez? Dupa Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia rosie. Acolo se spune ca idealul lor e o societate fara stat, fara clase, conceputa ca o asociere libera de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfîrsitul Manifestului, cum zice Kautki. Comunistii sînt anarhisti la finalitate. Totalitari sînt fascistii, hitleristii si Biserica Catolica , pentru ca si ea pleaca de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. Astia sînt totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneti asta, ca zapaciti tineretul! Daca toti îi considera pe comunisti totalitari, nu pot sa dau pe post asta… Dar eu – ce-i în gusa si-n capusa. Nu ma dau înapoi. Nu pot sa mint.

Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie din orgoliu, fie din capacitate de adaptare. Dat, de multe ori, adaptarea la împrejurari se cheama conformism si conformistul se deosebeste de plosnita doar prin aceea ca ea n-are ratiune…Cei care nu se conformeaza trag consecintele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea tine mai mult de biologic decît de spiritual. De pilda eu ma situez în fluviul inform al stanilismului, care se revarsa prin stanilismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, daca încerc sa judec acest fluviu inform al stanilismului care situeaza omul în regnul animal, cum pot eu sa scap de acet animalism? Prin orgoliu, ma opun – si intru în temnit. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De altfel, sa stiti un lucru:în lupta cu evenimentele politice majore omul basculeaza între eroism si lasitate. Te supui evenimentelor, stiind ca singur nu le poti înfrînge; si nu-ti convine sa candidezi la eroism.

Reactionar e cel vetust si învechit. Conservatorii mari nu sînt reactionari, pentru ca au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu.

Cred ca acum la noi, ar fi optima o conducere conservatoare, realizata însa într-un climat democratic. Adica un partid conservator , traditionalist, nationalist, într-un climat liberal. Ca sa nu faca din conservatorism instrument de tiranie, ca eu nu pot sa accept în numele nici unei idei sa asupresc o singura celula dintr-un om.

Constitutia liberala din 1923 nu e o opera, e o capodopera. Un rege puternic, înfasurat într-un stat al normelor liberale: separatia puterilor si libertati cîte doreste nea Nita; nici nu poate duce atîtea libertati!

Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o în istorie crestinii.

De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cînd citesc cuvîntul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sa reflecte în litere, în muzica sau în filozofie petece de transcendenta.

Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cînd nu eram în viata…” Pai cum sa fie creatura creator?

Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune ca noi îl respiram. Are materialitatea aerului. Seamana cu aerul. Noi sîntem crestini fara sa vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: ca respiram crestinismul cum respiram aerul.

Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

A fi cresti înseamna a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sînt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casa în casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de ispravi politice.

Isus Cristos este eternitatea care puncteaza istoria.

Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle”. Si eu spun: daca Newton gîndea pîna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva în natura “ legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

N-ar trebui sa se vorbeasca asa mult despre democratie. Eu, în materie de democratie, nu am nici o parere personala. Ma bizui pe doi gînditori clasici. Pe Platon si pe Aristotel. Platon sustine ca sînt trei forme de guvernamînt degenerate:tirania, oligarhia si democratia. Aristotel spune ca democratia este sistemul face fiecare ce vrea. Si eu am spus: dupa cum se vede.

Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numarul înlocuieste calitatea… Triumful cantitatii împotriva calitatii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

Fara sa gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot sa ramîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

În democratie, numai întîmplarea naste un mare sef. De pilda, un mare conducator în democratie a fost Clemenceau, care a condus politic primul razboi mondial .

Eu, cît as fi de aristocrat în gîndire, politic trebuie sa fiu democrat. Masa e absoluta; fiecare prost luat în parte e un prost si atît. Dar toti prostii astia, luati împreuna, sînt un principiu istoric.

Prin însasi ordinea ei ideologica, democratia îl obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masa se exprima specia. Prin individ se exprima personalitatea. Numai ca, uneori, un individ ajunge sa influenteze foarte mult asupra maselor. Acestia sînt alesii. Istoria este facuta de alesi. Paradoxul societatii umane este ca multimea îi produce pe conducatori, iar acestia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricarei democratii burgheze. Asta e forta constanta a democratiei. Iar extremelor – fie extremei stîngi, fie extremei drepte - , care violeaza ideea de echilibru social, democratia le este ostila.

Eu nu sînt democrat. Am asemanat democratia cu jigodia la cîine: nu scapa decît cei care sînt tari.

Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect fata de poporul român. Si pîna la urma mi-am modificat pozitia: nu sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor.

Democratia totala e cimitir istoric. Noi nu sîntem în pericol, ca n-avem nici macar democratie; un cimitir istoric presupune un trecut de viata care sa fie îngropat.

Si totusi cel mai bun sistem social e cel care pleaca de la respectul mastii de om: democratia. Democratia e imperfecta, dar fara ea e greu de vietuit. Este un soi de haos suportabil.

Democratia este sistemul social care face posibila existenta idiotului alaturi de geniu. Dar ea se deosebeste de egalitarismul comunist prin lege. În democratie legea functioneaza, în vreme ce în comunism legea nu exista; e tiranie.

Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun alora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

În fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

Binele si raul sînt conceptelepedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

Dumnezeu s-a revelat, dovada ca este. De fapt, vînzoleala asta haotica a lumii actuale, framîntarea lumii actuale, ma convinge ca nu exista decît Dumnezeu. Ca totul e muritor, si universul si omul, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu din nimic si o va spulbera din orgoliul divin de-a o face din nou – considerînd ca prima lui isprava s-a înecat istoric.

În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revolutiei franceze, prima propozitie e o idiotie absoluta sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sînt egali de la natura. Asta e ca si cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la natura. Sint inegali însisi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru si altul imbecil. Substanta ereditara e un mister.

Egalitatea e cel mai mare dusman al libertatii.

Principiul egalitatii, pe care-l vehiculeaza democratii din lume, functioneaza în mod real numai în religie, fiindca numai religia crestina considera oamenii egali în fata lui Dumnezeu.

Eminescu, despre care Iorga spune ca-i expresia integrala a natiunii române, iar Blaga ca reprezinta “ideea platonica de român”, e românul absolut. L-am definit eu: suma lirica de voievozi.

Noica a fost o personalitate, dar a spune “epoca Noica” e ca si cum ai spune “epoca Ghita Popescu”. Nu a fost nici macar o epoca “Nae Ionescu”, cu toate ca el într-adevar, putea face epoca. La fel Eliade, Cioran. Face oare epoca un profesor universitar la Chicago? Iar Cioran a spus: Eu sînt cazul Cioran – si nu cred ca s-a izmenit cînd a afirmat asta, pentru ca, e evident, n-ati auzit de “cioranism” în România. El este, ca de altfel si Eliade, o personalitate care s-a limitat la ea însasi. Însusi Iorga, din acest punct de vedere, i-a ramas inferior lui Maiorescu, pentru ca Maiorescu a punctat epoca lui. Samanatorismul lui Iorga a marcat, dar nu a facut epoca, ci poate fi considerat doar un eveniment.

Europa e formata din trei familii de popoare: familia popoarelor germene, a celor latine si familia popoarelor slave. Parerea mea e ca dominanta e latina si spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominanta europeana. Nu Germania. S-au zbatut germanii, dar sînt tot subalterni, ca si slavii.

Asa, daca gîndesti omul ca european, au nemtii o expresie: a vorbi de puritate germana, poloneza, franceza este ridicol, pentru ca popoarele Europei sînt die Fruchte einer Promenademischung (Progeniturile unei corcituri), adica doua babe surde, cu doi cîini, stau la taifas si dupa doua zile afla ca toti cateii fatati de catelusa nu seamana cu fiul babei.

Evreii au geniu religios. Ei au creat doua religii, iudaica si crestina. Mai glorioase nu vad religii în lume… Sînt o rasa superioara, sînt parintii religiei noastre. Pentru ei cultura înseamna religie. Restul este arta si stiinta. Cultura înseamna la ei spirit si numai ei au lasat cultura pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaica si civilizatia e multiforma. Iudeo-germano-latino-slava.

De ce au existat întotdeauna resentimente fata de ovrei? – Stilul lor de viata. Cînd în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, acestia îi întelegeau la nivelul sticlei. Nu stiau ce sînt. Nu semanau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur si simplu nu-i întelegeau.

În Evul Mediu, pe vremea cînd europenii aveau meseriasi-bijutieri, rusii mîncau paie. Fara traditia asta adînca, nu se poate face supercivilizatie moderna. Xenopol spune asa: Viciul esential al istoriei românilor, din cauza razboaielor neîntrerupte cu turcii, e absenta de dospire îndelunga a Evului Mediu.

Extrema dreapta, ca si cea stînga, e falimentara. Omul nu e dispus, de dragul unei minoritati numite elita, sa ajunga iobag. Nici ultimul maturator nu este dispus sa renunte la libertate pentru ca în frunte se afla un tiran care e întelept ca Platon. Întelepciunea aluia e de doua parale. Daca ala se realizeza utopic pe sine, cel de pe strada sufera.

Greselile gîndirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confisca personalitatea, si mai ales ignoranta în ceea ce priveste onestitatea lui Hitler, acestea au fost greselile. Hitler a spus: Nu respect decît un singur cuvînt, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a declarat ca Germania n-are nevoie de prieteni, ci de supusi. Pai cum poti sa mai fii colaborator cu un asemenea imperialism?

Orice extrema este socialmente insuportabila, pentru ca e lipsita de ideea fundamentala a oricarei societati bine organizate, ideea de echilibru. Extremele violeaza ideea de echilibru social.

Si poporul, si foarte multi intelectuali nu pot suporta extremele, iar democratia este ostila extremelor, care confisca – si extrema stînga si extrema dreapta – personalitatea umana. Nu cred însa ca extrema dreapta poate fi gîndita în paralel cu cea stînga, cum se face. Extrema dreapta nu confisca proprietatea, personalitatea legata de proprietate. Extrema stînga e egalitara; egalitatea coercitiva e sterilizanta.

Nu stiu daca fantasticul e din nimic sau din ceva, dar ca sa fii fantastic trebuie sa fii transsenzorial, în afara de concret si de real. Însa fantasticul nu e totuna cu misticul si la o adica el e mult mai aproape de senzorial si foarte îndepartat de mistic: pentru ca lui îi lipseste relatia cu misterul.

Carui barbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru ca fac oameni.

Eu încerc o experienta: încerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc în tren, nu înseamna ca zeul meu e calea ferata.

În Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pîna îi ia dracul… Ca poti, în filozofie, sa ratacesti pîna devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevar.

La urma urmelor, are si filozofia acces la adevar, pentru ca situarea spiritului în adevar e vocationala.

Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trancanind silogisme.

Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei între popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

Generatia se naste asa: apare un cap – sau poate mai multe deodata, care sînt ancorate în acelasi ideal. Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza. Trebuie acceptata ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generatii. Cei ce devin modele sînt creatori de epoca si de curente si astfel hotarîtori pentru cetate.

Noi am fost o generatie favorizata: ne-amm plimbat prin toate universitatile, peste toti scriitorii, peste toti gînditorii… Si am ajuns la limitele scepticismului autohton de tip cioranesc. Adica nu sîntem, deocamdata, fauritori de sisteme general valabile.

Generatia mea a debutat în euforia realizarii României Mari si a murit în închisorile comuniste. Voi, care nu ati trecut prin închisori, stiti cum arata si cei care închid si cei închisi. Aveti o perspectiva totala.

Tineretul de azi e net superior generatiei noastre. Si asta pentru ca nu este usor pentru el, în climatul asta fioros, asa cum ne-a fost noua, într-o lume mai normala. Pai noi am trait sub regalitate, scriam pe Palatul regal “ De închiriat” si nu pateam nimic! A venit bolsevismul rus cu armele peste el, peste tineret, si el se scutura la mal ca rata de apa. S-a vazut acum în rascoala din ’89… Generatia actuala e grea de glorie. Ca sa te scuturi de bolsevism în plin bolsevism – pai cum se cheama asta?

Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un întelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinbitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în masura în care e apropiat sfîntul.

În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

Gheorghiu-Dej a fost o maimuta revolutionara; a crezut ca face si el revolutie, desi imita bolsevismul rusesc. Adica: sa arestez oameni fara judecata, sa-i tin indefinit în temnita, sa-i pun în regim de exterminare, sa-i ucid daca vreau – asta numea el revolutie. Asa facea Stalin. Si Dej, imitîndu-l, credea ca e revolutionar. De fapt a fost o maimuta balcanica – a tiranizat poporul român la adapostul armelor rusesti. Nu? Ce originalitate are revolutia româneasca? Dar n-are nici cea ruseasca originalitate… Pai stiti cum am definit eu revolutia ruseasca? Iacobinism tataro-mongol! Teroarea iacobina mutata în stil tataresc la Moscova.

Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gîndirii logice.

Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gîndirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face cîteodata sa cred ca gîndirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghita n-ar mai fi nici o diferenta.

Eu am spus ca sînt anumite zone ale corpului social unde greva trebuie considerata crima antinationala. Pai ia închipuiti-va ca toti brutarii din România fac greva! Nu mai mîncam pîine?! Exista zone ale economiei unde greva trebuie sa fie, în principiu interzisa.

Mare noroc ca exista oameni care sînt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am întelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavîrsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?

Iliescu se afla în treaba. Pentru activistii de partid aflarea în treaba e metoda de lucru. Astia sînt activisti de partid – e neobolsevismul actual al României… Pai el a declarat în platforma-program ca admira valorile ideale ale comunismului! Cum ai spune: sînt încîntat de dulceata si de deliciul produs în mine de cancer…

Corpul social e atît de afînat, încît, ca sopîrlele se furiseaza la conducere si ajung acolo impostori. Exista fisuri în aparatul social si de stat prin care se prelinge încet, inevitabil, impostura. Chiar si în cele mai stralucite cetati. Ce, credeti ca în Franta ajung sus numai personalitati remarcabile? Cînd e vorba de personalitati, n-ai încotro, trebuie sa le imiti. Fiindca imitatia e un fenomen social inevitabil. Dar nu poti sa imiti un prost, nici un impostor. Cel mult îl compatimesti.

Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca într-un salon, într-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care… - Ca sa vezi, nici nu m-am gîndit!

Inteligenta, oricît de mare nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

Se spune despre Nae Ionescu ca scuipa inteligenta.

Definitia lui Nae Ionescu e aceasta: meditatia metafizica mutata la nivel cotidian, sau ridicarea cotidianului la nivel filosofic. Nimeni n-a facut asta în presa pîna la el, nici macar Eminescu. Desi a fost un foarte mare gînditor si desi ramîne cel mai mare jurnalist, Eminescu n-a filosofat în publicistica.

Calinescu, fata de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocatie filosofica nici cît un maturator. Nae Ionescu nu se masura în vremea lui cu nimeni. Era el însusi.

Nae Ionescu trebuie definit comportamental, în sensul ca avut o atitudine justa fata de toate evenimentele din România. N-a gîndit însa just întotdeauna. Eu l-am apreciat mai mult atitudinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul politic.

Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în forma pura sau în exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamînt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

A spus despre Zelea Codreanu un lucru, Nae Ionescu: Eu ma screm si lui îi vine…

Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atît de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adica perspectiva istorica asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecam în istorie. Pentru ca istoria nu te învata numai sa faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul ca nu poti, la infinit, sa lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar daca nu te înlocuieste, te prelucreaza. Si daca nu poti iesi din devenire, nu poti scapa de tristete; tristetea metafizica e fructul devenirii. Sînt prosti istoricizanti care se consoleaza prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti… Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atîtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Cristos – dar nu ne intereseaza!

Istoria e întemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata.Cioran are o afirmatie extraordinara: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut în istorie.

Sînt doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

Kant spunea ca el e propriul sau legiuitor si stapîn. Lucru la care eu am facut asa: pîrt! Asa e el legiutor si stapîn cum sînt eu popa în cartier.

Nu e om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lînga Kant.

Eu am citit Cronica ratiunii pure ca student si am înlemnit de emotie. Acum am fata de ea, ca mistic biblic, consideratia pe care am avut-o fata de Informatia Bucurestiului. Dar a trebuit sa fac 80 de ani…

Legionarismul era în însesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa cîstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfîrsitul legionarilor.

La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – înseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma întrebati? Fiindca legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul gluma si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta-i punctul lor comun cu legionarii.

Nu se poate spune ca miscarea legionara n-a fost puternica! N-a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionara. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în cîteva minute sa ma trasneasca daca exista! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare,triumful personalitatii, triumful elitei conducatoare, nu-i asa, si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material, valorile miscîndu-se nederanjate de nimeni. Democratia înseamna mai putin decît liberalismul, care are într-un anume fel si un aspect aristocratic. Indiferent cine conduce Partidul Liberal astazi, poporul român nu poate sa evite liberalismul, fiindca îi datoreaza crearea statului român modern si a societatii române moderne. Ma intereseaza liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia si în vestul Europei. El devine, prin aceasta biruinta, ispititor pentru vînzoleala din spatiul rasaritean.

Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie. Liberalismul favorizeaza corpul social: te instaleaza în sistem si n-ai încotro…

E un fenomen istoric, dar puncteaza timpul si spatiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul ofera constantele în timp si în spatiu ale ordinii umane, cu toate ca a aparut istoric. Asa cum crestinismul a aparut istoric; dar a punctat cu eternitatea timpul si spatiul.

Pe spatiul domnului astuia foarte mare care se cheama întreprinzator, pe pasii astuia se naste toata civilizatia moderna. În urma liberalismului se afla uniformitatea, care economiceste e sterilizanta, iar în fata lui nu se afla decît haosul.

Singurul sistem suportabil, fiindca e copatibil cu demnitatea si libertatea umana, este liberalismul englez. Liberalismul instituie concurenta ca o competitie de valori, si nu confiscarea umana. El are un singur defect:prin competitia dura care se practica în liberalism, nu poate fi evitata aparitia deseurilor sociale, adica a neajutoratilor. Orice sistem social ramîne pîna la urma un joc deschis, neterminat. Nu s-a gasit formula de echilibru între individ si societate care sa n-aiba nici un rest.

Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Într-o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa învaluit de ele ca si credinciosii.

Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

Libertatea eu o aseman cu o frînghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participînd la actul mîntuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori în întuneric, daca esti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru ca ei nu sînt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am învatat la închisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pîna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

Liberatea omului e partea divina din el.

Limba româna are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se întîmpla spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntaret de strana. Limba româna are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctam universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrazneala.

Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd esti lucid esti în fata cimitirului. A fi lucid înseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. În masura în care Dumnezeu trebuie primit, si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

Ma întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii si i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluti. Atît de napastuti si goniti, au instinct national de fiara batuta. Iar eu si dumneata pe lînga ei, avem forta domestica de rate. Macaim. Am stat cu macedoromâni în temnita. Îi bateau pîna îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o barbatie perfecta.

Manifestul comunist e avanghelia rosie a comunismului. Chiar unul din autori îl numeste “evnghelia” lor: asa evnghelie la asa autori. E cea mai crîncena manifestare umana din cîte am citit. Nu-i intereseaza pe Marx si pe Engels decît distrugerea legica a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar daca în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cît un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanta. Sa piara burghezia! Asta e tot continutul Manifestului. Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemtesc de la Baltica la Creta într-o noapte si a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanta fortelor, înclinînd-o în lagarul democratilor, într-un moment în care nu se stia în care înclina, nici în senatul francez, nici în cel american. Ca am redus razboiul cu un an, pentru ca Hitler sa nu faca arme speciale, ca-n Anglia nu mai ramîneau atunci decît iepurii din vizuini…

Ceea ce e curios în persoana mea e ca sînt un mistic industrialist. În planul meu din anii ’40 aveam paisprezece miliardari români. Atîta planuisem eu. Aia faceau cît paisprezece state române de astazi. O linie ferata dubla Bucuresti – Episcopia Bihorului aia o fac în doua veri, iar statul în vreo noua ani. E un viciu de sistem, de structura aici. Noi a trebuit sa copiem haosul muscalesc.

Stiti ce înseamna un bun ministru? Nu sa fii bun functionar, ci sa ai vocatie de stapîn. Cînd un ministru e functionar, se încurca în hîrtii. Iar ca prim-ministru, trebuie sa porti în geanta imaginea ideala a României, spre care sa te misti asimptotic.

Un mister care se leaga si se dezleaga devine o problema si nu mai e mister. Misterele sînt supranaturale si sînt singurele mijloace de iesire din înlantuirea cosmica, din limitele comunitatii si din marginirea personala. În orice caz, daca un mister este comentat si i se gaseste un raspuns, atunci misterul se cheama problema si raspunsul, solutie.

E adevarat ca misterul nu e comod, te nelinisteste. Dar daca misterul sr fi absent, nelinistea metafizica a cunoasterii ar disparea si omul ar deveni mineral. Functia pozitiva a misterului este incitatia spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect si mister se datoreste nu numai intelectului, vocational, ci si misterului. Trebuie sa recunoastem ca sîntem tîmpiti…

Sacerdotul crestin nu e mistagog, el nu interpreteaza misterele. Mistagog e pagînul, care interpreteaza falsa lectura a vietii si universului – si asta se cheama mitologie. Preotul crestin nu talmaceste misterele, ci le comunica, fiind învaluit ritualic de ele, ca si credinciosii. Dogma euharistiei, dogma Trinitatii… ce, e de nasul unuoi popa sa le comenteze, comporta asta comentarii?

Mistica nu e altceva decît vehicularea misterului.

A sti la scara umana, poate fi folositor – dar în nici un caz mîntuitor.

E mai mîntuitoare o rugaciune într-o biserica din Gaiesti decît Platon.

Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut în fiecare zi!

Moartea ma determina sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamîntului cazînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.

Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am gasit totusi la Homer un mort de toata frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîta de Ahile. Si plînge Ahile ca a omorît frumusetea asta de femeie… Si-atunci Tersit – vocea poporului muncitor – se apuca sa insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi da un pumn si-l omoara – pe poporul muncitor – ca-i obraznic si ca insulta cadavrul aleia. Aici am vazut asadar o frumusete, desi în principiu, mortii antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

Sigur ca forma ideala de guvernamînt e monarhia. Monarhia ar presupune si alegeri, si partide si ar presupune un arbitru: acest arbitru, vazînd fortele politice în conflict, alege el, de fiecare data, dar n-o alege pe cea mai populara, ci pe cea mai adecvata interesului general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt monarhia a facut România Mare, iar democratia a mai redus-o.

Omul e guvernat pe pamînt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodata.

Morala în sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decît ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin înstapînirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît prin obiect. Morala publica într-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam în treba si face fiecare ce vrea.

Cateheza poate sa furiseze morala – cum spune Dante – ca sarpele în razoare.

Elitele morale sînt mai presus decît cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sînt fata de adevar, cum sînt curcile alea care se încurca printre popice.

Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punînd parul pe haimanalele de pe ulita. Cînd a fost întrebat cum îsi explica intrarea armatelor sale în Tarile de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Începuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

Am fost acuzati, noi, astia de dreapta, ca exageram puterea natiunii. Toate popoarele fac asa. Nemtii se considera buricul pamîntului, englezii doua buricuri ale pamîntului, francezii trei buricuri si jumatate. Fiecare crede ca neamul lui e buricul pamîntului.

Românismul a însemnat, pentru generatia noastra, sa fim noi însine. Ca a fi la stînga înseamna a fi în pom. Fiecare popor vrea sa fie el însusi. Si am vrut si noi, astia de dreapta, sa fim români.

Sînt român si ca român ma socot buricul pamîntului. Ca daca n-as fi român, n-as fi nimic. Nu ma pot imagina francez, englez, german. Adica nu pot extrapola substanta spiritului meu la alt neam. Sînt român prin vocatie. Tot ce gîndesc devine românesc.

Daca exista o stiinta a natiunii, eu sînt de meserie român.

Nationalismul poate fi practicat si cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor sa-si traiasca traditia si istoria cu gloriile si înfrîngerile ei. Pârvan zice: etnicul e punct de plecare si universalul punct de sosire. Eu, ca nationalist, am gîndit multa vreme ca natiunea e punctul terminus al evolutiei universale. Cînd dispar popoarele, intram în Turnul Babilonului.

Fara nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia…

mul a depsit conditia de animal abia atunci cînd în el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

Fara Dumnezeu omul ramîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramîne asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cînd, unde si în ce scop a aparut el în calitatea asta de om? Daca se întreaba singur si nu e un zeu în dreptul casei care sa-i reveleze data începutului, înseamna ca omul ramîne un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

Omul istoric mosteneste pe cel primordial, care, jucîndu-se pe frînghia libertatii, a împletit purul cu demonicul, viata cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlantuirea si, ramînînd captiv, jocul dintre el si lume, pepetuu neîmplinit, este un amestec de sfînt si drac, chiar daca pare a fi intefgru. Sufera de toate bolile si viciile imaginabile. Nu poate iesi singur din el si din natura.

Omul nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individuatiei, dar nu ne dam seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Tutea, spun ce cred eu despre mine si cînd ramîn singur cu mine uit si unde m-am nascut; si în singuratate as muri de melancolie ca maimuta lui Andreev. Prezenta mea e definita de contemporanii mei.

Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca între corp si suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar daca este, nu e convingator. Dar nici corpul nu este, în nici un fel convingator. Capul nu are biruinta definitiva; faptul ca e muritor îi anuleaza esentialitatea. Tot ce exista în noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din disperare, se cheama spirit.

Renasterea italiana, unde omul este situat în centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad biopsihic, omul e etrn trist.

Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu între Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramîne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici ca omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor îl distinge de restul vietatilor, nescotîndu-l din perspectiva mortii absolute.Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oicît de savanta, nescotînd omul decît aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de ccapra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar în mod absurd din natura.

Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu-ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa… Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezî în vîrf, pentru ca nu e nici în interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfîntul sta în fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facînd istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se închina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situeaza dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om împlinit, este fixata doar în timp si în spatiu.

Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sînt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gîndit decît biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decît ultima noutate evolutionista a stiintei.

Eu disting între omul modern si omul istoric. Omul etern este omul primordial, integral creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine, si raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenie lui. Ca nu se poate, din cel ce am fost întreg, sa fiu dumicat în epoci, în zile si în clipe. Omul istoric e captivul clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor, si orelor din timpul lui Stefan cel Mare sau de cînd vorbesc eu acum, ci si al clipelor în care îl definesc ca neom. Ca trebuie sa acceptam: omul etern are un sinonim, homo religiosus. Omul religios e omul etern. Omul stiintific e neomul istoric. Tot ce face el poarta pecetea preaomenescului lui.

Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

Ordinea nu trebuie sa fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea în afara adevarului, e dezordine. La germani e o ordine pe care nu o simti. Chiar cînd vezi un politist, ca o statuie, pe strada, el nu-ti apare coercitiv, ci regulator.

Originali, vorba lui Heidegger, nu sînt decît idiotii. Altminteri doar Dumnezeu e original, iar Aristotel nu e original, ca nu face decît sa descrie opera lui Dumnezeu. Dar Aristotel, nu încape îndoiala, e un geniu, pentru ca descrie genial opera lui Dumnezeu.

Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.

Personalitatea e un ins care influenteaza ambianta prin simpla lui forta harismatica. Un om cu har. Nu e nevoie sa fie savant, ci sa aiba har.

În majoritatea Dialogurilor, Platon nu rezolva nimic. Dialogurile lui sînt aporii, adica înfundaturi. Platon e în impas permanent. În asta se vede geniul lui, fata de Kant, care e mai plavan: el are impresia ca rezolva. Platon îsi da seama ca nu rezolva nimic.

Eu am afirmat odata într-un salon, ca Platon este miscarea spiritului înlauntru eternitatii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Daca eu încerc sa gîndesc universul, trebuie sa mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.

Fata de maretia lui Cristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa-l scuturi si constati ca arhetipurile lui sînt filozofice, dar daca muti arhetipurile acstea în în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce în greceste înseamna “meserias”.

Cînd Charles Maurras a spus la politique d’abord (politica mai întîi), a spus un mare adevar. Fara politica sîntem pierduti. Adica ne împungem ca berbecii unii pe altii. Un mare om politic e un om care are har. El face posibila existenta comuna a oamenilor prin spiritul lui de organizator si legiuitor.

Partidele politice sînt cai la carul de aur al istoriei românilor; cînd devin gloabe, poporul român le trimite la abator.

Poporul român, din punct de vedere politic, e greu de glorie.

Pai daca îi adunam pe toti ministrii români de la 1900 la 1918, noi am fi putut furniza Angliei si Imperiului Britanic cel putin cinci ministri… Iar cînd vorbesc de Ionel Bratianu, ar trebui sa ma ridic în picioare, asa a fost de mare ca om de stat! Si a fost inginer… Ceea ce înseamna ca politica e o arta, o vocatie.

Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar negustorul, rata de jos care se uita la el.

Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea în treaba ca metoda de lucru la români.

La întrebarile fundamentale “de ce?” si “în ce scop?” aporetica rurala româneasca raspunde: “d-aia”.

A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” înseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.

La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

Prima conditie a unui român este sa creada este sa creada ca poporul român este asa cum sînt pomii, cum sînt animalele, cum e regnul vegetal sau animal… Ce face poporul român e mai putin important decît faptul ca el este pe lume.

Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Ca n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornita din spatiul în care s-a desfasurat istoric poporul român ne arata ca sîntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parca – n-am fost noi “în calea rautatilor”? A reusit vreo invazie sa-ai impuna stilul si credintele aici?

În Consiliul de Ministri am vrut sa lamurim problema aceasta, cum sa se limiteze cresterea populatiei, iar eu am fost de parere ca românii trebuie sa se înmulteasca ca sardelele, sa creeze o superindustrie ultramoderna, sa se înarmeze pîna în dinti si sa se duca în vizita razboinica la popoarele vecine, culcîndu-le la pamînt. Si asta am gîndit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sînteti cinic, domnule director. I-am raspuns: Nu. Sînt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gîndeam ca nationalist, bineînteles. N-am avut încotro. Sînt un imperialist…

Eu am facut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunîndu-le: Domnilor, eu as vrea sa creasca populatia României, pîna-ntr-acolo încît la Athénée Palace sa poata sa manînce toti mamaliga cu fasole!

Eu aveam niste planuri pentru poporul român: cucerirea Bulgariei si a Ucrainei, într-o faza istorica, si mai tîrziu vom mai vedea… Dar nu poti cuceri cu minciuni democratice si cu un popor din care cinci milioane manînca doar de trei ori pe saptamîna…

Cum vad participarea românilor de acum la mîntuirea lor? – Simplu. Ducîndu-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

La români prostia e o infractiune, caci vorba-ceea:”Poti umbla doua ore în galop prin Bucuresti si sa nu dai de un prost”.

Întotdeauna cînd gîndesc în spiritul poporului român, ma mut cu arme si bagaje cu speranta în viitor. Un grec, mi se pare, a spus nu stiu daca la Atena sau aici, În Bucuresti: Noi nu mai sîntem, dar voi, românii, veti fi.

Grecii, cînd îsi citesc istoria gîndiriidin spatiul lor, at trebui, vorba lui Cioran, sa se sinucida. Capata sentimentul inutilitatii si al decadentei. Adica nu mai poarta numele de greci decît în mod geografic. Atît! Ceea ce nu e cazul cu noi.

Am facut o marturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, în haine vargate si în lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

Un tîmpit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost în stare…

În principiu, am certitudinea invincibilitatii poporului român; si ca asa cum a iesit din impas cu Ceausescu, va iesi din orice impas. Asa cum facut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomana, austriaca si rusa si a facut unitatea înaintea unitatii Italiei… E atît de viguros neamul asta al nostru, ca nu ma îndoiesc ca virtutile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi da argumente în sprijinul credintei mele ca poporul român nu poate fi înfrînt.

Dumezeu e român sau daca nu sînt împotriva lui! În lumea valorilor prietenia este cîteodata o rpimejdie: ea falsifica ierarhia valorilor. Nu prin sentimentul amicitiei se defineste o valoare, ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte.

Mi-ar fi placut sa fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamana cu un tîmplar ca ia un lemn murdar din noroi, îl spala si face mobila de lux.

Progresul tehnic nu e un adevar, ci o comoditate. Progresul e un util variabil. Ar fi fost util si pentru greci avionul, sa nu se duca dintr-o cetate într-alta calare pe magar.

Nu e de conceput libertatea fa ra proprietate. Orice om trebuie sa fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar daca nu poseda nimic.

Pot sa fie ciuperci partidele, dar sa binevoiasca sa respecte doi termeni: taranul stapîn la sat si întreprinzatorul stapîn în comuna urbana. Dupa aia putem urla ca la terasa.

De cele mai multe ori prostii sînt atei, intelectualisti pîna peste poate, comunitaristi si foarte toleranti, în sensul unui dezmat al libertatii. Au o mare rezerva fata de cei care vorbesc în termenii credintei si ai natiunii.

Prostii reprezinta ideea de repetitie goala: o iau în totdeauna de la început. Sînt invariabili ca orice lucru neînzestrat.

Protestantismul est o religie coborîta la rangul de morala pentru gradinita de copii.

Pudoarea crestina e atît de pura, încît carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pîna la crestini n-a realizat nimeni.

e este ratiunea de stat? Este exercitiul nelimitat al puteri, aparent legitim care îmbraca masca interesului public si care se exercita dincolo de bine si de rau, adica dincolo de ordinea religioasa, morala si de drept. Cînd e vorba de stari exceptionale, ca razboiul, insurectia, calamitatile naturale, ea îl transforma temporar pe cetatean – subiect purtator de drepturi – în obiect al puterii politice. Ratiunea de stat nu trebuie confundata cu tirania, stare abuziva, cu durata nelimitata – “anarhia canaliei de sus”, cum a definit-o un francez.

Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

Îi spuneam unui comunist sub Ceausescu: uite, ma s-ar putea ca într-un viitor razboi sa ne bata cu maturile dusmanii, sa n-aiba nevoie de arme! Ati plantat pe spinarea fiecarui cetatean cîte o piele de iepure. Pai atunci, s-a terminat cu soldatul.

Cei mai crînceni si mai straluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.

Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca religie am latra precum cîinii. Ne mastem, traim, ne îmbolnavim, îmbatrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

Cine n-a putut fi înlocuita? Religie! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esentedin stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu îndraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, - daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin îti spune ca advarul se definesteprin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.

Nu poti sa spui ca un pigmeu este egal cu mine, pentru ca el nu-l are pe Dumnezeu, nu e un om întreg.

Religia transforma poporul într-o masa de oameni culti.

Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

Nivelul meu intelectual, chiar daca sînt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

Religia este sediul adevarului transcendent în esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade în fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e dihor laureat.

În Ispita de pe munte – retro satana – Isus spune: “Împaratia mea nu e din lumea aceasta” Asta-i nemaiauzit!Du-te în împaratia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! Înotam în Univers ca mormolocii, si lumea lui Cristos se situeaza transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.

Tot ce se face în afara teologiei este ononie de prestigiu.

Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi în afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

Revolutia franceza n-a fost o revolutie, nici revolutia rusa n-a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale în batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a întîmplat o singura data în timp, la aparitia lui Cristos.

Asa am spus eu în temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi într-o curte închisa – nu véti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pîna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Cristos. În parabola cu paia ratacita, un pastor paraseste o turma întreaga în cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca în universul lui Cristos o celula care mai palpita într-un muribund e mai valoroasa decît toate galaxiile posibile.

Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gîndita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, cînd se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna…

A încercat sa-mi explice mie un diplomat rus precum ca Moscova îsi trage radacinile de la Roma. I-am spus ca nu se poate, pentru ca toti romanii ar fi înghetat de frig la Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil rusilor, pentru ca si ei ne-au fost noua. Îmi aduc aminte ca, într-o societate de diplomati, mi s-a spus ca rusii sînt un popor mesianic. Le-am raspuns ca nu: rusii sînt un popor numeros cu o obraznicie mesianica si care au preluat Bizantul, considerîndu-se continuatorii stralucirii bizantine.

Rusii au un fel de umanitate indefinibila. Am fost la Moscova si nu pot spune despre ei ca sînt individual tirani, desi au practicat tirania. Pe de alta parte, nu cred sa fi întîlnit vreun rus care sa fie normal; asta nu mi-o pot explica decît prin faptul ca, probabil s-au corcit cu tatarii.

Ce-si închipuie rusii? C-a fost pus jos Hitler si ei sînt vaccinati? Au intrat într-un teren minat: în spatiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor astora. Daca esti în calea unui automobil anglo-saxon, apare razboiul. Pai ce-si închipuie muscalii? Ca aia tolereaza sa stai în calea lor? Aia s-au învatat, anglo-saxonii, sa fie stapînii lumii – si muscalii zic niet! Ei asta-i… Pai hai sa ne batem!

I-am asemanat odata pe rusi cu vacile care dau douazeci si cinci de chile de lapte pe zi si apoi se baliga în sistar.

Rusii sînt la fel de imperialisti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Rusii sînt mai perfizi. Cînd te ocupa si te declari de acord, spun ca esti progresist, iar cînd le rupi falcile, ca esti fascist si reactionar. Rusii sînt mai abili politic decît germanii. Dovada ca au reusit sa faca din brasoava asta rosie, din rusinea asta care e bolsevismul, o supraputere mondiala, sa impuna Statelor Unite situarea bolsevismului la rang de supraputere.

Ma întreba un rus cu ani în urma: Domnule Tutea, cum va explicati dumneavoastra ca noi, rusii, întindem mîna Europei si ea o refuza sistematic? – Foarte simplu, aveti un cancer mintal, se chiama cancer ideologic marxist-leninist. Aruncati cancerul asta la gunoi si Europa nu numai ca va saluta, dar va si recunoaste, cum traditonal ati fost recunoscuti, ca parteneri egali. Si atunci Europa se va întinde de la Atlantic la Vladivostok, iar America va fi a doua Albanie…

Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul la sistemul nervos. Am facut afirmatia asta, pe care ulterior am retractat-o (ca sa nu se creada ca e vorba de toti rusii, de marele popor rus), gîndidu-ma la Gorbaciov. Pentru ca el spune: Situatia economica a Uniunii – vasazica dupa 70 de ani de marxism-leninism – e catastrofica. Punct. Si apoi opteaza pentru leninism! Adica pentru cadavrul din Piata Rosie, care a creat dezastrul asta…

Cultura sateasca este aparent anonima; anonimatul în aceasta sfera este o simpla ipoteza de lucru. Nu poti spune ca la sat oamenii gîndesc în cor; oamenii nu gîndesc în grup…La baza culturii taranesti este tot personalitatea lor, dar o personalitate anonima, nu ca orasenii, care se semneaza unde vrei si unde nu vrei, pe garduri si hîrtie. Adevarurile din lumea rurala rasar asa, ca brazii, ca fagii…

Taranii formeaza o comunitate si orasenii o societate. Comunitatea e de natura organica si societatea orasului e de natura construita. Orasenii sînt juxtapusi, cum sînt cartofii în sac, în timp ce satenii stau în sat prin reguli de comportare, convietuire, prin asigurarea sanatatii si echilibrului mediului ambiant. Obstea taraneasca creeaza doar moravuri rurale, dar nu creeaza norme pentru o cetate ca cea moderna. Cînd Ion Mihalache a creat Partidul Taranesc si a vrut sa organizeze cetatea pe interesele rurale, i s-a obiectat ca “domnul si doamna Mihalache vor ajunge la Cîmpulung într-o saptamîna cu carul de boi…”

E foarte greu, cînd ai responsabilitatea a ceea ce faci, sa te pui pe scris, fiindca scrisul te definitiveaza, în sensul ca te arata fara posibilitate de iesire.

Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.

Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata în cultul genialitatii ca slavire a progresului în afara. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se înfioara în fata mortii sînt sfintii.

A fi sfînt înseamna a fi suveranul tau perfect.

M-a întrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – Asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

Social-democratia este laptele batut al comunismului.

Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate, dar sa nu faca ce trebuie. Social-democratia e anticamera comunismului. Numai ca, daca prin social-democratie s-a intrat în comunism, nu se poate iesi din comunism tot pe-acolo. E ca o usa care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-democratii n-au forta activa de lupta. Pai n-au guvernat Germania social-democratii? Drept care au facut pe ei!

Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Cristos. Zice colonelul: Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sînt solidar cu dumneavoastra. – Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, ca nu sîntem solidari unii cu altii…

Am fost în tinerete de stînga din generozitate. Pentru ca, vorba-ceea: daca pîna la 30 de ani nu esti de stînga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti de stînga si nu esti conservator, esti crestin. Confudam în tinerete comunismul cu comunitarismul.

Stînga nu poate guverna. Cînd vine la putere e pustiu.

Toate formele de stînga violeaza cotidian ordinea naturala a lui Dumnezeu.

Acum vor sa-l sfinteasca pe Stefan cel Mare… A fost cea mai mare personalitate politica si militara pe care au dat-o românii în istoria lor. Carol I zicea: Nu veti mai da unu’ ca asta chiar daca mai traiti înca un milion de ani. Da’cum sa faci sfînt din el? Ca el era curvar, domnule! Erou, asta-i altceva… Un erou national fara egal. Cel mai mare. Da’ sfînt… Cum sa faci sfînt din el?!

Este incorect sa ai dispret fata de tehnica. Eu nu sînt tehnocrat, însa recunosc ca în batalia pentru adaptare, tehnica este universal utila. Dar asta nu înseamna ca tehnica poarta în ea dimensiunea infinitului.

Cînd va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

Taranul este omul absolut.

Nae Ionescu îl concepea pe român ca pe un taran învatat, dens de credinta. Pai nu e realitate! Cum putem muta un om în cioareci în Academia Româna? Nu poti absolutiza taranul. Îl poti iubi ca e viguros si ca e român autentic. Ca sigur e român! Daca eu, ca tata a fost popa si maica-mea taranca, si tot ma îndoiesc ca sînt român, dar de un taran în cioareci nu trebuie sa te îndoiesti, da-o încolo de treaba! Ala e român prin definitie. Ala duce cioarecii la primarie si îi da certificat de român…Eu ma gîndesc la taran bio-istoric. Pentru ca el e purtatorul bio-istoric al românilor. Fara cioarecii lui, aici traiau tatarii, pecenegii, cumanii, turcii, maghiarii, germanii… Pe cioarecii lui stam. Eu nu sînt un om pitoresc, eu sînt un om grav. Cred ca sînteti de acord ca, la rangul mintii mele, nu sînt pitoresc. Dar în presa apar pitoresc. Si moare de placere mass-media cînd citeste gogosile astea. Zice: aoleu, ce dragut e asta! Eu nu sînt un om dragut, eu sînt un om solemn.

I-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. Dar cum va socotiti? Popa, zic. Si unde aveti parohia? – N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

Si eu sînt un om greoi de munte, ca Eminescu, fara sa am îndrazneala sa ma compar cu el – un pisc. Dar si eu sînt un om greoi de munte; si de aceea, nimic nu se desface cu suflu de destin daca ma uit în trecutul meu, cu suflu de destin în mod necesar, ci totul este întîmplator. De aceea am fost condamnat sa condamn adevarul. Nu sînt spontan, caut continuu, nu sînt vizitat de inspiratie, totul e initiere, efort continuu rational, ca asta e initiere, cautare personala; caut metodologic mereu o cale catre adevar si nu ajung deloc la el. Si pîna la urma ma rezum la ce se întîmpla în templu, în biserica, în materie de adevar. E vorba de adevar, nu e vorba de comoditate. Ca sînt incomod, ca sînt batrîn, ca biologia vîrstei mi-a luat unele virtuti pe care le-am avut în tinerete, asta nu ma deranjeaza. Ceea ce ma deranjeaza enorm, e ca nu ajung la adevar cautîndu-l. Fiindca cel care-l cautanu-l afla, si-l cauta neaflînd si, vorbind socratico-crestin, stie nestind.

Nae Ionescu le zicea unora ca ar trebui sa faca asa ca ala, aratînd cu degetul catre mine. Da’, zice, ala ne va conduce în viitor…Si într-adevar, i-am condus pe toti…la puscarie!

Eu sînt aristocrat prin adoptiune – ca maica-mea era taranca. Cum spune Tudor Vianu despre Titu Maiorescu: a fost el boier? Daca nu se duceau la Viena si în Germania, ramîneau doar niste balcanici extraordinar de inteligenti… Si eu la fel, daca n-as avea cultura filozofica germana, as fi un siret din Cîmpulung, mi-as permite sa ma joc de-a turca. Noi sîntem germani de limba româna!

Se zice ca si animalele, unele simt nevoia de companie; cica elefantul si magarul nu iubesc singuratatea. Eu ma compar cu ei. Nici lor nu le place sa traiasca singuri. Dar ei au superioritate fata de mine. Sînt foarte invidios pe elefant si pe magar: ei mor singuri. Se izoleaza cînd mor. Moartea magarului e cea mai glorioasa. Printii si regii mor în fata asistentei: mor ca niste vaci…

Sînt nelinistit de batrînete si însingurat. Am un regret: ca nu m-am însurat, sa am si eu un copil. Am un regret: ca nu m-am însurat, sa am si eu un copil. Chiar daca sînt niste javre, copiii, dar oricum… Sînt carne din carnea… sînt javre din carnea ta. Asa o fi vrut Dumnezeu.

En n-am tins sa devin filozof. Am vrut sa devin “legiuitor” – ceea ce e cu totul altceva -, adica sa ma mut în altii. Legiuitorul este unul care îsi lichideaza autoinstatisfactiile revarsîndu-se, formal sau juridic, în altii. Asta am vrut eu. Eu m-am vazut întotdeauna legiuitor, desi n-am avut ocazia sa fiu. Am fost sfatuitor la diferiti tîmpiti ministri. Si alunecam peste ei ca apa peste rata… Uite, ca sa ajungi legiuitor într-un stat nu-i suficient sa fii un mare gînditor juridic, adica gînditor al formelor ordinii în societatea umana, ci trebuie sa ai si o spurcaciune de partid. De unul singur poti sa scrii tratate întregi… scrii carti, dar nu faci cetate.

Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rau ca exist. Încerc eu sa-mi para rau, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, în mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundament